Eterniseed › Curriculum › Psalmii
El vindecă pe cei cu inima zdrobită; Toată creația să-L laude: Psalmii 147 și 148
Deschidere
Psalmul 148 este inima Laudei de dimineață. În Răsăritul creștin acești psalmi — 148, 149, 150 — sunt cântați împreună în fiecare zi la culmea slujbei de dimineață, iar de la ei Laudele își iau numele: Ainoi, Laudele. Așadar, când îi citim, citim cântarea zilnică a Bisericii la revărsatul zorilor, clipa în care întreaga adunare cheamă toată creația la laudă. Psalmul 147 pregătește calea. „Lăudați pe Domnul, căci este lucru bun să cântăm laude Dumnezeului nostru.” El unește două minuni: Dumnezeul care rânduiește cerurile — „El numără stelele și pe toate le cheamă pe nume” — este același Dumnezeu care se apleacă asupra celei mai mici răni: „El vindecă pe cei zdrobiți cu inima și le dă leac să-și vindece boala.” Dumnezeul care „dă zăpadă ca lâna” și hrănește „puii de corbi care Îl cheamă” este Dumnezeul care zidește Ierusalimul și adună pe cei risipiți ai lui Israel. Apoi Psalmul 148 deschide larg porțile: „Lăudați pe Domnul din ceruri... lăudați-L, toți îngerii Lui... lăudați-L, soare și lună... lăudați-L, toate stelele și lumina.” Îngeri și stele, monștri ai mării și zăpadă, regi și copii — fiecare treaptă a ființei este chemată într-o singură antifonă, „căci numai Numele Lui este minunat și lauda Lui este mai presus de cer și de pământ.”
Citește
Citire
Citește Psalmul 147 ca o împletire a harului și a creației. Se deschide în bucurie — „Lăudați pe Domnul, căci este lucru bun să cântăm laude Dumnezeului nostru; da, este lucru vesel și plăcut să-I mulțumim” — și îndată unește pe Ziditor și pe Vindecător: „Domnul zidește Ierusalimul și adună pe cei risipiți ai lui Israel. El vindecă pe cei zdrobiți cu inima și le dă leac să-și vindece boala.” Apoi ridică ochii spre stelele pe care le numără și le numește, și iarăși în jos spre gingășia Lui: „Domnul înalță pe cei smeriți și coboară pe cei nelegiuiți la pământ.” Trece prin rânduiala lumii — nori și ploaie, iarbă pe munți, hrană pentru vite, hrană pentru „puii de corbi care Îl cheamă” — și își pune desfătarea nu în putere, ci în încredere: „Dar desfătarea Domnului este în cei ce se tem de El și își pun nădejdea în mila Lui.” Apoi „Lăudați pe Domnul, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane,” căci „a întărit zăvoarele porților tale... El dă zăpadă ca lâna și risipește chiciura ca cenușa... El trimite cuvântul Său și le topește.” Acum Psalmul 148: „Lăudați pe Domnul din ceruri; lăudați-L în înălțime. Lăudați-L, toți îngerii Lui... Lăudați-L, soare și lună; lăudați-L, toate stelele și lumina... Să laude Numele Domnului; căci El a grăit și ele au fost făcute.” Coboară — „Lăudați pe Domnul pe pământ, voi, balauri și toate adâncurile; foc și grindină, zăpadă și aburi; vânt și furtună, împlinind cuvântul Lui” — prin munți și copaci, fiare și păsări, „regi ai pământului și toate popoarele,” până la chemarea finală: „Tot ce are suflare să laude pe Domnul.”
Studiu
Psalmul 147 spune: „Domnul înalță pe cei smeriți.” Sfântul Ioan Gură de Aur prinde că acest cuvânt este mai mult decât simplă izbăvire.
nu înseamnă doar ajută, ci ceva mult mai bun, ridică. Și ce este aceasta? Înviorare, îngrijire, purtare. Dumnezeu nu doar sprijină pe cei smeriți; El îi adună în brațele Sale.
Psalmistul Îl zugrăvește pe Dumnezeu ca pe un Tată gingaș, care în nespusa Sa purtare de grijă și iubireîși conduce pruncii și îi mângâie — astfel încât, spune Hrisostom,
Nu este teamă ca vreun rău să vină peste cei din sânul Său dumnezeiesc. Când psalmul ajunge la „A întărit zăvoarele porților tale,” Hrisostom găsește adevărata zăvorâre care asigură Cetatea lui Dumnezeu din toate părțile:
este Crucea la care a fost pironit Cel ce este Ușa. Iar când psalmul numește și „Ierusalim” și „Sion,” el le citește ca
Cele două nume arată o singură Biserică sub două înfățișări— Biserica Triumfătoare din cer și Biserica Luptătoare de pe pământ, amândouă cu o singură lucrare, lauda lui Dumnezeu. Apoi imaginile de iarnă ale psalmului — zăpadă, chiciură, gheață — sunt felul lui Dumnezeu de a înmuia inimile împietrite; iar când spune „El trimite cuvântul Său și le topește,” Sfântul Atanasie aude Întruparea și Cincizecimea:
Leacul pentru păcat este aproape, temnița iernii descuiată de soarele strălucitor și de brizele calde, prin venirea lui Iisus și misiunea Duhului Sfânt.
Considerați
Considerare
Psalmul 148 cheamă la laudă fiecare treaptă a creației, iar Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază minunea — și rușinea — singurei făpturi care tace. „Le-a întărit pe veci și le-a dat o lege care nu va fi călcată.” Hrisostom observă că Dumnezeu
A dat mare cinste omului, iar omul și-a făcut sieși mare nenorocire. Cele mai de jos făpturi își țin locul rânduit și cântă lauda rânduită, iar numai cea mai înaltă uită:
Stelele și stihiile slujesc omului, și totuși omul nu-și cunoaște Făcătorul. Întreaga lume ascultă de Dumnezeu, este cugetătoare la Legea Lui, în timp ce numai omul o uită. Soarele răsare, anotimpurile se întorc, corbii strigă și sunt hrăniți — toate în ascultare desăvârșită — iar omul, pentru care întregul cor a fost potrivit, lasă partea sa să tacă. De aceea există acești psalmi: ca să pună din nou cântul în gura care a fost făcută pentru el. Îngerii, spun Părinții, sunt chemați întâi să „Îl laude în înălțime” nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de glasul lor, ci pentru că omul „nu știe să laude cum se cuvine și are nevoie de un glas care să dea tonul Psalmului” — serafimii cântă întâi ca noi să prindem melodia. Iar întreaga Liturghie răsăriteană le răspunde: în Liturghia Clementină Biserica Îl numește pe Hristos „Înțelepciunea cea Vie, Întâiul-Născut a toată făptura, Îngerul marelui Tău sfat,” prin care Dumnezeu „ai adus cu bunăvoință toate la ființă” și „prin El, de asemenea, Îți împarți purtarea Ta de grijă peste ele.” Psalmul 148 este creația care își găsește glasul; Laudele zilnice ale Bisericii sunt acest glas preluat.
Răspunde
Răspuns
Lasă Psalmul 147 să te întâlnească oriunde ești zdrobit. Dumnezeul care „numără stelele” este același Dumnezeu care „vindecă pe cei zdrobiți cu inima și le dă leac să-și vindece boala” — iar Părinții notează că El nu poate vindeca decât inima care s-a zdrobit mai întâi prin pocăință, căci „numai asupra celor zdrobiți cu inima Își poate pune iscusința.” Nu-ți ascunde rana de la Doctor; adu-o. Și amintește-ți că a fi înălțat de El nu înseamnă doar a fi ajutat, ci a fi ridicat, înviorat, îngrijit, purtat în sânul Său dumnezeiesc unde niciun rău nu poate ajunge. Apoi lasă Psalmul 148 să te lărgească dincolo de propriile tale griji mici. Ieși din cercul strâmt al sinelui și ia-ți locul în marea antifonă — singura făptură căreia i s-a dat un glas și care nu trebuie să tacă. Laudă-L dimineața împreună cu îngerii și soarele; laudă-L în zăpadă și în furtună care Împlinesc cuvântul Lui; laudă-L când ești rege al micii tale împărății și când ești copil. Căci numai Numele Lui este minunat, și tu ai fost făcut — în chip unic printre toate lucrările Sale — ca să-ți cunoști Făcătorul și să o spui cu glas tare. Alătură-te Laudelor zilnice; tot ce are suflare, începând cu a ta, să laude pe Domnul.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, care numeri stelele și pe toate le chemi pe nume, și totuși Te apleci să vindeci pe cei zdrobiți cu inima: leagă rănile noastre cu leacul Sfintelor Tale Taine și zdrobește inimile noastre împietrite cu adevărata pocăință, ca să-Ți poți pune iscusința vindecătoare asupra noastră. Înălță-ne nu doar cu ajutor, ci cu brațele Tale — înviorându-ne, îngrijindu-ne, purtându-ne în sânul Tău dumnezeiesc, unde niciun rău al sorții nu poate ajunge. Ai întărit zăvoarele Cetății Tale cu Crucea la care a fost pironită Ușa staulului; păzește-ne în siguranță înăuntru. Topește frigul nostru de iarnă cu căldura Întrupării Tale și cu suflarea Duhului Tău cel Sfânt, ca apele înghețate ale inimilor noastre să curgă în lacrimi pocăite. Și dă-ne înapoi glasul în marele cânt al întregii creații, ca noi, care singuri printre lucrările Tale Îl putem cunoaște pe Făcătorul nostru, să nu mai tăcem, ci împreună cu îngerii și stelele, cu zăpada și furtuna și cu toată suflarea vie, să lăudăm Numele Tău în înălțime; căci numai Numele Tău este minunat și lauda Ta este mai presus de cer și de pământ. Ție fie slavă, împreună cu Tatăl Tău și cu Preasfântul și de viață dătătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →