Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 11 — Eterniseed (Epoca Reformei / protestantism istoric)
Deschidere
Capitolul al unsprezecelea din Romani expune apărarea apostolului privind credincioșia divină a legământului în mijlocul necredinței răspândite printre sămânța naturală a lui Avraam. Întrebarea dacă Dumnezeu și-a lepădat poporul primește un răspuns precis: nu în întregime, totuși nu toți după trup. Alegerea rămâne ascunsă și eficace, păstrând o rămășiță potrivit harului, nu potrivit vreunui merit prevăzut sau privilegiu național. Argumentul continuă prin apel la consemnarea profetului despre Ilie și prin distincția dintre trupul vizibil și sămânța spirituală. Neamurile sunt avertizate împotriva trufiei, în timp ce imaginea măslinului arată atât asprimea, cât și bunătatea lui Dumnezeu. Capitolul se încheie cu judecățile de nepătruns și doxologia care se înalță către Acela de la care, prin care și pentru care sunt toate lucrurile. Această porțiune apără deci doctrina alegerii suverane, confirmând totodată că făgăduința nu a eșuat.
Citește
Citire
Citește Romani capitolul unsprezece, acordând atenție distincțiilor succesive trasate între Israel după trup și rămășița aleasă prin har. Observă cum apostolul răspunde acuzației de încălcare a legământului arătând spre rămășița păstrată în zilele lui Ilie și în ale sale. Notează contrastul dintre fapte și alegere, împietrirea care a venit peste ceilalți și avertismentul adresat ramurilor neamurilor altoite în măslin. Marchează perspectiva viitoare ținută pentru Israelul natural și închinarea finală înțelepciunii și cunoștinței numai lui Dumnezeu. Capitolul răsplătește urmărirea atentă a acestor fire, nu rezolvarea grăbită a tensiunilor sale.
Studiu
Apostolul începe prin a respinge ideea că Dumnezeu și-a lepădat cu totul poporul antic. O asemenea lepădare totală ar contrazice legământul încheiat cu părinții. Totuși tăgăduirea este calificată: lepădarea nu este universală. O rămășiță rămâne și acea rămășiță există numai prin alegerea harului. Distincția nu este între o evlavie mai mare sau mai mică în cadrul națiunii, ci între cei aleși înainte de naștere și cei trecuți cu vederea. Exemplul lui Ilie demonstrează principiul. Când profetul se socotea singur, răspunsul divin a descoperit șapte mii care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Aceștia au fost păstrați prin inițiativa lui Dumnezeu, nu prin credincioșia lor superioară. Aceeași rânduială se menține în vremea de acum. Rămășița potrivit alegerii harului stă în picioare, în timp ce ceilalți au fost împietriți. Împietrirea însăși slujește scopului mai larg de a aduce mântuire neamurilor, a căror primire provoacă la rândul ei gelozia lui Israel. Măslinul oferă imaginea dominantă. Rădăcina este sfântă; multe dintre ramurile naturale au fost rupte; ramuri sălbatice sunt altoite. Nici altoitele, nici ramurile naturale rămase nu au temei de a se lăuda. Continuarea depinde de credință, nu de obârșie naturală sau de poziție anterioară. Apostolul mai descoperă că împietrirea lui Israel este parțială și vremelnică. Când plinătatea neamurilor va fi intrat, tot Israelul va fi mântuit. Această mântuire este în acord cu caracterul irevocabil al darurilor și chemării lui Dumnezeu. Capitolul menține deci atât realitatea prezentă a unei rămășițe, cât și restaurarea viitoare a națiunii, fără a îngădui vreun temei pentru merit omenesc. Doxologia care încheie argumentul recunoaște că căile lui Dumnezeu depășesc înțelegerea omenească, afirmând totodată că toate lucrurile purced de la El, prin El și spre El.
Considerați
Considerare
Acest capitol stă în strânsă legătură cu porțiunile anterioare din Romani unde apare aceeași distincție între copiii trupului și copiii făgăduinței. El răsună de asemenea cărțile profetice care vorbesc în mod repetat despre o rămășiță păstrată în mijlocul judecății. Imaginea măslinului se inspiră din limbajul legământului mai vechi privitor la plantarea lui Israel. Scrierile nou-testamentare de mai târziu continuă aceeași accentuare a alegerii ca temei al perseverenței. În tradiția Reforme, capitolul a servit la confirmarea faptului că Biserica nu este identică cu vreo națiune vizibilă sau succesiune și că făgăduința rămâne sigură deoarece se întemeiază pe voia divină, nu pe răspunsul omenesc. Avertismentul împotriva lăudăroșeniei neamurilor a stăvilit de asemenea orice idee că Biserica ar fi înlocuit pe Israel într-un mod care să anuleze angajamentele legământului originar.
Răspunde
Răspuns
Cum modelează distincția dintre rămășița potrivit harului și partea împietrită înțelegerea ta despre apartenența la Biserica vizibilă astăzi? În ce feluri ar putea corecta avertismentul împotriva lăudăroșeniei față de ramurile naturale orice tendință de a privi starea spirituală prezentă ca pe o chestiune de superioritate personală sau culturală? Ce mângâiere izvorăște din asigurarea că darurile și chemarea lui Dumnezeu rămân irevocabile chiar atunci când mărturisirea exterioară pare răspândită, dar neroditoare?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeule, care nu ai lepădat pe poporul Tău pe care l-ai cunoscut mai dinainte, păstrează în Biserica Ta o rămășiță potrivit alegerii harului. Dă ca noi, cei altoiți în măslinul cel bun, să rămânem în credință și în sfântă frică, fără a ne încrede în privilegiul natural și fără a ne lăuda față de cei rupți. Susține credincioșia legământului Tău față de ramurile naturale și, la vremea potrivită, adu plinătatea lui Israel potrivit făgăduinței Tale. Ține-ne cugetători că stăm numai prin bunătatea Ta și că toată înțelepciunea, cunoștința și judecata Ți se cuvin numai Ție. Prin Isus Hristos, Domnul nostru, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.