← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Cronici

2 Cronici 9-12 — cu Matei Henry

2 Cronici 9-12Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry asupra Scripturii oferă o perspectivă atemporală asupra ascensiunii și căderii regilor, dezvăluind mâna suverană a lui Dumnezeu la lucru. În lecția de astăzi urmărim reflecțiile sale asupra 2 Cronici 9–12, unde slava lui Solomon lasă loc nebuniei lui Roboam și dureroasei divizări a regatului. Expunerea atentă a lui Henry ne ajută să vedem atât splendoarea unei domnii înțelepte, cât și consecințele sfaturilor mândre. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să urmărim cum scopurile divine se desfășoară chiar și prin eșecul omenesc. Fie ca aceste scene străvechi să trezească o proaspătă reverență față de Domnul care ridică și coboară, călăuzind fiecare generație spre încrederea smerită în cuvântul său neclintit.
Citește
Ia 2 Cronici capitolele 9 până la 12 și citește cu încetineală, permițând narațiunii despre splendoarea lui Solomon, vizita reginei din Seba și fractura bruscă sub Roboam să se desfășoare. Observă bogăția, înțelepciunea și închinarea care au unit odinioară națiunea, apoi privește cât de repede pot sfaturile și mândria să o risipească. Lasă textul să vorbească despre promisiune și avertizare deopotrivă, pe măsură ce te pregătești să auzi observațiile lui Matei Henry asupra acestor evenimente cruciale.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a extrage mai multe lecții duhovnicești din vizita reginei din Seba. Acest pasaj din istorie a fost analizat pe larg în Regi; totuși, deoarece Mântuitorul nostru l-a propus ca pildă pentru noi în căutările noastre după el (Matei 12:42), nu trebuie să-l trecem fără a observa pe scurt: 1. Pe cei care cinstesc pe Dumnezeu, El îi va cinsti, 1 Samuel 2:30. Solomon L-a cinstit mult pe Dumnezeu, zidind, înfrumusețând și sfințind templul; toată înțelepciunea și toată bogăția lui au fost folosite pentru a face din acesta o lucrare desăvârșită; iar acum Dumnezeu a făcut ca înțelepciunea și bogăția lui să sporească mult reputația sa. Calea de a avea atât creditul, cât și mângâierea tuturor înzestrărilor și bucuriilor noastre este să le consacrăm lui Dumnezeu și să le folosim pentru El. 2. Cei care cunosc valoarea adevăratei înțelepciuni nu vor cruța nici osteneală, nici cheltuială pentru a o dobândi. Regina din Seba și-a asumat multe necazuri și cheltuieli pentru a auzi înțelepciunea lui Solomon; și totuși, învățând de la el să slujească lui Dumnezeu și să-și împlinească datoria, s-a socotit bine plătită pentru osteneala ei. Înțelepciunea cerească este acea perlă de mare preț care se cumpără cu folos prin lepădarea a tot ce avem. 3. După cum fiecare om a primit darul, tot așa trebuie să-l slujească și altora spre zidire, după cum are prilej. Solomon era comunicativ cu înțelepciunea sa și dornic să-i învețe pe alții ceea ce știa el însuși. Fiind învățat de Dumnezeu, în mod gratuit primise și în mod gratuit dădea. Cei care sunt bogați în înțelepciune, ca și în bogăție, să învețe să facă bine și să fie gata să împartă. Dă oricui cere. 4. Ordinea bună într-o familie, mai ales într-o familie mare, în lucrurile lui Dumnezeu, și împlinirea regulată a datoriilor închinării religioase sunt foarte potrivite și de admirat oriunde se găsesc. Regina din Seba a fost profund impresionată văzând cu câtă cuviință slujitorii lui Solomon îl slujeau și cu câtă cuviință atât el, cât și ei slujeau în casa lui Dumnezeu. Urcarea lui David la casa Domnului era de asemenea plăcută și interesantă, Psalmii 42:4. 5. Fericiți sunt cei care au prilejul unei convorbiri statornice cu oameni cunoscători, înțelepți și buni. Regina din Seba socotea fericiți pe slujitorii lui Solomon care auzeau neîncetat înțelepciunea lui; căci, se pare, chiar și lor le era comunicativ. Și este de observat că urmașii celor care avuseseră slujbe la curtea sa erau dispuși să lase uitate numele strămoșilor lor și se socoteau îndeajuns de distinși și înnobilați când li se spunea 'copiii slujitorilor lui Solomon' (Ezra 2:55; Neemia 7:57); atât de eminenți erau ei, încât era o cinste de ajuns să fie numiți după ei. 6. Trebuie să ne bucurăm și să mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile, harurile și folosul altora. Regina din Seba L-a binecuvântat pe Dumnezeu pentru cinstea pe care o pusese asupra lui Solomon și pentru favoarea arătată lui Israel, înălțându-l pe tron, v. 8. Dând lui Dumnezeu lauda pentru prosperitatea altora, împărtășim mângâierea ei; pe când, invidiind prosperitatea altora, pierdem mângâierea chiar și a propriei noastre. Fericirea atât a regelui, cât și a regatului ea o ridică la izvorul a toată fericirea, favoarea dumnezeiască: 'pentru că Dumnezeul tău s-a îndrăgostit de tine și pentru că a iubit pe Israel'. Acele îndurări sunt îndoite de dulci în care putem gusta bunătatea și bunăvoința lui Dumnezeu ca Dumnezeul nostru. 7. Se cuvine ca cei înțelepți și buni să fie darnici după locul și puterea lor. Regina din Seba a fost astfel față de Solomon, Solomon a fost astfel față de ea, v. 9, 12. Amândoi știau să prețuiască înțelepciunea și de aceea niciunul nu era zgârcit cu banii, ci cultivau cunoștința și întăreau prietenia contractată prin daruri reciproce. Domnul nostru Iisus a promis să ne dea tot ce dorim: 'Cereți și vi se va da'. Să ne gândim ce vom întoarce Lui și să nu socotim nimic prea mult de făcut, de suferit sau de lepădat pentru El. Henry cercetează apoi bogăția neegalată a lui Solomon și splendoarea sa publică. I. Aici este Solomon domnind în bogăție și putere, în tihnă și belșug, cum, după câte știu, nu a mai fost egalat de vreun rege de atunci. Nu pot pretinde a fi critic în compararea măreției lui Solomon cu cea a unor mari principi ai pământului. Dar pot observa că cei mai iluștri dintre ei au fost vestiți pentru războaiele lor, pe când Solomon a domnit patruzeci de ani în pace adâncă. Unii dintre cei care ar fi putut părea a rivaliza cu Solomon iubeau retragerea, țineau poporul în teamă ținându-l la mare distanță; nimeni nu trebuia să-i vadă sau să se apropie de ei, sub pedeapsa morții: dar Solomon ieșea mult și apărea în treburile publice. Așadar, socotind toate, promisiunea s-a împlinit, că Dumnezeu îi va da bogăție, avere și cinste, cum niciun rege n-a avut sau nu va avea, cap. 1:12. 1. Niciun principe nu a apărut în public cu mai mare strălucire decât Solomon, ceea ce, pentru cei care judecă după vedere, cum fac cei mai mulți, l-ar recomanda mult. Avea două sute de scuturi mari și trei sute de scuturi mici, toate din aur bătut, purtate înaintea lui (v. 15, 16) și ședea pe un tron foarte măreț, v. 17-19. Nu era altul asemenea în niciun regat. Strălucirea în care apărea era tipică slavei duhovnicești a împărăției Mesia și doar o slabă reprezentare a tronului Său, care este mai presus de orice tron. Pompa lui Solomon era cu totul artificială; de aceea Mântuitorul nostru preferă frumusețea naturală a crinilor câmpului înaintea ei. Matei 6:29: 'Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia'. 2. Niciun principe nu a avut mai multă belșug de aur și argint, deși nu erau mine de aur sau argint în regatul său. Fie și-a făcut stăpân pe minele din alte țări și, având o țară populată, a trimis mâini să scoată acele metale bogate, fie, având o țară roditoare, a exportat mărfurile ei și cu ele a adus acasă tot aurul acesta despre care se vorbește aici, v. 13, 14-21. 3. Niciun principe nu a primit atâtea daruri de la toți vecinii săi ca Solomon: 'Toți regii Arabiei și cârmuitorii țării îi aduceau aur și argint' (v. 14), nu ca tribut pe care îl smulgea de la ei, ci ca daruri de bunăvoie pentru a-i câștiga favoarea sau în schimbul unor produse ale agriculturii sale, grâu sau vite. 'Toți regii pământului îi aduceau daruri', adică toți din acele părți ale lumii (v. 24, 28), pentru că râvneau cunoștința și prietenia lui. În aceasta era tip al lui Hristos, căruia, îndată ce S-a născut, magii de la răsărit I-au adus daruri, aur, tămâie și smirnă (Matei 2:11), și căruia toți cei din jurul Lui trebuie să-I aducă daruri, Psalmii 76:11; Romani 12:1. 4. Niciun principe nu a fost atât de renumit pentru înțelepciune, atât de căutat, atât de consultat, atât de admirat (v. 23): 'Regii pământului' (căci era o favoare prea mare pentru oamenii de rând să pretindă) căutau să audă înțelepciunea lui — filozofia sa naturală, sau priceperea sa în medicină, sau politica sa de stat, sau regulile sale de prudență pentru conduita vieții omenești, sau poate principiile religiei sale și rațiunile ei. Aplicația pe care au făcut-o atunci la Solomon pentru a-i auzi înțelepciunea va agrava, rușina și osândi disprețul general al oamenilor față de Hristos și Evanghelia Sa. Deși în El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoștinței, totuși niciunul dintre prinții lumii acesteia nu dorește să le cunoască, căci sunt nebunie pentru ei, 1 Corinteni 2:8, 14. Henry consideră apoi sfatul greșit pe care Roboam l-a primit de la semenii săi. Putem observa aici: 1. Cei mai înțelepți și mai buni nu pot mulțumi pe toată lumea. Solomon și-a îmbogățit și înălțat regatul, a făcut tot ce s-ar putea crede că se poate face pentru a-i face fericiți și ușurați; și totuși fie că a fost neînțelept împovărându-i cu impozite și servicii, fie că cel puțin a existat un motiv aparent de a-l socoti astfel. Nimeni nu este desăvârșit înțelept. Este probabil că atunci când Solomon s-a abătut de la Dumnezeu și de la datoria sa, înțelepciunea l-a părăsit și Dumnezeu l-a lăsat pe sine însuși să acționeze în acest mod nepolitic. Chiar și comorile lui Solomon au fost epuizate de dragostea lui pentru femei; și probabil că pentru a le întreține pe ele și mândria, luxul și idolatrie lor le-a împovărat pe supuși. 2. Spiritele turbulente și nemulțumitoare vor găsi greșeli guvernării și se vor plânge de neajunsuri, când au foarte puțin motiv să o facă. Nu aveau ei pace în vremea lui Solomon? Nu au fost jefuiți de invadatori, ca odinioară, nu au fost puși în frică de alarmele războiului, nici obligați să-și riște viețile pe câmpurile de luptă. Nu aveau ei belșug — destulă hrană și destui bani? Ce ar mai fi vrut? O fortunatos nimium, sua si bona norint! — O, fericiți, dacă și-ar cunoaște starea fericită! Și totuși se plâng că Solomon le-a făcut jugul greu. Dacă cineva se plânge astfel de jugul lui Hristos, ca să aibă un pretext să rupă legăturile Lui și să arunce de la ei funiile Lui, suntem siguri că El nu le-a dat niciodată niciun motiv de plângere, oricât ar fi făcut Solomon. Jugul Lui este ușor și povara Lui este ușoară. El nu ne-a pus niciodată să slujim cu o jertfă, nici nu ne-a obosit cu tămâie. 3. Mulți se ruinează pe ei înșiși și interesele lor călcând în picioare și provocând pe cei de sub ei. Roboam a crezut că, fiind rege, poate lua atâta autoritate cât luase tatăl său, putea avea ce voia și face ce voia și duce totul înaintea lui. Dar, deși purta coroana tatălui său, îi lipseau mintea tatălui său și ar fi trebuit să considere că, fiind cu totul alt om decât tatăl său, trebuia să ia alte măsuri. Un om înțelept ca Solomon poate face ce vrea, dar un nebun ca Roboam trebuie să facă ce poate. Calul cu sânge aprins poate fi lovit și pintenat de cel care are arta de a-l mânui; dar, dacă o face un călăreț nepriceput, este pe riscul lui. Roboam a plătit scump pentru amenințări, vorbe mari și gândul de a duce lucrurile cu mână forte. Înțelepciunea lui Iov, ca și virtutea lui, a fost că nu a disprețuit pricina slujitorului sau slujitoarei sale, când se certau cu el (Iov 31:13), ci i-a ascultat cu răbdare, le-a cântărit motivele și le-a dat un răspuns blând. Și o asemenea considerație blândă față de cei supuși și o dorință de a-i face ușurați va fi mângâierea și lauda tuturor celor în autoritate, în Biserică, în stat și în familii. 4. Sfaturile moderate sunt în general cele mai înțelepte și mai bune. Blândețea va face ceea ce violența nu va face. Cei mai mulți oameni iubesc să fie abordați cu blândețe. Bătrânii sfetnici cu experiență ai lui Roboam l-au îndrumat spre această metodă (v. 7): 'Fii bun cu poporul acesta și mulțumește-l și vorbește-le cuvinte bune și vei fi sigur de ei pentru totdeauna'. Cuvintele bune nu costă nimic decât puțină lepădare de sine și totuși cumpără lucruri bune. 5. Dumnezeu împlinește adesea sfaturile înțelepciunii Sale prin a înnebuni pe oameni și a-i da în voia sfaturilor nebuniei lor. Nu mai este nevoie de nimic pentru a ruina pe oameni decât a-i lăsa pe ei înșiși și mândriei și patimii lor.
Considerați

Cugetă

Henry încheie tratarea lui Solomon notând tăcerea deliberată cu privire la păcatul său de mai târziu. II. Aici este Solomon murind, dezbrăcat de pompa sa și lăsând toată bogăția și puterea sa, nu unuia despre care nu știa dacă va fi înțelept sau nebun (Eclesiastul 2:19), ci unuia pe care știa că va fi nebun. Aceasta nu era doar deșertăciune, ci și necaz al duhului, v. 29-31. Este foarte de observat că aici nu se face nicio mențiune despre îndepărtarea lui Solomon de Dumnezeu în zilele sale de pe urmă, nici cea mai mică aluzie la aceasta, 1. Pentru că Duhul Sfânt ar vrea să ne învețe să nu ne bucurăm de a repeta greșelile și nebuniile altora. Dacă cei care au avut reputație de înțelepciune și cinste se poartă rău, deși poate fi de folos să luăm seama la purtarea lor greșită pentru avertizare pentru noi și alții, totuși nu trebuie să fim grăbiți să o menționăm; o singură dată vorbirea despre ea este de ajuns; de ce ar trebui să se lovească din nou acea coardă neplăcută? De ce nu putem face ca istoricul sacru aici, să vorbim mult despre ceea ce este vrednic de laudă la alții, fără a spune nimic despre petele lor, da, chiar dacă au fost grosolane și evidente? Aceasta este doar a face cum am vrea să ni se facă. 2. Pentru că, deși a căzut, totuși nu a fost aruncat cu totul jos. Păcatul său nu mai este consemnat, pentru că a fost pocăit și iertat și a devenit ca și cum n-ar fi fost. Tăcerea Scripturii uneori vorbește. Sunt dispus să cred că tăcerea ei aici cu privire la păcatul lui Solomon este o indicare că niciunul dintre păcatele pe care le-a săvârșit nu i-a fost pomenit împotriva lui, Ezechiel 33:16. Când Dumnezeu iartă păcatul, îl aruncă în spatele Său și nu și-l mai amintește. Henry încheie secțiunea cu mai multe lecții durabile trase din divizarea regatului. Putem învăța aici: 1. Că atunci când treburile publice sunt în fierbere, procedurile violente nu fac decât să înrăutățească lucrurile. Răspunsurile aspre (cum a dat Roboam aici) nu fac decât să stârnească mânia și să pună ulei pe flăcări. Cârmaciul are nevoie să țină cârma cu tărie în furtună. Mulți au fost împinși la răul pe care nu l-au intenționat fiind tratați prea aspru pentru ceea ce au intenționat. 2. Că, oricare ar fi planurile și intențiile oamenilor, Dumnezeu face prin toate lucrarea Sa și împlinește cuvântul pe care l-a rostit, nici o iotă sau o frântură din el nu va cădea la pământ. Cauza îndărătniciei și necugetării regelui a fost de la Dumnezeu, ca să împlinească cuvântul pe care l-a rostit prin Ahia, v. 15. Aceasta nu scuză deloc nebunia lui Roboam, nici nu micșorează vina trufiei și patimii sale, faptul că Dumnezeu a binevoit să-Și slujească scopurile Sale prin ele. 3. Că bogăția, cinstea și stăpânirea lumești sunt lucruri foarte nesigure. Solomon a domnit peste tot Israelul și, s-ar crede, a făcut destul ca să asigure monarhia întreagă familiei sale pentru multe veacuri; și totuși abia s-a răcit în mormânt, că zece din cele douăsprezece seminții s-au revoltat definitiv de la fiul său. Toate bunele servicii pe care le-a făcut pentru Israel au fost acum uitate: 'Ce parte avem noi în David?' Astfel este lepădată cârmuirea lui Hristos de către mulți, în ciuda a tot ce a făcut ca să lege pentru totdeauna pe fiii oamenilor de Sine; ei zic: 'Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi'. Dar această răzvrătire va fi cu siguranță pieirea lor. 4. Că Dumnezeu vizitează adesea nelegiuirile părinților asupra copiilor. Solomon părăsește pe Dumnezeu și de aceea nu el, ci fiul său după el este părăsit de cea mai mare parte a poporului său. Astfel Dumnezeu, făcând ca urmările penale ale păcatului să dureze mult și să continue vizibil după moartea păcătosului, ar da o indicație a malignității sale și poate o oarecare prevestire a perpetuității pedepsei sale. Cel care păcătuiește împotriva lui Dumnezeu nu numai că își nedreptățește sufletul, ci poate își nedreptățește sămânța mai mult decât crede. 5. Că, atunci când Dumnezeu Își împlinește amenințările, va avea grijă ca, în același timp, promisiunile să nu cadă la pământ. Când nelegiuirea lui Solomon este pomenită și pentru ea fiul său pierde zece seminții, evlavia lui David nu este uitată, nici promisiunea făcută lui; ci pentru ea nepotului său i-au fost păstrate două seminții. Neajunsurile sfinților nu vor zădărnici nicio promisiune făcută lui Hristos, Capul lor. Ei vor fi pedepsiți, dar legământul nu va fi rupt, Psalmii 89:31-34.
Răspunde
1. Unde în propria mea viață sunt ispitit să urmez mândria tinereții mai degrabă decât înțelepciunea încercată? 2. Cum mă mângâie supravegherea suverană a Domnului atunci când planurile omenești se destramă? 3. Ce pași pot face astăzi ca să-L cinstesc pe Dumnezeu cu orice influență sau resurse pe care mi le-a încredințat?
Roagă-te
Părinte milostiv, după cum Cuvântul Tău arată atât strălucirea lui Solomon, cât și durerea care a urmat inimilor despărțite, dă-ne înțelepciune de sus, ca să prețuim Împărăția Ta mai presus de orice comoară pământească. Prin Duhul Tău, înfrânează mândria noastră, înmoaie vorbirea noastră și păstrează-ne blânzi față de cei pe care îi pui sub grija noastră, ca să căutăm sfat care să Te onoreze doar pe Tine. Amintește-ne că orice tron se închină în cele din urmă înaintea Tronului Tău și ancorează nădejdea noastră în Hristos, în care odihnesc toată înțelepciunea și autoritatea adevărată. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →