← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Matei 23 — cu Simeon

Matei 23Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În ritmul liniștit al devoțiunii anglicane ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură exegetică creată pentru uzul zilnic al Bisericii. În Matei 23 Simeon ne prezintă atât mustrarea Domnului față de preeminența mândră cât și contrastul emoționant dintre compasiunea plină de dor a lui Hristos și refuzul încăpățânat al omului. Fie ca aceste cuvinte străvechi, citite din nou, să ne atragă în aceeași smerenie și tandrețe pe care Simeon însuși a căutat să le aprindă în fiecare congregație pe care a slujit-o.
Citește

Citire

Să dăm acum ascultare capitolului al douăzeci și treilea din Matei, auzind atât avertismentul solemn al Domnului împotriva titlurilor care despart cât și plângerea Sa asupra Ierusalimului. Citim capitolul încet, îngăduind celor două mari mișcări — chemarea la smerenie frățească și strigătul milei respinse — să răsune împreună în inimă.
Studiu
Simeon deschide discursul la versetul 37 așezând compasiunea tandră a lui Hristos în centrul textului. Totuși, Dumnezeu în mila Sa nemărginită, după ce o mulțime de mesageri fuseseră uciși cu cruzime unul după altul, a binevoit să trimită pe singurul Său Fiu preaiubit, cu dovezi de netăgăduit, cu autoritate fără seamăn, cu compasiune nemărginită. Totuși, nici slujirea Lui nu a fost încununată de succes. Împietrirea omului a rezistat tuturor chemărilor Sale pline de bunătate și L-a silit, cu ultima Sa suflare, să mărturisească împotriva țării Sale sortite pieirii, ca fiind autodistrusă și autocon damnată. Cuvintele dinaintea noastră ne vor conduce în mod firesc să luăm în considerare, I. Compasiunea tandră a lui Hristos — Similitudinea prin care Domnul nostru Își ilustrează propria tandrețe este admirabil potrivită să ne impresioneze și să ne zidească mințile. Ea este familiară tuturor și deci inteligibilă chiar și pentru cea mai umilă minte; în același timp ne oferă o idee la fel de justă despre îngrijorarea părintească pe cât poate transmite orice imagine. O cloșcă, văzând o pasăre de pradă planând deasupra puilor ei, scoate imediat un strigăt de alarmă și îi cheamă la ea pentru ocrotire. El continuă să dezvăluie felul întreit în care acea compasiune încă ne cheamă. Astfel ne-a avertizat Domnul nostru binecuvântat pe păcătoși în zilele trupului Său; și astfel îi avertizează și acum, 1. Prin providența Sa — [Toate rânduielile Providenței, fie că privesc lumea în ansamblu, fie pe noi înșine în particular, au o voce care poate fi auzită cu ușurință și interpretată cu certitudine. Fie că sunt de natură mai dureroasă sau mai plăcută, ele pot fi privite deopotrivă ca chemări de a ne întoarce de la păcat și de a ne căuta fericirea în Dumnezeu. Iar dacă am fi fost la fel de atenți la îndemnurile rațiunii precum puii de găină la impulsul instinctului lor natural, ne-am fi întors demult la mustrările lui Dumnezeu 'și am fi fost conduși de bunătatea Lui la pocăință'.] 2. Prin Cuvântul Său — [Ce sunt toate avertismentele, invitațiile, făgăduințele Evangheliei decât tot atâtea expresii ale acelei priviri pline de tandrețe pe care Hristos o poartă poporului Său [Notă: Proverbe 1:22-23. Isaia 55:1-3; Isaia 55:1-3. Ioan 7:37-39.]? Simeon se întoarce apoi la încăpățânarea neînduplecată care întâmpină fiecare inițiativă dumnezeiască. ] Dar aceste eforturi, în loc să fie răsplătite cum se cuvine, ne oferă doar prilejul de a contempla, II. Încăpățânarea neînduplecată a omului — În mijlocul tuturor acestor oferte ale milei, omul rămâne nesimțitor și, 1. Neagă că există vreun pericol — [Mântuitorul vede Legea rostind blestemul împotriva noastră, dreptatea scoțând sabia pentru a-și impune sancțiunile înfricoșătoare, iadul deschizându-se ca să ne înghită de vii, iar îngerii căzuți, ca slujitori ai răzbunării lui Dumnezeu, gata să execute asupra noastră pedeapsa pe care o merităm. De aceste lucruri ne avertizează El; dar noi, asemenea locuitorilor Sodomei, râdem de judecățile ce se apropie și, pentru că nu le vedem cu ochii, le tăgăduim existența. Cât de jalnic este că suntem mai împietriți și mai neîncrezători decât creaturile necuvântătoare; și că purtarea noastră, în loc să se potrivească facultăților mai nobile de care ne bucurăm, stă în perfect contrast cu a lor!] 2.
Considerați

Reflectare

Simeon încheie discursul cu un ultim cuvânt de încurajare adresat chiar și celor ce au refuzat multă vreme pe Mântuitorul. Să știți deci, preaiubiților, că păcatele voastre de mai înainte, oricât de numeroase sau de grave ar fi, nu vor fi o piedică la primirea voastră, dacă veți fugi doar la Hristos. El plânge pentru voi, așa cum a plâns odinioară pentru Ierusalimul ucigaș; și vă declară că 'Oricine vine la El nu-l va izgoni nicidecum'. Amintiți-vă că, dacă pieriți, nu va fi din lipsă de bunăvoință în Hristos de a vă mântui; și că tocmai această considerație, care acum este atât de încurajatoare, vă va umple într-o zi de o durere de neînchipuit; 'Hristos a vrut, dar eu n-am vrut'. O, să nu îngăduim ca acest gând să ne amărască veșnicia; ci acum să ne biruim împotrivirea și să ascultăm glasul care ne avertizează doar spre binele nostru.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria mea viață mai pretind o preeminență pe care numai Hristos o poate deține? Am devenit surd la vreunul dintre modurile — providența, Cuvântul sau Duhul — prin care Domnul continuă să mă cheme? Ce refugiu fals sunt încă ispitit să prefer adăpostului aripilor Sale?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse Hristoase, care ai plâns pentru Ierusalim și încă îți chemi oile rătăcite, dă-ne harul să auzim glasul Tău în ziua aceasta. Dezbracă-ne de orice titlu mândru și de orice pretenție ascunsă la stăpânire, ca să Te recunoaștem doar pe Tine ca Învățător și unul pe altul ca frați. Atrage-ne sub acoperământul aripilor Tale și nu îngădui ca împietrirea inimii noastre să biruiască mila Ta îndelung răbdătoare. Așa ne zidește în smerenie și dragoste, încât Biserica Ta să fie iarăși văzută ca o cetate așezată pe un deal, spre slava Tatălui Tău și al nostru; prin același Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →