Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni
2 Corinteni 5 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul clasic al lui Matthew Henry oferă o lumină constantă asupra 2 Corinteni 5, urmărind cum speranța apostolului în slavă susține credincioșii prin încercările prezente. Expunerea sa atentă evidențiază certitudinea unei locuințe cerești, arvuna Duhului și chemarea de a nu mai trăi pentru sine, ci pentru Hristos. Pe măsură ce urmăm reflecțiile lui Henry, suntem invitați să ne examinăm propria încredere în cele nevăzute și să lăsăm acea încredere să modeleze credincioșia zilnică. Această lecție se inspiră direct din paragrafele sale pentru a ne călăuzi prin așteptare, dorință, asigurare și cele două necesități gemene ale regenerării și împăcării.
Citește
Citire
Luați un moment liniștit pentru a citi 2 Corinteni 5 în întregime. Ascultați tonul încrezător al lui Pavel când vorbește despre corturile pământești care lasă loc caselor veșnice, despre umblarea prin credință și despre dragostea lui Hristos care constrânge la o viață nouă. Observați trecerea de la gemetele prezente la slava viitoare și apelul urgent la împăcarea cu Dumnezeu. Lăsați promisiunile și avertismentele capitolului să se așeze în inima voastră înainte de a ne întoarce la perspectivele lui Henry.
Studiu
Henry începe prin a considera așteptarea credinciosului privind fericirea veșnică.
1. Așteptarea credinciosului privind fericirea veșnică după moarte, v. 1. El nu doar știe sau este bine asigurat prin credință de adevărul și realitatea lucrului însuși — că există o altă viață fericită după ce viața prezentă se sfârșește —, ci are o bună nădejde prin har a interesului său în acea fericire veșnică a lumii nevăzute: 'Noi știm că avem o clădire de la Dumnezeu, avem o așteptare fermă și bine întemeiată a fericirii viitoare.' Să observăm, (1.) Ce este cerul în ochii și nădejdea unui credincios. El îl privește ca pe o casă sau locuință, un loc de locuit, un loc de odihnă, un loc de ascundere, casa Tatălui nostru, unde sunt multe locuințe, și căminul nostru veșnic. Este o casă în ceruri, în acel loc înalt și sfânt care depășește cu mult toate palatele acestui pământ, așa cum cerurile sunt deasupra pământului. Este o clădire a lui Dumnezeu, al cărei ziditor și făcător este Dumnezeu și de aceea este vrednică de autorul ei; fericirea stării viitoare este ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru cei ce Îl iubesc. Este veșnică în ceruri, locuințe veșnice, nu ca tabernacolele pământești, sărmanele colibe de lut în care sufletele noastre locuiesc acum, care se destramă și se degradează, și ale căror temelii sunt în țărână. (2.) Când se așteaptă ca această fericire să fie savurată — imediat după moarte, de îndată ce casa acestui cort pământesc se dizolvă. Observați, [1.] Că trupul, această casă pământească, nu este decât un cort care trebuie dizolvat curând; cuiele sau țărușii vor fi scoși, iar funiile vor fi desfăcute, și atunci trupul se va întoarce în țărână, cum a fost. [2.] Când se întâmplă aceasta, vine atunci casa nefăcută de mâini. Duhul se întoarce la Dumnezeu care l-a dat; și cei ce au umblat cu Dumnezeu aici vor locui cu Dumnezeu pentru totdeauna.Henry continuă cu asigurarea credinciosului privind interesul său în acea fericire.
3. Asigurarea credinciosului privind interesul său în această fericire viitoare, pe o dublă bază: — (1.) Din experiența harului lui Dumnezeu, în pregătirea și facerea lui vrednic pentru această fericire. Cel ce ne-a lucrat pentru același lucru este Dumnezeu, v. 5. Observați, Toți cei destinați cerului mai târziu sunt lucrați sau pregătiți pentru cer cât timp sunt aici; pietrele acelei clădiri și templu spiritual de sus sunt cioplite și modelate aici jos. Iar Cel ce ne-a lucrat pentru acest lucru este Dumnezeu, deoarece nimic mai puțin decât o putere divină nu poate face un suflet părtaș la o natură divină; nicio mână mai puțin decât mâna lui Dumnezeu nu ne poate lucra pentru acest lucru. Este mult de făcut pentru a pregăti sufletele noastre pentru cer, și acea pregătire a inimii vine de la Domnul. (2.) Arvuna Duhului le-a dat această asigurare: căci o arvună este parte din plată și asigură plata deplină. Harurile și mângâierile prezente ale Duhului sunt arvune ale harului și mângâierii veșnice.Henry deduce apoi inferența menită să trezească credincioșii la datoria prezentă.
III. El continuă să deducă o inferență pentru a-și excita și trezi pe sine și pe alții la datorie, v. 9-11. Astfel este că nădejdile bine întemeiate ale cerului vor fi departe de a da cea mai mică încurajare lenei și siguranței păcătoase; dimpotrivă, ele ar trebui să ne trezească la cea mai mare grijă și sârguință în religie: De aceea, sau pentru că nădăjduim să fim prezenți cu Domnul, ne ostenim și ne trudim, v. 9. Philotimoumetha — Suntem ambițioși și ne ostenim la fel de harnic ca cei mai ambițioși oameni pentru a obține ceea ce urmăresc. Aici observați, 1. Ce era ceea ce apostolul era astfel ambițios — acceptarea de la Dumnezeu. Ne ostenim ca, trăind și murind, fie prezenți în trup sau absenți din trup, să fim acceptați de El, Domnul (v. 9), ca să Îi plăcem Celui ce ne-a ales, ca marele nostru Domn să ne spună: Bine ai făcut. Ei râvneau aceasta ca cea mai mare favoare și cea mai înaltă onoare: era culmea ambiției lor. 2. Ce motive de trezire suplimentare aveau ei pentru a-și excita sârguința, din considerarea judecății viitoare, v. 10, 11. Sunt multe lucruri legate de această mare chestiune care ar trebui să înfricoșeze pe cei mai buni oameni la cea mai mare grijă și sârguință în religie; de exemplu, certitudinea acestei judecăți, căci trebuie să ne înfățișăm; universalitatea ei, căci trebuie să ne înfățișăm cu toții; marele Judecător înaintea scaunului de judecată al căruia trebuie să ne înfățișăm, Domnul Isus Hristos, care Însuși va apărea în foc aprins; răsplata ce va fi atunci primită, pentru lucrurile făcute în trup, care va fi foarte particulară (fiecăruia), și foarte dreaptă, după cum am făcut, fie bine sau rău. Apostolul numește această judecată înfricoșătoare teroarea Domnului (v. 11) și, prin considerarea acesteia, a fost trezit să-i îndemne pe oameni la pocăință și la o viață sfântă, ca, atunci când Hristos va apărea înfricoșător, ei să se înfățișeze înaintea Lui cu mângâiere. Și, privind la credincioșia și sârguința sa, el face apel cu mângâiere la Dumnezeu și la conștiințele celor cărora le-a scris: Suntem arătați lui Dumnezeu și, sper, suntem arătați și în conștiințele voastre.
Considerați
Considerare
Henry încheie expunerea tratând regenerarea ca prima necesitate pentru a trăi pentru Hristos.
I. Regenerarea, care constă din două lucruri; și anume, 1. Dezvățarea de lume: 'De acum nu mai cunoaștem pe nimeni după trup, v. 16. Nu recunoaștem și nu afectăm nicio persoană sau lucru în această lume pentru scopuri carnale și avantaje exterioare: suntem în stare, prin harul divin, să nu ne gândim și să nu luăm în seamă această lume, nici lucrurile acestei lumi, ci să trăim deasupra ei. Dragostea lui Hristos este în inimile noastre, iar lumea este sub picioarele noastre.' Observați, Creștinii buni trebuie să se bucure de mângâierile acestei vieți și de relațiile lor în această lume cu o sfântă indiferență. Da, deși L-am cunoscut pe Hristos după trup, totuși, spune apostolul, nu-L mai cunoaștem. Se pune întrebarea dacă Pavel L-a văzut pe Hristos în trup. Totuși, restul apostolilor L-au văzut, și la fel ar fi putut unii dintre cei cărora le scria acum. Totuși, el nu ar vrea ca ei să se laude cu acest lucru; căci chiar prezența trupească a lui Hristos nu trebuie dorită sau adorată de ucenicii Săi. Trebuie să trăim din prezența Sa spirituală și din mângâierea pe care o oferă. Observați, Cei ce fac chipuri ale lui Hristos și le folosesc în închinarea lor nu iau calea pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru întărirea credinței lor și trezirea afecțiunilor lor; căci este voia lui Dumnezeu ca noi să nu-L cunoaștem pe Hristos niciun pic după trup. 2. O schimbare deplină a inimii: Căci dacă este cineva în Hristos, dacă cineva este cu adevărat creștin și se va dovedi astfel, el este, sau trebuie să fie, o făptură nouă, v. 17. Unii citesc: Să fie o făptură nouă. Aceasta trebuie să fie grija tuturor celor ce mărturisesc credința creștină, ca ei să fie făpturi noi; nu doar să aibă un nume nou și să poarte o uniformă nouă, ci să aibă o inimă nouă și o natură nouă. Și atât de mare este schimbarea pe care harul lui Dumnezeu o face în suflet, încât, cum urmează, lucrurile vechi au trecut — gânduri vechi, principii vechi și practici vechi au trecut; și toate aceste lucruri trebuie să devină noi. Observați, Harul regenerării creează o lume nouă în suflet; toate lucrurile sunt noi. Omul înnoit acționează din principii noi, după reguli noi, cu scopuri noi și în tovărășie nouă.
Răspunde
1. Unde aveți cea mai mare nevoie de încrederea constantă pe care o descrie Henry atunci când 'casa pământească' vi se pare fragilă?
2. Cum ar putea dragostea lui Hristos care l-a constrâns pe apostol să remodeleze o zonă a vieții centrate pe sine în această săptămână?
3. În ce relație sau atitudine vă invită Dumnezeu astăzi să vă împăcați cu El?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru nădejdea unei case veșnice pregătite de mâna Ta. Întărește credința noastră ca să umblăm prin vederea celor nevăzute mai degrabă decât prin mângâierile trecătoare ale acestui cort. Lasă dragostea lui Hristos să ne constrângă să nu mai trăim pentru noi înșine, ci pentru Cel ce a murit și a înviat. Înnoiește inimile noastre zilnic, ca lucrurile vechi să treacă și toate să devină noi în El. Dă-ne curaj să-i îndemnăm pe alții cât mai este timp și har să fim găsiți credincioși când vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. În numele Său ne rugăm, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →