← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Osea

Osea 5-6 — cu Simeon

Osea 5-6Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În disciplina liniștită a citirii zilnice a Scripturii, ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a devoțiunii expozitive modelate de o minte anglicană cufundată în calea de mijloc. Pe aceste pagini Simeon conduce Biserica prin cuvântul profetic cu reverență și claritate căutătoare, invitându-ne să auzim chemarea solemnă a lui Osea în capitolele cinci și șase. Metoda sa rămâne mereu aceeași: să lase textul să vorbească, să apese pretențiile sale asupra conștiinței și să înalțe mila care întâmpină pe păcătosul care se întoarce. Fie ca același Duh care l-a călăuzit pe profet să ne călăuzească auzirea astăzi.
Citește

Citire

Să dăm acum ureche atentă cuvântului Domnului din Osea capitolele cinci și șase. Să citim încet, îngăduind cadenței măsurate a profetului să se așeze în inimă. Să observăm durerea Domnului față de mândria și rătăcirea lui Efraim și făgăduința că necazul poate totuși să întoarcă sufletul spre adevăratul său Medic. Să ne oprim unde textul rănește sau mângâie și să-l primim ca pe glasul viu al lui Dumnezeu către poporul său și astăzi.
Studiu
Simeon începe prin a explica Osea 5:4. Versetul 4. CUVÂNT: 1149 ÎNTINDEREA ȘI CAUZELE INDIFERENȚEI OAMENILOR Osea 5:4. Ei nu-și vor rândui faptele ca să se întoarcă la Dumnezeul lor: căci duhul desfrânării este în mijlocul lor și nu L-au cunoscut pe Domnul. Când îi îndemnăm pe oameni la datorie, ei își pledează neputința de a o împlini; dar neputința lor este, de fapt, o lipsă de înclinație de a-L sluji pe Dumnezeu. Multe lucruri sunt pe care nu le fac, deși sunt recunoscute ca fiind în puterea lor. Despre aceasta se plânge profetul în cuvintele textului nostru și o duce la izvorul ei adevărat și propriu. Cuvintele sale ne conduc să luăm în considerare, I. Întinderea indiferenței oamenilor — Puțin trebuie spus pentru a arăta că cei mai mulți nu „se întorc la Dumnezeu”. Ei sunt abia conștienți de apostazia lor de la El. Ei privesc religia serioasă și vie ca pe o precizie prea dreaptă. Apoi urmărește același duh prin păcatul mândriei din Osea 5:5. Versetul 5. CUVÂNT: 1150 PERICOLUL MÂNDRIEI Osea 5:5. Mândria lui Israel mărturisește împotriva feței sale: de aceea Israel și Efraim vor cădea în nelegiuirea lor; Iuda va cădea și el împreună cu ei. Toți mărturisesc că urăsc mândria; totuși toți sunt mai mult sau mai puțin infectați de ea. Cei mai buni dintre oameni nu sunt cu totul liberi de influența ei. Dar, la cei neregenerați, ea este principiul conducător al tuturor acțiunilor lor. A fost una dintre trăsăturile cele mai distinctive în caracterul Sodomei [Notă: Ezechiel 16:49.]. Și poporul mărturisitor al lui Dumnezeu a fost dus în robie de ea. Și a fost adus astfel sub nemulțumirea Sa dreaptă și grea. Vom face câteva observații asupra, I. Răspândirii acestui păcat — Starea lui Israel nu era proprie acelei națiuni. Natura umană este aceeași în toate veacurile. Nici mândria nu se manifestă mai puternic nicăieri decât printre noi înșine, 1. Apoi ia în considerare nebunia încrederii în creatură consemnată în Osea 5:13. Versetul 13. CUVÂNT: 1151 NEBUNIA ÎNCREDERII ÎN CREATURĂ Osea 5:13. Când Efraim și-a văzut boala și Iuda și-a văzut rana, atunci Efraim s-a dus la Asirian și a trimis la regele Iareb: totuși el nu v-a putut vindeca, nici nu v-a putut tămădui de rana voastră. Oamenii îl provoacă neîncetat pe Dumnezeu să-i pedepsească, dar rareori fac o folosire cuvenită a pedepselor Sale. În loc să se întoarcă la Dumnezeu, Îl necinstesc și mai mult apelând la creatură în necazul lor mai degrabă decât la El. Cele zece seminții, când au fost pedepsite pentru ascultarea lor de bunăvoie de poruncile lui Ieroboam [Notă: ver. 11, 12. Dumnezeu i-a mistuit ca molia care mistuie o haină sau ca putreziciunea oasele, în ascuns, încet, treptat, cu efect.], au căutat în repetate rânduri ajutorul Asirienilor în loc să se smerească înaintea lui Dumnezeu: dar au aflat, așa cum a aflat și „Iuda” în ocazii similare, că încrederea lor în creatură nu a făcut decât să-i implice în rușine și dezamăgire.
Considerați

Considerare

Simeon trage prima mare concluzie din expunerea precedentă. Cei ce vor pieri în ziua de pe urmă trebuie să-și atribuie condamnarea lor înșiși — [Este cu siguranță adevărat că omul nu este în stare prin sine să facă tot ce i se cere. Dar nu este mai puțin adevărat că el este în stare să facă multe lucruri pe care le neglijează. Nici nu poate fi pus la îndoială că, dacă ar striga către Dumnezeu după ajutor, l-ar putea obține. Dacă nu folosește deci puterea pe care o are și mijloacele rânduite pentru a obține mai mult, nu poate da vina decât pe sine. În această privință Domnul nostru declară explicit că vina este în voința noastră perversă [Notă: Ioan 5:40.]. Și Dumnezeu ne mustră cu privire la nebunia purtării noastre [Notă: Ezechiel 33:11.]. Este oare plugarul îndreptățit să omită aratul și semănatul pământului său pentru că nu poate asigura o recoltă? Cu cât mai puțin vom fi noi, neglijând mijloacele la care Dumnezeu a făgăduit succes? Apoi prezintă excelența Evangheliei ca singura lecuire pentru astfel de rele. [Nimic altceva decât Evanghelia nu a umilit vreodată sau nu poate umili vreodată sufletul. Legea poate înspăimânta; dar numai Evanghelia ne topește în zdrobire. Aceasta, de îndată ce ajunge la inimă, ne coboară privirile mândre. A transformat, într-o clipă, mii de ucigași însetați de sânge în urmași blânzi, iubitori și ascultători ai Mielului [Notă: Faptele 2:37; Faptele 2:41-42.]. Și astfel operează ea și astăzi asupra tuturor celor ce o primesc cu sinceritate [Notă: Faptele 9:6; Faptele 16:29; Faptele 16:33.]. Să ascultăm deci de ea cu bucurie. Să ne rugăm ca vederea Mântuitorului răstignit să-și producă efectul cuvenit asupra noastră [Notă: Zaharia 12:10.]. Și să ne urâm pe noi înșine cu atât mai mult cu cât suntem convinși că Dumnezeu este împăcat față de noi [Notă: Ezechiel 16:63.].] 2. Câtă nevoie avem cu toții să veghem și să ne rugăm! [Nu există nimeni care să fie în afara razei de acțiune a acestui principiu malign. Sf.
Răspunde

Răspuns

Unde în faptele mele zilnice refuz să-mi îndrept inima spre Domnul? Cum mai mărturisește mândria împotriva mea când caut ajutor în afara lui Hristos? În ce măsură sunt dispus să fiu smerit de Duhul mai degrabă decât corectat prin necaz?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne, care ne-ai dat profeți și exponenți credincioși ca să deschidă Cuvântul Tău, dă ca avertismentele lui Osea să pătrundă adânc în sufletele noastre. Ferește-ne de indiferența care nu vrea să se întoarcă, de mândria care refuză mustrarea și de orice refugiu fals care nu poate vindeca. Înclină inimile noastre să caute Fața Ta devreme în ziua necazului și lasă cunoașterea lui Hristos să ne lumineze astfel încât lucrurile vechi să treacă. Păstrează-Ți Biserica pe calea de mijloc a smereniei și a adevărului și adu-ne la urmă în acel loc unde mândria este necunoscută și fiecare rană este legată în Tine; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →