← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Evrei

Evrei 11 — cu Barnes

Evrei 11Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În tradiția exegetică clară a erudiției prezbiteriene americane, ne întoarcem astăzi la Notele lui Albert Barnes despre Biblie pentru o meditație extinsă asupra capitolului al unsprezecelea din Epistola către Evrei. Tratamentul atent verset cu verset al lui Barnes evidențiază puterea încrederii neclintite în Dumnezeu de-a lungul generațiilor de încercare. Expunerea sa se bazează direct pe textul sacru pentru a întări credincioșii care se confruntă cu aceleași ispite de apostazie care i-au confruntat pe cititorii evrei originali. Prin atenția răbdătoare la argumentul apostolului, suntem invitați să vedem credința nu ca un simplu asentiment, ci ca principiul viu care susține sufletul atunci când suporturile vizibile sunt retrase. Duhul care a inspirat capitolul să lumineze și aceste pagini pentru perseverența noastră în evanghelie.
Citește

Citire

Cu inimile pregătite prin rugăciune, să citim acum Epistola către Evrei capitolul al unsprezecelea în întregime. Ascultați ritmul constant al exemplelor de credință pe care apostolul ni le pune înainte, de la Abel până la sfinții nenumiți care au cucerit împărății și au astupat gurile leilor. Lăsați capitolul să vorbească mai întâi în termenii săi proprii înainte de a ne întoarce la expunerea lui Barnes. Citiți încet, observând fiecare caz în care încrederea în promisiunile nevăzute ale lui Dumnezeu a permis perseverența sub presiune.
Studiu
Barnes începe prin a analiza definiția esențială a credinței din primul verset. Versetul 1. Acum credința este substanța lucrurilor sperate - Despre natura generală a credinței, vezi notele la Marcu 16:16. Marginea aici este „temelie sau încredere”. Nu există verset al Noului Testament mai important decât acesta, căci el afirmă care este natura oricărei credințe adevărate și este singura definiție a ei care este încercată în Scripturi. Viața veșnică depinde de existența și exercitarea credinței Marcu 16:16, și de aceea importanța unei înțelegeri precise a naturii ei. Cuvântul tradus „substanță” - ὑπόστασις hupostasis - apare în Noul Testament doar în următoarele locuri. În 2Co 9:4; 2 Corinteni 11:17; Evrei 3:14, unde este tradus „încrezător” și „încredere”; și în Evrei 1:3, unde este tradus „persoană”, și în pasajul dinaintea noastră; compară notele la Evrei 1:3. Prof. Stuart îl traduce aici „încredere”; Hrisostom, „Credința dă realitate sau substanță lucrurilor sperate.” El continuă să clarifice înțelesul dovezii pentru lucrurile nevăzute. Credința le dă realitate în vederea minții. Creștinul speră să fie admis în cer; să fie înviat în ziua de pe urmă din somnul mormântului, să fie făcut cu desăvârșire liber de păcat; să fie veșnic fericit. Sub influența credinței el permite acestor lucruri să îi controleze mintea ca și cum ar fi o realitate cât se poate de afectuoasă. Dovada lucrurilor nevăzute - A existenței lui Dumnezeu; a cerului; a îngerilor; a gloriilor lumii potrivite pentru cei răscumpărați. Cuvântul tradus „dovadă” - ἔλεγχος elengchos - apare în Noul Testament doar în acest loc și în 2 Timotei 3:16, unde este tradus „mustrare”. El înseamnă în mod propriu dovadă sau mijloc de dovedire, adică evidență; apoi dovada care convinge pe altul de greșeală sau vinovăție; apoi apărare sau apărare; apoi rezumat sau conținut; vezi „Passow”. Barnes arată apoi cum aceeași credință le-a permis bătrânilor să obțină o bună mărturie. Versetul 2. Căci prin ea - Adică prin acea credință care dă realitate lucrurilor sperate și o anumită persuasiune minții cu privire la existența acelor lucruri care nu sunt văzute. Bătrânii - Cei din vechime; patriarhii și părinții evrei. Au obținut o bună mărturie - Literal, „au fost mărturisiți”; adică o mărturie onorabilă le-a fost adusă din cauza credinței lor. Ideea este că acționând sub influența credinței, în împrejurările în care se aflau, a fost temelia mărturiei onorabile care le-a fost adusă în Vechiul Testament; vezi această folosire a cuvântului în Evrei 7:8 și în Evrei 7:4 din acest capitol. De asemenea Luca 4:22; Faptele 15:8. În cazurile pe care apostolul procedează să le enumere în partea ulterioară a capitolului, el menționează pe aceia a căror evlavie este în mod deosebit lăudată în Vechiul Testament și care au arătat în împrejurări de încercare că au avut o încredere neclintită în Dumnezeu.
Considerați

Considerare

Barnes aduce în focalizare scopul apostolic afirmând obiectul întregului capitol. „Dar el are o dovadă care este satisfăcătoare minții sale că Dumnezeu a vorbit despre aceste subiecte” și însăși natura sa îl îndeamnă să se încreadă în declarațiile Creatorului său. Acele declarații sunt pentru mintea sa o dovadă mai convingătoare decât orice altceva ar fi. Ele sunt o evidență mai concludentă decât ar fi deducțiile propriei sale rațiuni; mult mai bună și mai rațională decât toate raționamentele și declarațiile necredinciosului în sens contrar. El simte și acționează, așadar, ca și cum aceste lucruri ar fi așa - căci credința sa în declarațiile lui Dumnezeu l-a convins că ele sunt așa - Obiectul apostolului, în acest capitol, nu este să ilustreze natura a ceea ce se numește „credință mântuitoare”, ci să arate puterea „încrederii neclintite în Dumnezeu” în susținerea sufletului, mai ales în vremuri de încercare; și în mod deosebit în a ne conduce să acționăm în vederea promisiunilor și a lucrurilor nevăzute ca și cum ele ar fi așa. Despre relatarea creației el apasă implicația decisivă pentru toate actele ulterioare de credință. „Argumentul” aici, în măsura în care este adaptat scopului apostolului, pare a fi că nu a existat nimic care „să apară” sau care să fie „văzut” care să poată pune temelia unei credințe că Dumnezeu a făcut lumile; și în același mod credința noastră acum nu trebuie să se bazeze pe ceea ce „apare”, prin care am putea deduce sau raționa ce ar fi, ci că trebuie să exercităm o încredere puternică în Acela care a avut puterea să creeze universul din nimic. Dacă acest vast univers a fost chemat la existență prin simplul cuvânt al lui Dumnezeu, nu există nimic pe care să nu putem crede că El are putere deplină să îl îndeplinească.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în împrejurările tale prezente te cheamă Domnul să tratezi promisiunile Sale ca fiind mai reale decât presiunile pe care le poți vedea? 2. Cum te încurajează mărturia continuă a credinței lui Abel să îți oferi propria viață ca o mărturie care depășește anii tăi? 3. În ce mod specific în această săptămână vei permite realităților nevăzute ale cerului să modeleze o decizie concretă?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru darul credinței care dă substanță speranțelor noastre și convingere cu privire la lucrurile nevăzute. Te lăudăm că aceeași încredere care i-a susținut pe Abel, Enoh și Noe ne este oferită nouă prin lucrarea împlinită a Fiului Tău. Întărește-ne, Te rugăm, ca să nu obosim și să nu leșinăm în mințile noastre în mijlocul încercărilor prezente. Dăruiește ca buna mărturie a bătrânilor să devină propria noastră mărturie pe măsură ce umblăm prin credință și nu prin vedere. Duhul care l-a mișcat pe apostol să miște și inimile noastre să pună stăpânire pe fiecare promisiune rostită în Cuvântul Tău. Ține-ne statornici până când credința va face loc vederii în prezența Răscumpărătorului nostru. În numele lui Isus ne rugăm, Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →