Eterniseed › Curriculum › Daniel
Daniel 4 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
În ritmul liniștit al studiului zilnic al Scripturii, Comentariul Catolic al lui Haydock deschide o comoară de înțelepciune patristică și savantă pentru credincioși. Compilația sa atentă adună vocile Bisericii de-a lungul secolelor pentru a dezvălui misterele lui Daniel. Astăzi zăbovim asupra capitolului 4, unde visul unui rege puternic devine o lecție de smerenie înaintea Celui Preaînalt. Notele lui Haydock ne ajută să primim textul nu doar ca istorie antică, ci ca o invitație vie de a ne examina propriile inimi. Fie ca aceste reflecții sacre să planteze semințe de înțelepciune care să rodească în rugăciune și convertire zilnică.
Citește
Citire
Ia textul sacru al lui Daniel capitolul 4 și citește-l încet, lăsând cuvintele mărturiei regelui însuși să răsune în inima ta. Observă mișcarea de la strălucirea regală la recunoașterea smerită a stăpânirii lui Dumnezeu. Lasă narațiunea să se așeze în tine înainte de a te întoarce la comentariul care urmează.
Studiu
Haydock deschide comentariul la capitolul 4 situând edictul regal.
Comentariul Biblic Catolic Haydock Palat. El continuă edictul, după ce și-a supus toți dușmanii. (Calmet) --- Daniel redă cuvintele sale. Regele avusese visul în al treizeci și patrulea an al domniei sale, care a durat în total patruzeci și trei, inclusiv cei șapte de absență. (Worthington)Comentariul examinează apoi veghetorul ceresc și rolul său.
Un veghetor. Un înger vigilent, poate ocrotitorul lui Israel. (Challoner) --- Caldeeană: hir; (Haydock) de unde derivă Iris, mesagerul zeilor. (Sf. Ieronim) --- Theodot. păstrează eir. Vezi Sf. Ieronim la Psalmul LXXVI, 4. Scolastul (ed. Rom.) spune: „Septuaginta îl redă ca înger, ceilalți ca veghetor.” Acești agenți supranaturali (Haydock) și sfinții sunt reprezentați ca judecători, v. 14. (Calmet)Haydock desfășoară apoi relatarea transformării regelui.
Schimbat, etc. Nu reiese din Scriptură că Nabucodonosor a fost schimbat din formă umană, cu atât mai puțin că a fost transformat într-un bou, ci doar că și-a pierdut rațiunea și a înnebunit; și în această stare a rămas afară în tovărășia fiarelor, mâncând iarbă ca un bou, până când părul i-a crescut într-atât încât să semene cu penele unui vultur, iar unghiile cu ghearele păsărilor. (Challoner) --- Origen prezintă totul ca o descriere alegorică a căderii lui Lucifer. Vezi Sf. Ieronim. Dar argumentele sale au avut puțin efect: și se crede universal că Nabucodonosor a fost astfel pedepsit pentru mândria sa, după ce i s-a acordat un an întreg să vadă dacă se va pocăi. Modul acestei ciudate metamorfoze a fost explicat în moduri diferite. Dar se pare că a fost cuprins de specia de nebunie numită licantropie, (Calmet) așa cum relatează Virgiliu (Egloge VI, 48.) despre fiicele lui Proetus, care „umpleau câmpurile cu mugete prefăcute.” (Haydock) --- Astfel mulți își închipuie că sunt regi sau cai, (Calmet) și că se înalță neîncetat deasupra norilor, despre care avem un exemplu într-o femeie încă în viață la Whitby, care în alte privințe pare suficient de sensibilă, (Haydock) așa cum Tertulian și alții cred că era Nabucodonosor, ca să sufere mai mult. Totuși se presupune în mod obișnuit că și-a pierdut simțurile pentru o vreme, până când Dumnezeu a binevoit să i le redea la timpul hotărât; când starea sa umilitoare anterioară putea face o impresie profundă asupra minții sale, precum și asupra supușilor săi, și să avertizeze toate generațiile viitoare să se păzească de consecințele fatale ale mândriei. Fiul său, Evilmerodac, a domnit probabil în timpul absenței sale. Cele mai multe scrieri caldeene au pierit; astfel nu trebuie să ne surprindem dacă nu iau seama la acest eveniment, care era atât de rușinos pentru națiune. Totuși Megasthenes, (în Eusebiu, pr. IX. ultra) pare să facă aluzie la el, când îl prezintă pe rege cuprins de o furie divină și strigând: (Calmet, Diss.) „Eu, același Nabucodonosor, vă prezic vouă, babilonieni, o nenorocire fatală, pe care nici strămoșul meu Belus, nici chiar împărăția lui Bel, (Haydock, zeii) nu au putere s-o îndepărteze. Căci un catâr persan (Cirus. (Calmet)) va veni, ajutat de demonii voștri, și va aduce robia....După ce a rostit acest oracol, a dispărut brusc.” (Haydock) --- Inimă de fiară. În temperamentul său hipocondriac își închipuia (Calmet) că este un bou, (Haydock) evita societatea oamenilor, mergând gol și hrănindu-se cu iarbă, pe mâini și picioare, până când (după șapte ani) Dumnezeu i-a redat simțurile și împărăția. (Worthington) --- Hrana pe care o folosea ar fi contribuit la purificarea sa și ar fi diminuat în mod natural tulburarea. (Barthol.) --- Totuși numai Dumnezeu putea spune precis când avea să-l cuprindă sau să-l părăsească nebunia. --- Timpuri. Aceasta denotă de obicei ani, în Daniel; (VII, 25. și XII, 7.) și desigur (Calmet) trebuie să înțelegem aici în acest sens; (Worthington) deși unii au explicat-o ca o lungime nedeterminată de timp, sau săptămâni, luni sau anotimpuri. Doar iarna și vara erau admise, astfel încât perioada sa ar fi suficientă. Vezi Theod. (Calmet)Despre remediul propus regelui, comentariul se îndreaptă spre milostenie.
Milostenie. Caldeeană: „dreptate”, este adesea luată în acest sens. (Sir. etc. 2 Corinteni IX, 9.) (Calmet) --- Profeția era condițională și de aceea Daniel îl îndeamnă pe rege să se străduiască să obțină iertare prin puternicul remediu al faptelor de milostenie; așa cum a făcut el, după ce a îndurat o parte din pedeapsă. (Worthington) --- Totuși aceasta este foarte îndoielnic. (v. 31.)
Considerați
Considerare
Haydock ia în considerare întrebarea mântuirii veșnice a regelui.
Cer: Dumnezeu uitându-se la mine cu milă. Sf. Augustin (ep. 111. (Calmet) sau 122. (Worthington)) pare să creadă că a fost mântuit; iar autorul lucrării Despre predestinare și har, (cap. 15) îi atribuie, remarcă faptul că pocăința sa a fost diferită de cea a lui Faraon. De aceea nimeni să nu deznădăjduiască. (Sf. Ieronim, ep. VII. către Leta.) --- Vezi Theod.; A. Lap. [Cornelius a Lapide] etc. care susțin aceeași opinie: dar Sf. Toma d'Aquino își exprimă îndoielile. Isaia (XIV, 9.) pare să-l osândească la iad; iar regele manifestă aici adeziunea sa la Bel, (v. 5.) și o mare nestatornicie. (Cap. II, 47. și III, 15.) Convingerea sa pare deci să fi fost doar în speculație, (Calmet) sau momentană, ca cea a filosofilor, (Romani I.) care i-ar face mai vinovați; și trebuie să recunoaștem, (Haydock) că această convertire este foarte echivocă. (Sanctius. v. 24 și 34.) (Haydock)Comentariul se încheie reflectând asupra ultimelor fapte consemnate ale regelui.
Eu, etc. Din acest loc unii comentatori deduc că acest rege a devenit un adevărat convertit și, murind nu mult după aceea, a fost probabil mântuit. (Challoner) (Iosif, Antichități, 10) --- Acesta este ultimul act al său care este consemnat. Dacă ar fi trăit mult mai mult, probabil i-ar fi restaurat pe evrei. (Worthington) --- Dar timpul hotărât de cer pentru eliberarea lor nu sosise încă. (Haydock)
Răspunde
Răspuns
Unde în viața ta mai rezistă mândria suveranității lui Dumnezeu? Cum ar putea practica milosteniei să devină un remediu zilnic împotriva autosuficienței? În ce feluri te invită povestea regelui la o mai mare încredere în timpul lui Dumnezeu pentru propria ta convertire?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne al cerului și al pământului, care singur stăpânești împărățiile oamenilor și smerești pe cei mândri de inimă, precum ai smerit pe marele rege până ce a recunoscut mâna Ta cea atotstăpânitoare, smerește-ne și pe noi și înnoiește-ne prin mila Ta. Dăruiește-ne inimi darnice spre milostenie, încredere neclintită în pronia Ta și harul de a trăi totdeauna în smerită dependență de Tine. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, păzește-ne în nădejdea iubirii Tale nemărginite. Prin Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →