Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Vocea Domnului peste ape: Psalmii 29 și 30
Deschidere
Psalmul 29 este psalmul Teofaniei. 'Vocea Domnului este peste ape… Domnul șade deasupra potopului de ape' și Biserica Răsăriteană îl cântă la Epifania Domnului, căci aici Părinții aud glasul Tatălui peste apele Iordanului la Botezul lui Hristos și glasul în șapte feluri al Domnului ca cele șapte haruri ale Duhului Sfânt coborând. Începe cu o chemare către toți fiii lui Dumnezeu la închinare, urcă prin tunetul acelei Voci puternice care frânge cedrii și zguduie pustiul și se sfârșește în pace: 'Domnul va da putere poporului Său; Domnul va da poporului Său binecuvântarea păcii.' Psalmul 30 stă alături ca cântarea Învierii și Înălțării — 'Te voi mări, Doamne, căci m-ai ridicat… Tu, Doamne, mi-ai scos sufletul din iad' — cântat de Biserica Apuseană în ziua Înălțării și citit despre Adevăratul David înălțându-Se în Împărăția câștigată de dreapta Sa. Împreună ne poartă de la apele Botezului, prin Vocea care tună peste ele, la bucuria dimineții ce urmează nopții de plâns. Catena lui Neale pune în prim-plan aici pe marii Părinți greci — Sf. Vasile și Sf. Ioan Gură de Aur — împreună cu Sf. Ambrozie și Sf. Grigore de Nazianz.
Citește
Citire
Citește Psalmul 29 cu glas tare — este zidit să fie auzit ca tunetul. 'Aduceți Domnului, voi, cei puternici… dați Domnului închinare și putere. Dați Domnului cinstea cuvenită Numelui Său: închinați-vă Domnului cu închinare sfântă.' Apoi Vocea în șapte feluri: 'Este Domnul, Cel ce poruncește apelor: este Dumnezeul cel slăvit, Cel ce face tunetul… Vocea Domnului este puternică în lucrare; vocea Domnului este un glas slăvit. Vocea Domnului frânge cedrii… Vocea Domnului desparte flăcările focului; vocea Domnului zguduie pustiul… în templul Său fiecare om vorbește despre cinstea Lui.' Se sfârșește deasupra potopului, în pace: 'Domnul șade deasupra potopului de ape și Domnul rămâne Împărat în veci. Domnul va da putere poporului Său; Domnul va da poporului Său binecuvântarea păcii.' Apoi Psalmul 30: 'Te voi mări, Doamne, căci m-ai ridicat… Doamne Dumnezeul meu, am strigat către Tine și m-ai vindecat. Tu, Doamne, mi-ai scos sufletul din iad… Căci mânia Lui ține doar o clipită și în plăcerea Lui este viață: întristarea poate ține o noapte, dar bucuria vine dimineața.' Se încheie în durere prefăcută: 'Tu mi-ai prefăcut întristarea în bucurie: mi-ai luat sacul și m-ai încins cu veselie.'
Studiu
Psalmul 29 cheamă 'pe fiii lui Dumnezeu' să aducă darurile lor, iar Sf. Vasile arată cine singur poate face aceasta:
numai cei ce sunt fii ai lui Dumnezeu prin curăția inimii pot aduce daruri plăcute Lui— de aceea Hristos ne-a învățat să începem rugăciunea cu 'Tatăl nostru.' Când psalmul cântă 'Vocea Domnului este peste ape', Părinții aud glasul Tatălui la Iordan: 'Acesta este Fiul Meu preaiubit'; iar Sf. Vasile aude în altă frază glasul Înainte-Mergătorului care L-a arătat pe El, Ioan Botezătorul — vocea Domnului în măreție,
când propovăduia taine atât de slăvite despre Iisus.Apoi vine Vocea care 'zguduie pustiul' și Sf. Ioan Gură de Aur vede pustiul unui popor sterp mișcat în cele din urmă de propovăduirea pocăinței: Iudeea, spune el,
era un pustiu, gol de dreptate, plin de păcat— și deși Domnul îl sădise și îl udase și toți profeții îl munciseră, nu a rodit decât spinii cu care și-a încununat propriul Domn. Totuși Vocea a zguduit chiar și acel pustiu când Înainte-Mergătorul a strigat: 'Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor s-a apropiat.'
Considerați
Considerare
Psalmul 29 se sfârșește în templu, unde 'fiecare om vorbește despre cinstea Lui', iar Sf. Vasile mustră pe cei ce umplu casa lui Dumnezeu cu vorbărie deșartă:
vorbește fiecare om, nu despre treburi lumești, nu despre alți oameni, nu despre bârfe, ci despre cinstea Lui.În casa Domnului singura vorbire potrivită este lauda Lui. Psalmul 30 se deschide apoi cu hotărârea sufletului de a-L mări, iar Sf. Ambrozie cântărește cuvântul:
înalță pe Domn, păcătosul Îl smerește;cu cât mai mult caută omul pe Domnul, cu atât mai mult Îl înalță și pe el însuși. Marea mângâiere a psalmului este că 'mânia Lui ține doar o clipită.' Sf. Grigore de Nazianz, parafrazând pe Isaia, dă glas propriei gingășii a Tatălui:
în puțină mânie te-am lovit și în milostivire veșnică te voi slăvi.Măsura certării este mică; măsura bunătății este veșnică. Iar când psalmul întreabă 'Ce folos este în sângele meu?', Sf. Vasile îl întoarce spre adevăratul folos al sufletului:
în toată puterea și vigoarea existenței omenești, dacă prin însăși sănătatea și tăria trupului sunt dus la stricăciunea sufletului.Ce câștig este vigoarea trupească, dacă trage sufletul în jos?
Răspunde
Răspuns
Lasă Psalmul 29 să-ți boteze închinarea. Vino la casa lui Dumnezeu nu cu mâini goale și nu cu trupuri leneșe; adu-ți darul, pleacă-ți toată inima și lasă ca vorbirea ta acolo să fie numai despre cinstea Lui — nu despre treburi, nu despre alții, nu despre bârfe. Adu-ți aminte că numai cei curați cu inima, fiii lui Dumnezeu, pot aduce daruri care Îi plac și roagă-te pentru curățirea care face darul tău primit. Lasă Vocea în șapte feluri care a tunat peste Iordan să fie Vocea care zguduie pustiul inimii tale, frângând cedrul mândru al voii de sine și împărțind asupra ta flăcările harului Duhului, până când pământul tău sterp rodește grâu în loc de spini. Și lasă Psalmul 30 să te poarte prin noapte. Când Fața Lui pare ascunsă și întristarea apasă greu, ține cu tărie făgăduința: mânia Lui este doar o clipită, mila Lui veșnică; în puțină mânie lovește, dar în milostivire veșnică va slăvi. Bucuria vine dimineața. Așa Îl mărește pe Domn chiar în noaptea de plâns, căci sufletul care Îl caută este și înălțat de El și Îl înalță; și să nu te ducă nicio sănătate sau tărie a trupului la stricăciunea sufletului. Așteaptă dimineața când El îți preface întristarea în bucurie și te încinge cu veselie.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, a Cărui voce este peste ape, Care la Iordan ai arătat Sfânta Treime și peste potop ai trimis Duhul Tău în har în șapte feluri: curățește inimile noastre ca să fim fii ai lui Dumnezeu prin curăție și astfel să-Ți aducem daruri primite. Lasă Vocea Ta puternică să zguduie pustiul sufletelor noastre, frângând cedrii mândri ai voii de sine și împărțind asupra noastră flăcările harului Tău, până când pământul sterp care odinioară nu a rodit decât spini aduce grâul dreptății. Fă ca vorbirea noastră în templul Tău cel sfânt să fie numai despre cinstea Ta și nu despre deșertăciunile lumii acesteia. Iar când noaptea de plâns este peste noi și Fața Ta pare ascunsă, mângâie-ne cu aceasta: că mânia Ta ține doar o clipită, dar în milostivire veșnică ne vei slăvi; că întristarea poate ține o noapte, dar bucuria vine dimineața. Scoate sufletele noastre din tot iadul, mărește-ne în mila Ta și să nu ne ducă nimic din tăria acestui trup la stricăciunea sufletului. Prefă întristarea noastră în bucurie; scoate-ne sacul și încinge-ne cu veselie, ca slava noastră să cânte lauda Ta și să nu tacă. Căci Tu ne-ai ridicat, Hristoase Dumnezeul nostru, și Ție Îți aducem slavă și mulțumire, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău cel prea-sfânt și bun și de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →