← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 8 — cu Simeon

Faptele Apostolilor 8Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În tăria liniştită a căii de mijloc, ne îndreptăm astăzi spre Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de expunere anglicană care deschide Scripturile cu claritate doctrinară şi căldură pastorală. În Faptele Apostolilor capitolul 8, Simeon ne călăuzeşte prin slujirea lui Filip în Samaria, arătând cum Evanghelia, deşi prigonită, înaintează cu bucurie şi putere.
Citește

Citire

Să ascultăm acum textul sfânt însuşi. Cu inimi deschise citim Faptele Apostolilor capitolul 8, luând aminte la lucrarea Duhului prin Filip, pe măsură ce cuvântul lui Hristos este vestit şi primit.
Studiu
Simeon începe prin a urmări înaintarea Evangheliei prin prigoană. Versetele 5-8. DISCURS: 1758 FILIP VESTEŞTE PE HRISTOS ÎN SAMARIA Faptele Apostolilor 8:5-8. Atunci Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a vestit pe Hristos. Şi poporul a luat aminte cu un singur gând la cele ce spunea Filip, auzind şi văzând minunile pe care le făcea. Căci duhurile necurate, strigând cu glas mare, ieşeau din mulţi care erau stăpâniţi de ele; şi mulţi slăbănogi şi şchiopi au fost vindecaţi. Şi a fost mare bucurie în cetatea aceea. Îndată ce Evanghelia a fost vestită cu succes, Satana a stârnit prigoană împotriva ei, hotărât, dacă era cu putinţă, să zdrobească şi să nimicească Biserica prunc. Dar ceea ce el a intenţionat spre distrugerea creştinătăţii, Dumnezeu a întors spre răspândirea ei mai grabnică şi spre întărirea ei mai trainică. Apoi expune subiectul cuvântărilor lui Filip despre împărăţia lui Dumnezeu. Subiectul cuvântărilor sale — „vestirea lui Hristos” este un termen folosit în mod obişnuit în Scriptură pentru publicarea Evangheliei în toate părţile ei: se spune despre apostoli că „în fiecare zi, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi să vestească pe Iisus Hristos”. Despre cuvântările lui Filip suntem informaţi mai pe deplin; căci „a vestit lucrurile privitoare la împărăţia lui Dumnezeu şi la numele lui Iisus Hristos [Nota: ver. 12.]”. Le-a arătat, 1. Despre împărăţia lui Dumnezeu — [Această împărăţie fusese vestită distinct de profeţi, ca fiind gata să se întemeieze la vremea potrivită: şi neamurile, ca şi iudeii, aşteptau ridicarea ei în acea vreme. Persoana căreia îi aparţinea tronul lui David venise acum; şi, deşi respinsă şi răstignită de supuşii săi, El a întemeiat o împărăţie care nu va fi clătinată niciodată. Apoi examinează efectul acestor slujiri asupra cetăţii. În susţinerea acestui punct, fără îndoială a deschis pe deplin bogăţiile harului şi ale dragostei care sunt în Hristos Iisus: şi a rugat pe tot poporul să primească mântuirea pe care le-o oferea. Ar fi vorbit pe larg despre privilegiile de care aveau să se bucure toţi supuşii acestei împărăţii; siguranţa lor faţă de orice rău, stăpânirea lor asupra oricărui bine: într-un cuvânt, L-a preamărit pe Domnul Iisus Hristos printre ei, ca singurul şi de ajunsul Mântuitor al unei lumi pierdute.] Această mărturie a întărit-o prin minuni, care au lucrat puternic la convingerea minţilor lor; după cum vom vedea, în timp ce vom cerceta, II. Efectul slujirilor sale — Se presupune de mulţi că Evanghelia produce numai melancolie: dar cu totul altfel a fost rodul ei în Samaria; căci „a fost mare bucurie”, se spune, „în cetatea aceea”. Dar de unde venea bucuria lor? Răspundem, 1. Dezvăluie mai departe binefacerile duhovniceşti primite în inimile poporului. Din binefacerile duhovniceşti pe care le-au primit în sufletele lor — [Mulţi dintre ei, care fuseseră multă vreme „duşi în robie de diavol după voia lui”, îşi aveau acum lanţurile rupte şi erau „eliberaţi de sub puterea întunericului şi mutaţi în împărăţia Fiului preaiubit al lui Dumnezeu”. Un simţământ al dragostei iertătoare a lui Dumnezeu era acum revărsat în inimile lor: şi li se dăduse „un Duh de înfiere, prin care să strige: Avva, Părinte”. Acum erau aduşi parcă într-o lume nouă; „cele vechi au trecut şi toate s-au făcut noi”: aveau vederi noi, dorinţe noi, urmăriri noi, bucurii noi, chiar unele la care nu se gândiseră niciodată mai înainte. Ne putem mira atunci că „bucuria lor a fost mare?”
Considerați

Considerare

Simeon încheie prin a dezvălui binefacerile veşnice deschise privirii lor. În afară de aceasta, supuşii împărăţiei Răscumpărătorului vor avea fiecare o cunună şi o împărăţie a sa: „slava pe care Tatăl i-a dat-o, El le-a dat-o lor”: toţi fără excepţie sunt „împăraţi şi preoţi ai lui Dumnezeu”; şi „vor împărăţi în vecii vecilor”. Cine nu s-ar bucura de o astfel de perspectivă? Cu adevărat, dacă, cu o asemenea vedere a fericirii păstrate pentru noi în lumea veşnică, nu ne-am bucura, am fi mai fără simţire decât fiarele, mai nesimţitori decât pietrele. Dar nimeni nu poate fi „născut din nou la o nădejde vie a acestei moşteniri”, fără a simţi în sufletul său un cer început şi „bucurându-se în Hristos cu o bucurie nespusă şi preaslăvită [Nota: 1 Petru 1:3-5; 1 Petru 1:8-9.]”.] Aplicaţie — 1. Cine dintre noi doreşte atunci această bucurie? [Iată cum au dobândit-o samaritenii: „au luat aminte cu un singur gând la cele ce spunea Filip”: şi aceeaşi luare-aminte la Evanghelie acum va produce aceleaşi roade. Încheie cu o aplicaţie directă pentru toţi cei care ar dori să aibă această bucurie. Evanghelia pe care o vestim este aceeaşi cu cea vestită de el: „vă vestim pe Hristos”: Îl vestim ca „Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă”, „Totul în toţi” în mântuirea omului. O, „luaţi aminte cu sârguinţă la ceea ce declară Scriptura” despre El [Nota: Evrei 2:1.]; păstraţi-o în minţile voastre şi trăiţi din ea în inimile voastre [Nota: Evrei 4:2.]; şi va lucra, aşa cum a lucrat în ei, spre bunăstarea voastră prezentă şi veşnică.] 2. Este cineva printre noi care trăieşte această bucurie? [Atunci străduiţi-vă să „umblaţi într-un chip vrednic de Cel care v-a chemat la împărăţia şi slava Sa [Nota: 1 Tesaloniceni 2:12.]”. La aceasta vă îndemnăm cu autoritate şi dragoste părintească [Nota: 1 Tesaloniceni 2:11.]. Întrebaţi: Cum să umblaţi într-un chip vrednic de El? Răspundem: Unindu-vă strâns unii cu alţii în credinţă şi dragoste [Nota: Filipeni 1:27.], şi fiind tot mai roditori în orice faptă bună [Nota: Coloseni 1:10.].
Răspunde

Răspuns

Unde în propria mea viaţă a întâlnit Evanghelia împotrivire, dar totuşi a adus bucurie? Cum iau aminte la Hristos vestit în împărăţia şi numele Său? Ce nădejde veşnică păstrez în timp ce umblu într-un chip vrednic de chemarea pe care am primit-o?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al Bisericii, care l-ai trimis pe Filip în Samaria şi pe famen în pustiu, dă-ne har să primim cuvântul Tău cu un singur gând. Fie ca vestirea lui Hristos să întemeieze împărăţia Ta în inimile noastre, să rupă orice legătură a nelegiuirii şi să ne umple de acea bucurie care izvorăşte din iertare, înfiere şi nădejdea slavei. Păstrează-ne statornici în credinţă şi dragoste, ca să umblăm într-un chip vrednic de Cel care ne-a chemat şi la urmă să primim cununa dreptăţii din mâna Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →