Eterniseed › Curriculum › Isaia
Isaia 15-16 — cu Barnes
Deschidere
Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei oferă o expunere atentă, verset cu verset, a lui Isaia 15-16 care plasează oracolul împotriva Moabului în contextul mai larg al judecății și milei profetice. Scrise în stilul măsurat al erudiției prezbiteriene americane din secolul al XIX-lea, aceste note combină detalii istorice, comparații textuale și sensibilitate pastorală. Lecția de astăzi ne invită să ascultăm cum Barnes urmărește ruina subită prevestită pentru Moab, lacrimile profetului însuși și chemarea de a căuta favoarea Dumnezeului lui Iuda. Ne apropiem de text cu reverență, cerând Duhului să ne modeleze inimile prin același cuvânt care l-a mișcat pe Isaia.
Citește
Citire
Cu Bibliile deschise citim acum în întregime capitolele 15 și 16 din Isaia. Să lăsăm cuvintele profetului să se așeze pe inimă, în timp ce vechile cetăți ale Moabului se ridică și cad într-o singură noapte de judecată. Observăm strigătele repetate de bocet, fuga refugiaților și compasiunea surprinzătoare care colorează glasul profetului. Citim încet, permițând geografiei și durerii să devină reale, și ne pregătim să studiem cum aceste capitole formează o singură povară unitară.
Studiu
Barnes începe prin a stabili unitatea și data incertă a profeției.
Introducere. Analiza lui Isaia 15:1-9 și Isaia 16:1-14 Secțiunea I - Timpul profeției Acest capitol și următorul alcătuiesc o singură profeție întreagă și nu ar fi trebuit să fie despărțite. La ce vreme a fost rostită este necunoscut. Singura perioadă desemnată este că trebuia să se împlinească în trei ani de la vremea când a fost rostită Isaia 16:14. Lowth presupune că a fost rostită curând după cea dintâi, în primii ani ai domniei lui Ezechia, și că s-a împlinit în al patrulea an al domniei sale, când Salmanasar a invadat regatul lui Israel. El presupune că ar fi putut trece prin Moab și ar fi asigurat locurile sale întărite pe drumul spre Iuda. Gesenius presupune că a fost rostită de vreun contemporan al lui Isaia sau de vreun profet mai timpuriu, fără epilogul Isaia 16:14, ca o denunțare generală împotriva Moabului; și că a fost adoptată de Isaia și aplicată moabiților în timpul vieții sale.Apoi se îndreaptă spre cadrul istoric al Moabului și relațiile sale îndelungate cu Israel.
Poate fi scrisă de Isaia într-o perioadă timpurie a vieții sale și încorporată ulterior în profețiile sale, adaptată de el însuși la o stare de lucruri existentă într-o perioadă avansată a vieții sale profetice (vezi nota la Isaia 16:14). Compară totuși argumentele lui Gesenius în Comentariul său și în „Bib. Rep.”, vol. vii. pp. 120, 121. Este sigur că a fost compusă când tributul a fost reținut de la Iuda, tribut datorat de moabiți (vezi Isaia 16:1). Secțiunea II - Istoria Moabului Țara Moabului, numită astfel după Moab, fiul lui Lot, prin fiica sa cea mai mare Geneza 19:31-37, era situată pe partea de est a râului Iordan și alăturată Mării Moarte, și pe ambele maluri ale râului Arnon, deși, strict și propriu-zis, râul Arnon era privit ca hotarul său nordic. Capitala sa era pe râul Arnon.Apoi prezintă o analiză structurală clară a întregului oracol.
În 1818, un grup de călători englezi inteligenți (Bankes, Irby, Mangles și Legh) au făcut o călătorie de la Karrak în țara edomiților, în special la Petra, și de acolo înapoi, pe cealaltă parte a Iordanului, la Tiberiada. În unele privințe au confirmat și, în altele, au extins relatările lui Seetsen (vezi Comentariul lui Gesenius). În notele la aceste capitole am încercat să întrupez principalele informații găsite la acești scriitori despre topografia Moabului. Secțiunea V - Analiza acestei profeții „Profeția”, spune profesorul Stuart („Bib. Rep.” vii. 110), „este o bucată plină de descrieri vii, cu gânduri animate și pasionate, cu dicțiune poetică și cu scene adaptate să facă o impresie profundă asupra minții cititorului”. Profeția din cele două capitole conține următoarele părți: I. Capitalele Moabului sunt distruse subit într-o singură noapte Isaia 15:1. II.Barnes începe expunerea verset cu verset cu declarația de deschidere despre Ar și Kir.
Versetul 1. Povara Moabului - (vezi nota la Isaia 13:1). Acesta este titlul profeției. Caldeeanul redă aceasta „Povara cupei blestemului care va veni peste Moab”. Pentru că în noapte - Faptul că aceasta trebuia să se facă în noapte arată subitaneitatea cu care calamitatea va veni peste ei. Astfel expresia este folosită în Iov pentru a arăta subitaneitatea și surprinderea cu care vin calamitățile: „Spaimele îl apucă ca apele, un vârtej îl fură în noapte” Iov 27:20. Tot așa un hoț este înfățișat venind în noapte - într-un mod subit și neașteptat Iov 24:14: „Ucigașul în noapte este ca un hoț”. Vezi de asemenea Matei 24:43; 1 Tesaloniceni 5:2; 2 Petru 3:10; Apocalipsa 3:3; Apocalipsa 16:15. Arul Moabului - Aceasta era capitala Moabului. Era situată la sud de râul Arnon. Era numită uneori „Rabbat-Moab”. Isaia Isaia 16:7-11 o numește cetatea „cu ziduri de cărămidă arsă”.
Considerați
Considerare
Barnes încheie analiza subliniind limita de trei ani pusă împlinirii.
Unii dintre fugari sunt văzuți la vadurile Arnonului încercând să scape în Iuda și făcând cerere de primire, implorând binecuvântări asupra țării Isaia 16:2-6. Dar vezi notele la Isaia 16:2-7 pentru o altă vedere a scopului acestui pasaj. Vederea dată aici este cea sugerată de Gesenius și profesorul Stuart. VII. Ei sunt respinși, iar răspunsul la cererea lor este dat într-un ton care arată simțul profund al răului primit de la Moab pe care poporul evreu îl nutrea Isaia 16:7; Isaia 16:7. VIII. Profetul procedează apoi la descrierea pustiirii depline a țării Moabului - o pustiire care a stârnit cele mai profunde sentimente în inima sa și atât de mare încât i-a mișcat cea mai gingașă compasiune Isaia 16:8-12. IX. Urmează apoi o limitare a timpului când toate acestea aveau să aibă loc. În trei ani toate acestea aveau să se împlinească Isaia 16:13-14.El subliniază că inima profetului însuși strigă în compasiune pentru Moab.
Versetul 5. Inima mea va striga pentru Moab - Aceasta exprimă o compasiune profundă; și este dovada că, în vederea profetului, calamitățile care veneau peste el erau extrem de grele. Aceeași idee este exprimată mai pe deplin în Isaia 16:11; vezi de asemenea Ieremia 48:36: „Inima mea va suna pentru Moab ca niște fluiere”. Fraza denotă o mare durere și chin lăuntric în vederea calamităților altora; și este o expresie a faptului că ne simțim apăsați și doborâți de simpatie din cauza suferințelor lor (vezi nota la Isaia 21:3). Este demn de remarcat că Septuaginta citește aceasta ca și cum ar fi „inima lui” - referindu-se la moabiți, „inima Moabului va striga”. Tot așa Caldeeanul; și tot așa Lowth, Michaelis și alții o citesc. Dar nu există autoritate pentru această schimbare în textul ebraic; nici nu este necesară.
Răspunde
Răspuns
1. Cum modelează unitatea lui Isaia 15-16 citirea noastră a felului în care Dumnezeu tratează cu națiunile care se împotrivesc poporului Său?
2. În ce feluri provoacă durerea profetului pentru Moab propriul nostru răspuns față de cei aflați sub judecata divină?
3. Ce ne învață orizontul de trei ani al profeției despre încrederea în timpul cuvântului lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, pe măsură ce medităm la povara Cuvântului Tău împotriva Moabului, umple inimile noastre de sfântă frică la certitudinea judecăților Tale asupra oricărei mândrii omenești. Dăruiește-ne compasiunea profeților Tăi, ca să plângem pentru cei ce rămân departe de Fiul lui David și să-i îndemnăm cât timp îndurarea mai poate fi găsită. Prin Duhul Tău, întărește credința noastră în adevărul neclintit al Scripturii și îndeamnă-ne să mijlocim pentru cei pierduți până când Hristos Se va întoarce. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →