Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel
2 Samuel 23-24 — cu Whedon
Deschidere
În orele liniștite ale devoțiunii zilnice ne întoarcem din nou la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament, acel ghid wesleyan de încredere prin istoriile sacre. Cu atenție reverentă ascultăm cum comentatorul în vârstă deschide scenele de încheiere ale domniei lui David, urmărind mișcarea Duhului de la ultimele cuvinte la fapte mărețe și de la mustrarea națională la harul iertător. Aici inima arminiană găsește o nouă asigurare că mila divină răspunde strigătului celui zdrobit și că fiecare pagină a Scripturii încă vorbește despre mersul credinciosului în sfințenie și speranță.
Citește
Citire
Să citim acum împreună capitolele finale din Cartea a doua a lui Samuel, capitolele douăzeci și trei și douăzeci și patru. În aceste versete Duhul mărturisește despre ultimele rostiri inspirate ale lui David, consemnează vitejia vitejilor săi și povestește păcatul umilitor al regelui cu consecința sa costisitoare. Pe măsură ce ascultăm, același Duh care a lucrat asupra regelui-psalmist să lucreze asupra inimilor noastre, pregătindu-ne să primim atât avertisment cât și mângâiere din Cuvântul viu.
Studiu
Whedon începe prin a prezenta ultima proorocie a lui David ca o viziune purtată de Duhul despre legământul veșnic.
Versetele 1-7. ULTIMELE CUVINTE ALE LUI DAVID, 2 Samuel 23:1-7. Mâna regală care timp îndelungat mângâiase harpa lui Iuda și fusese mândria și plăcerea lui Israel începea să se paralizeze de bătrânețe. Dar asemenea lui Iacov muribund când se apropia sfârșitul său, inima și memoria lui se agață de cuvintele făgăduinței care îi vesteau un viitor glorios și, purtat de Duhul, privește în anii îndepărtați până când viziunea lui culminează în domnia mesianică. Proorocia lui Natan: 'Casa ta și împărăția ta vor fi întemeiate pentru totdeauna înaintea ta' (2 Samuel 7:16) fusese timp de mulți ani temelia celor mai sfinte speranțe și bucurii ale lui David; și era firesc ca ultimele sale zile și ultimele sale cuvinte să fie pline de gânduri și cântări despre acel 'legământ veșnic'. Făgăduința plină de har că tronul său va fi întemeiat pentru totdeauna se extinde acum într-o viziune răpită a unei împărății drepte, a cărei slavă și binefacere ar fi asemenea răsăritului strălucitor al orientului și ar continua pentru totdeauna binecuvântarea și bucuria celor buni și adevărați, dar teroarea și distrugerea celor răi și nevrednici. La această imagine a conducătorului drept putem arăta și spune: 'Fiți înțelepți acum, deci, o, regi; fiți învățați, judecători ai pământului'. Psalmii 2:10.El enumeră apoi cele trei clase ale vitejilor lui David și isprăvile lor consemnate.
Versetele 8-39. VITEJII LUI DAVID, 2 Samuel 23:8-39. Această listă și cea din 1 Cronici 11:10-47 sunt în esență aceleași. Aceasta își propune să dea numele și numărul eroilor lui David; dar o comparație a celor două relatări arată numeroase discrepanțe în nume și de asemenea în ortografie: Cronici adaugă de asemenea șaisprezece nume după menționarea lui Urie Heteul, cu care se încheie această listă. Fără îndoială există coruperi în textul ambelor relatări; și pare foarte clar că scriitorul Cronicilor a avut acces la documente pe care scriitorul lui Samuel nu le-a folosit niciodată. 'Așa cum numele și faptele multor tovarăși ai lui Mahomed au fost mult timp ținute în amintire foarte distinctă și au fost dedicate relatări speciale pentru a-i descrie, vitejii lui David, care rivalizaseră cu el în vitejie și jertfire de sine pentru comunitatea lui Israel și religia lui Iehova, au trăit legați pentru totdeauna de memoria sa.' Ewald. Această listă este împărțită în trei clase: prima compusă din trei eroi cei mai distinși (2 Samuel 23:8-12); a doua compusă din doi (2 Samuel 23:18-23); a treia din treizeci și doi (2 Samuel 23:24-39); în total treizeci și șapte.Whedon se îndreaptă apoi spre introducerea numărătorii poporului de către David și cauzele sale mai profunde.
Introducere. PĂCATUL LUI DAVID ÎN NUMĂRAREA POPORULUI ȘI PEDEAPSA LUI, 2 Samuel 24:1-25. De trei ori în zilele lui Moise (vezi Exod 30:12-16; Exod 38:25-26; Numeri 1:2; Numeri 26:2) a fost luat recensământul lui Israel prin poruncă divină; ce păcat anume era atunci în numărarea poporului de către David? Evident niciunul în simplul fapt al luării unui recensământ, dar păcatul lui era în motivele care l-au determinat să o facă. Motivele lui par să fi fost bine înțelese printre ofițerii săi principali și au fost condamnate chiar și de un om ca Ioab; dar ele nu au fost consemnate și suntem în pierdere să ghicim exact care au fost. Ele au provenit probabil din sentimente de vanitate și auto-înălțare față de numărul și puterea presupusă a națiunii sale și posibil medita la planuri nedemne de cucerire străină. Printr-o ciumă mortală Iehova i-a lovit mândria și slava deșartă și l-a adus la o umilire adâncă sub mâna sa puternică. Dar nu trebuie trecut cu vederea că păcatul lui David a fost doar ocazia imediată a ciumei, în timp ce cauza mare stătea înapoi de aceasta în numeroasele păcate ale națiunii; și în versetul de deschidere ni se spune că mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel chiar înainte ca David să fie mișcat să numere poporul. Regele fusese, fără îndoială, un păcătos principal printre poporul său; dar multe ofense împotriva lui Dumnezeu și a onoarei naționale, comise în timpul insurecțiilor lui Absalom și Șeba și înainte, au rămas neobservate și nepedepsite și au aprins astfel mânia lui Iehova. Compară istoria paralelă din 1 Cronici 21:0.
Considerați
Considerare
În cele din urmă Whedon duce întreaga istorie la încheierea ei plină de har, arătând cum mila a oprit ciuma și a arătat înainte spre o mântuire mai mare.
Domnul a fost rugat... și ciuma a fost oprită. Astfel aceste relatări ale vieții lui David se încheie cu o imagine a milei divine acordate ca răspuns la jertfele evlavioase ale unei inimi zdrobite; și rămâne în mintea cititorului, pe măsură ce lasă volumul, o imagine prețioasă a iertării pline de har pentru ofensele trecute și făgăduința unei mântuiri mai mari ce va veni. Deoarece această carte consemnează destul de complet istoria lui David și chiar consemnează ultimele sale cuvinte, dar se încheie fără nicio relatare a morții și înmormântării sale, putem presupune cu oarecare temei că a fost în substanță scrisă înainte de decesul marelui rege. Niciun caracter din istoria Vechiului Testament nu este atât de multilateral, niciun geniu atât de versatil, ca acela al lui David, băiatul păstor cu părul roșu, eroul tânăr, iubitorul pasional și prietenul romantic, căpetenia cavalerescă, războinicul puternic, cel mai mare dintre regi, omul de stat înțelept, poetul sacru, tatăl tandru.
Răspunde
Răspuns
Cum întărește viziunea unui legământ veșnic speranța ta când tronurile și puterile pământești se estompează? În ce feluri ar putea curajul vitejilor lui David să te îndemne la o credincioșie mai mare în slujirea împărăției lui Hristos? Unde a folosit Domnul mustrarea pentru a umili mândria și a te restaura la o dependență mai adâncă de mila sa?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule plin de har și păzitor al legământului, îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului tău David și pentru lumina aruncată asupra cuvintelor sale de mâna grijulie a lui Daniel D. Whedon. Dă-ne, te rugăm, același Duh care a odihnit asupra fiului lui Iese, ca ultimele noastre cuvinte să fie cuvinte de speranță și viețile noastre marcate de dreptate. Când mândria ne-ar mișca să numărăm propria noastră putere, cheamă-ne înapoi la cruce unde mila triumfă. Oprește orice ciumă a păcatului prin mijlocirea înălțată a Fiului tău și sădește în noi o inimă zdrobită care oferă doar ceea ce a primit mai întâi de la tine. Prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →