Eterniseed › Curriculum › Iov
Iov 35-36 — cu Coke
Deschidere
În ceasurile liniştite rânduite pentru studiul sfânt, ne întoarcem la Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie. Ca prim episcop metodist şi apropiat colaborator al lui John Wesley, Coke aduce inima unui păstor şi claritatea unui episcop textului antic al cărţii Iov. Reflecţiile sale asupra capitolelor 35 şi 36 ne invită să ascultăm din nou cuvintele cumpătate ale lui Elihu şi să urmărim dreptatea neschimbătoare a lui Dumnezeu. Duhul care a călăuzit pana lui Coke să ne deschidă acum inimile pentru a primi învăţătură, îndreptare şi mângâiere din Cuvântul viu.
Citește
Citire
Cu reverenţă şi aşteptare, să citim capitolele 35 şi 36 din Iov. În timp ce ascultăm continuarea cuvântării lui Elihu, Îl rugăm pe Domnul să liniştească orice gând neliniştit şi să ne dăruiască inimi atenţe. Fie ca aceste cuvinte străvechi, luminate de expunerea credincioasă a lui Coke, să ne apropie de Dumnezeu, care este drept în toate căile Sale şi vrednic de încrederea noastră răbdătoare.
Studiu
Coke începe prin a prezenta acuzaţia de deschidere a lui Elihu împotriva lui Iov.
Versetul 1. CAP. XXXV. Nu se poate face comparaţie cu Dumnezeu, pentru că binele sau răul nostru nu se poate întinde până la El. Mulţi strigă în necazurile lor; dar nu sunt ascultaţi, din lipsă de credinţă. Înainte de Hristos 1645. Iov 35:1. Elihu a mai vorbit — Elihu pune la încercare conştiinţa lui Iov, dacă socotea că ar fi drept să-şi câştige achitarea prin acuzarea dreptăţii lui Dumnezeu; totuşi, îi spune că trebuie să fi gândit în acest fel, altfel n-ar fi folosit niciodată o asemenea expresie atee, cum ar fi „că nu avea nici un folos din împlinirea datoriei, mai mult decât dacă ar fi păcătuit”; referindu-se, probabil, la cap. Iov 23:11; Iov 23:15. Că ar trebui să ia în considerare că Dumnezeu era atât de deasupra influenţei oricăror acţiuni omeneşti, încât nici faptele lor bune nu puteau fi de vreun avantaj pentru El, nici faptele lor rele nu-L puteau afecta; Iov 35:2-7. Ele puteau, într-adevăr, să-i afecteze pe ei înşişi sau pe semenii lor: puteau suferi din pricina asupririlor oamenilor şi să strige cu glas tare către Dumnezeu ca să-i scape; dar dacă acest strigăt nu era făcut cu o deplină dependenţă de şi o desăvârşită supunere faţă de voia lui Dumnezeu, ar fi fost cu totul zadarnic: Dumnezeu n-ar fi dat nici cea mai mică ascultare; Iov 35:8-14. Cu atât mai puţin ar trebui ei în orice necaz să se ridice împotriva Celui Atotputernic şi să-I lepede suveranitatea; că ar trebui mai degrabă să aştepte cu răbdare vremea Lui; şi că Iov însuşi n-ar fi acţionat astfel dacă n-ar fi fost purtat de prea mare încredere în sine; Iov 35:15-16. Heath.Coke desfăşoară apoi reflecţiile care urmează primei cuvântări a lui Elihu.
Versetul 15. Iov 35:15. Dar acum, pentru că nu este aşa, &c.— Dar acum, pentru că El nu cercetează în mânia Sa, şi pentru că Iov este lipsit de cunoştinţă prin prea mare încredere în sine; Iov 35:16. De aceea îşi deschide gura cu grabă, &c. Heath. Houbigant redă ultima parte a versetului 15, Pentru că El nu pedepseşte cu asprime păcatul. REFLECŢII.— 1. Iov se expusese mustrării; şi Elihu nu întârzie să-i arate diferitele puncte în care greşise; şi pare să fi avut o părere atât de bună despre el, încât se aştepta ca, după ce le va fi reconsiderat, să recunoască că vorbise greşit. Notă; Un om bun poate greşi, dar este deschis la convingere şi nu se ruşinează să recunoască fie neştiinţa, fie păcatul său. Errare possum, hereticus esse nolo. 1. Acuzaţia adusă aici este, [1.] Prezumţia lui de a spune: Dreptatea mea este mai mare decât a lui Dumnezeu.Coke trece apoi la începutul capitolului 36 şi la apelul reînnoit al lui Elihu.
Versetul 1. CAP. XXXVI. Elihu expune dreptatea lui Dumnezeu în toate căile Sale şi preamăreşte mărimea puterii şi a providenţei Sale. Înainte de Hristos 1645. Iov 36:1. Elihu a mai continuat — Elihu merge mai departe să arate lui Iov nepotrivirea purtării sale faţă de Dumnezeu şi îl roagă să ia în considerare cât de zadarnic va fi; că Dumnezeu este Atotputernic şi nu va ceda niciodată punctul, că va administra dreptate nepărtinitoare tuturor oamenilor: Iov 36:2-6.; că mersul general al providenţei Sale este să favorizeze pe cei drepţi; şi că, deşi uneori îi poate corecta din dragoste, totuşi, dacă se supun cu răbdare îndreptării părinteşti şi îşi îndreaptă căile, vor avea toată felul de prosperitate. Dar dacă sunt încăpăţânaţi şi nu se supun, nu fac decât să atragă asupra lor grade mai mari ale răzbunării Sale; Iov 36:7-16.Coke încheie secţiunea urmărind îndemnurile finale ale lui Elihu despre puterea divină.
Versetul 29. Iov 36:29. De asemenea, poate înţelege cineva, &c.— Cu cât mai mult când El arată izbucnirile norilor; trosnetul tunetului din cortul Său! Iov 36:30. Vedeţi, fulgerul Său străluceşte în jurul Lui! El întoarce fundul mării: Iov 36:31. Într-adevăr, prin ele El împlineşte judecata asupra neamurilor, &c.; Iov 36:32. El acoperă soarele ca şi cu mâinile Sale şi porunceşte, &c.; Iov 36:33. Tunetul Său face proclamare înaintea Lui. Mânia este adunată împotriva nelegiuirii. Aceasta este una dintre cele mai nobile imagini din întreaga carte şi a fost ilustrată frumos de Schultens; la care ne referim, şi Heath. REFLECŢII.— 1. Cum tăcerea generală părea să dea aprobare celor spuse, Elihu, după o scurtă pauză, îşi reia discursul, cu o scuză pentru a mai stânjeni puţin răbdarea lor; căci ceea ce avea acum de spus ar fi scurt, totuşi important.
Considerați
Considerare
Coke încheie capitolul cu un cuvânt final despre vorbirea pripită a lui Iov.
El conchide din toate acestea: De aceea Iov îşi deschide gura în zadar, în plângeri nepotrivite ale suferinţelor sale, în reflecţii nedrepte asupra Domnului şi într-o prea grabnică apărare a sa. El înmulţeşte cuvintele fără cunoştinţă, apare în cazul de faţă într-o anumită măsură neştiutor de meritul păcatului, de desăvârşirile lui Dumnezeu şi de calea datoriei. Totuşi, putem adăuga că trebuie făcute mari îngăduinţe lui Iov din pricina întunericului dispensaţiilor sale.Coke încheie discursul chemând cititorul la supunere tăcută înaintea lucrărilor de nepătruns ale lui Dumnezeu.
În toate acestea vedem lucrarea minunată a lui Dumnezeu şi suntem datori să-L mărim şi să-L lăudăm, a cărui înţelepciune este nemărginită şi ale cărui căi sunt mai presus de pricepere; şi de aceea, în toate providenţele Sale, supunerea tăcută devine datoria noastră legată.
Răspunde
Răspuns
1. Unde am fost ispitit să-mi măsor dreptatea mea cu a lui Dumnezeu mai degrabă decât să mă odihnesc în mila Sa?
2. În ce încercare prezentă sunt invitat să aştept cu răbdare în loc să vorbesc în grabă?
3. Cum măreţia lui Dumnezeu şi umileşte plângerile mele şi îmi lărgeşte nădejdea?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule milostiv şi atotputernic, Îţi mulţumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului Tău Thomas Coke. Cum am auzit cuvintele lui Elihu prin comentariul său, dă-ne acelaşi duh smerit care recunoaşte dreptatea Ta şi se pleacă înaintea înţelepciunii Tale. Iartă orice cuvânt pripit pe care l-am rostit în necazurile noastre şi învaţă-ne să aşteptăm vremea Ta cu încredere liniştită. Cunoştinţa măreţiei Tale să ne închidă plângerile şi să ne umple inimile cu cântări în noapte. Fie ca noi să ieşim din cuptorul încercării mai curaţi în credinţă şi mai devotaţi slavei Tale, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →