← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Geneza 49-50 — cu Whedon

Geneza 49-50Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Preaiubiților, deschidem lecția acestei zile cu Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament, a cărui claritate wesleyană și căldură arminiană luminează capitolele de încheiere ale Genezei. În aceste pagini sacre, vocea patriarhului muribund se ridică într-un cântec profetic, urmărind linia legământului de la căderea lui Ruben la speranța regală a lui Iuda. Expunerea lui Whedon ne invită să auzim Duhul care a vorbit prin Iacov și care încă vorbește bisericii de astăzi. Să primim cuvintele sale cu atenție reverentă, ca inimile noastre să fie întărite de aceleași promisiuni care au susținut semințiile lui Israel.
Citește

Citire

Cu inimi liniștite, să citim acum Geneza 49–50. Ascultați-l pe bătrânul Iacov chemându-și fiii, cadențele măsurate ale binecuvântării și judecății, și faptele finale ale lui Iosif care încheie cartea începuturilor. Citiți încet, lăsând cuvintele patriarhului să se așeze; apoi reveniți pentru a considera cum comentariul deschide sensul mai profund al acestor capitole.
Studiu
Whedon începe prin a situa binecuvântarea profetică a lui Iacov în cadrul legământului patriarhal. Versetele 1-27. Binecuvântarea profetică a lui Iacov asupra fiilor săi, Geneza 49:1-27. Iacov a fost ultimul mare reprezentant patriarhal și posesor al binecuvântării legământului lui Iehova. Bunicul său Avraam fusese despărțit de rudele și de țara sa natală și primise promisiunea și legământul circumciziei. Isaac a fost preferat, cu excluderea lui Ismael și a fiilor Cheturei, și a transmis binecuvântarea profetică a legământului lui Iacov, excluzând și înlocuind astfel pe Esau. Iacov este pe cale să moară, iar sămânța aleasă va fi de acum reprezentată de douăsprezece seminții mai degrabă decât de un singur mare tată. Era potrivit, așadar, ca înainte ca acest ultim mare patriarh să fie adunat la poporul său, glasul profeției să iasă de pe buzele sale și, înălțându-se deasupra binecuvântărilor dealurilor veșnice (Geneza 49:26), să descopere copiilor săi unele lucruri care aveau să li se întâmple în zilele din urmă. El abordează apoi potrivirea păstorului-patriarh pentru o asemenea rostire. Cel care avusese visul la Betel, viziunea îngerilor la Mahanaim și lupta și biruința la Peniel; care străbătuse dealuri și câmpii și fusese expus la extremele căldurii și frigului și furtunilor; care, asemenea lui David în vremuri mai târzii, devenise, prin viața pastorală și expunere, familiar cu obiceiurile leoaicei și ale puiului de leu, ale lupului răpitor și ale cerbului săritor și ale șarpelui cu coarne ascuns lângă cărare; tatăl care studiase caracterele tuturor fiilor săi cu un interes mai mult decât omenesc; care urmărise caravana negustorilor pentru a învăța căile altor țări și popoare; care stătuse în prezența Faraonului și petrecuse șaptesprezece ani în Egipt; fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, moștenitorul promisiunilor, el, dintre toți oamenii, ar părea să fi fost persoana cea mai potrivită să rostească aceste oracole. Apoi afirmă caracterul supranatural totuși armonios al profeției. Această profeție nu conține nimic în sine incredibil, nimic care să nu fi putut, în substanță dacă nu în formă, fi rostit de Iacov în ultimele sale zile. Este în perfectă armonie cu visul de la Betel, care a fost o revelație sublimă a marelui adevăr, care străbate întregul Vechi Testament, că în el și în posteritatea sa toate familiile pământului aveau să fie binecuvântate. Geneza 28:14. Un asemenea dar al profeției are măsura sa de supranatural, dar nimic miraculos. Supranaturalismul profeției autentice nu implică nicio violență adusă profetului. Prevederea cu care el a fost înzestrat pentru un timp a fost la fel de adevărat în armonie cu puterile sale naturale ca și visul profetic de anvergură de la Betel.
Considerați

Considerare

Cu privire la identitatea lui Silo, el susține interpretarea mesianică antică. Mult mai satisfăcătoare este interpretarea antică, reprezentată în Targumuri și susținută de majoritatea exegeților creștini, care face din Silo un nume propriu (însemnând loc de odihnă sau dătător de odihnă) și o desemnare a lui Mesia, care avea să se ridice din seminția lui Iuda. Viziunea profetică a lui Iacov s-a deschis pentru o clipă spre viitorul îndepărtat și a văzut poziția regală pe care seminția lui Iuda era destinată să o dețină în vremea când toate semințiile aveau să fie organizate într-o împărăție. Din vremea când regalitatea a fost stabilită în Israel prin cuceririle lui David și așezarea sa pe tron, seminția lui Iuda a deținut o preeminență regală și și-a menținut caracterul tribal distinct până la venirea lui Iisus Hristos.
Răspunde

Răspuns

1. Unde vedeți harul legământului care odinioară se odihnea pe un singur patriarh odihnindu-se acum asupra celor douăsprezece seminții? 2. Cum pregătește Duhul care l-a înzestrat pe Iacov și astăzi vieți obișnuite pentru o mărturie extraordinară? 3. În ce feluri vă invită promisiunea liniei lui Iuda la încrederea prezentă în Hristos?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru lumina profetică pe care ai acordat-o slujitorului tău Iacov și pentru expunerea credincioasă păstrată în Comentariul lui Daniel D. Whedon. Dă-ne nouă, asemenea patriarhului, să vorbim și să trăim sub legământul care nu poate eșua. Ferește-ne de păcatele care au pierdut partea lui Ruben și leagă-ne în schimb de Leul din seminția lui Iuda. Fie ca același Duh care s-a odihnit asupra tatălui muribund să se odihnească asupra bisericii tale, risipind temerile noastre și adunându-ne la Silo care a venit. În numele său ne rugăm. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →