Eterniseed › Curriculum › Isaia
Damasc și Egipt: Când Suntem Cu Dumnezeu, Suntem Mai Puternici Decât Dușmanii Noștri
Deschidere
Cu capitolul șaptesprezece Isaia se întoarce de la Iuda la națiunile înconjurătoare, și marile oracole împotriva popoarelor încep: Damascul făcut ruină, gloria lui Iacov adusă jos, și doar o culegere rămasă, ca două sau trei boabe de măslină pe înălțimea cea mai de sus. Sfântul Chiril al Alexandriei — marele Părinte al Bisericii Alexandrine, stâlpul hristologiei, apărătorul Născătoarei de Dumnezeu la Efes — citește aceste oracole nu ca răzbunarea unui zeu tribal ci ca dezvăluirea suveranității unicului Creator asupra fiecărui popor. Efraim, abandonând Mântuitorul tuturor, a angajat brațul Damascului și al Sirienilor; și învățând prin experiență amară cât de zadarnic este să te încrezi în om, rămășița ridică în cele din urmă ochiul minții către Sfântul lui Israel. Capitolul optsprezece poartă vaiul peste graniță în pământul de dincolo de râurile Etiopiei — Egipt — ale cărui corăbii și comerț și idolatrie le deplânge profetul; totuși Chiril aude, chiar în amenințare, promisiunea convertirii: acest popor, transplantat din vechea eroare, va purta într-o zi rod lui Dumnezeu pe Muntele Sion, Biserica. Două teme străbat perechea: nebunia de a te sprijini pe orice ajutor în afară de Dumnezeu, și mila care, după ce a mustrat națiunile, le cheamă acasă.
Citește
Citire
Citește Isaia 17-18 — 'Iată, Damascul va fi luat din cetăți și va deveni ruină'; 'în ziua aceea va fi o slăbire a gloriei lui Iacov, și grăsimea gloriei lui va fi zguduită'; recolta secerată și doar o culegere rămasă, 'ca două sau trei boabe de măslină pe înălțimea cea mai de sus.' Apoi întoarcerea către inimă: 'în ziua aceea omul se va încrede în Cel ce l-a făcut, și ochii lui vor privi către Sfântul lui Israel; și nu se vor încrede în altare, nici în lucrările mâinilor lor pe care degetele lor le-au făcut.' 'Vai de mulțimea multor neamuri!'; 'seara va fi jale; înainte de dimineață, și nu va mai fi' — noaptea când îngerul Domnului a lovit tabăra Asirienilor. Apoi capitolul optsprezece: 'Vai de aripile corăbiilor din pământul de dincolo de râurile Etiopiei'; semnalul 'ca un semn ridicat de pe un munte, ca glasul unei trâmbițe'; 'va fi siguranță în cetatea mea, ca lumina arșiței de la amiază'; și la urmă, 'în vremea aceea daruri vor fi aduse Domnului oștirilor de la un popor necăjit și smuls... la locul unde numele Domnului oștirilor a fost chemat, Muntele Sion.'
Studiu
De ce a căzut Damascul, și de ce a fost Efraim zdrobit împreună cu el? Chiril urmărește ruina la o singură rădăcină: Israel a căutat un mântuitor oriunde în afară de Mântuitorul său. Totuși chiar și biciul este lucrarea unui Dumnezeu care voiește mântuirea tuturor; Chiril citește nenorocirile ca disciplină iubitoare a lui Dumnezeu, zăbala și frâul care întorc pe cel neascultător înapoi. El trage lecția limpede din mustrarea celor din Samaria:
Căci pe cei cărora cuvântul nu le folosește, suferința îi schimbă, întorcându-i ca prin necesitate și forță la ceea ce este plăcut lui Dumnezeu.Și aseamănă aceasta cu frângerea unui cal sălbatic:
tot așa și Dumnezeu a toate, prin necesitățile izvorâte din suferințe, adesea îi întoarce pe cei neascultători și fără frâu să aleagă să trăiască drept.Dar suferința este calea mai grea, și Chiril îndeamnă calea mai bună — să fugi de păcat înainte ca biciul să cadă vreodată:
Este deci cel mai bine să te păzești și cu toată puterea să te ferești de mânia dumnezeiască, și să nu înveți prin experiență primirea răurilor.
Considerați
Considerare
Învățătura adâncă a capitolului șaptesprezece este că puterea și slăbiciunea sunt chestiuni de apropiere de Dumnezeu, nu de numere. Chiril ne pune înainte întreaga lege duhovnicească:
Când deci suntem cu Dumnezeu, adică când ne străduim să gândim gândurile Lui și alegem să împlinim ceea ce Îi este plăcut, atunci în orice chip vom fi mai puternici decât dușmanii noștri. Iar reversul stă cu egală putere:
Dar neglijând să ne alipim de Dumnezeu, vom fi slabi și lipsiți de bărbăție, și vom fi sub picioarele dușmanilor noștri. Chiar și vaiul rostit peste neamuri este înfășurat în milă, căci Dumnezeu nu zdrobește poporul Său fără mângâiere:
Dumnezeu a toate, fiind iubitor de oameni, nu lasă pe Israeliți fără mângâiere, ci adesea unește cu frica nădejdea lucrurilor bune. Capitolul optsprezece poartă acest avertisment către Egipt, și Chiril trage din nenorocirea egipteană o regulă pentru tovărășia noastră:
nu trebuie nicidecum să provocăm la mânie firea nestricăcioasă, fie făcând ceea ce este nelegiuit, fie însoțindu-ne cu apostați și cu cei sub mânia dumnezeiască, ca nu cumva să împărtășim nenorocirea lor și să primim aceeași pedeapsă de la Dumnezeu.Totuși capitolul se sfârșește în nădejde: poporul însuși cufundat în idolatrie va fi replantat în pământ mai bun, căci
mintea celor care au rătăcit este, într-un fel, transplantată — smulsă, ca să zicem așa, din vechea eroare și plantată în alte gânduri, preocupări și cunoștințe cu mult superioare, ba chiar incomparabil mai bune decât cele dintâi.
Răspunde
Răspuns
Începe de unde începe Chiril: întreabă-te cinstit unde ai căutat siguranța ta. Păcatul lui Efraim nu a fost că se temea de dușmanii săi, ci că, temându-se de ei, a angajat brațul Damascului și a uitat pe Sfântul lui Israel. Facem la fel ori de câte ori ne încredem în bani, influență, istețime sau orice aliat omenesc ca și cum ar fi eliberatorul nostru. Făgăduința lui Chiril stă împotriva oricărei asemenea neliniști — când suntem cu Dumnezeu, străduindu-ne să gândim gândurile Lui și să facem ceea ce Îi place, suntem în orice chip mai puternici decât dușmanii noștri; și când Îl părăsim, cele mai mari puteri din lume nu ne vor feri de a fi călcați sub picioarele dușmanilor noștri. Așadar alege calea mai bună pe care o recomandă: nu aștepta să înveți prin bici ceea ce ai putea învăța prin evlavie. Ferește-te de mânia dumnezeiască dinainte, ferindu-te de păcat. Veghează și la tovărășia ta; Egiptenii au căzut în parte pentru că s-au însoțit cu apostați sub mânia lui Dumnezeu, și un suflet păstrează culoarea a ceea ce atinge. Și ia inimă de la sfârșitul oracolului: nimeni nu este prea departe pentru a fi replantat. Mintea cufundată cel mai adânc în eroare poate fi smulsă și pusă în pământ mai bogat, ca să aducă credință, nădejde și dragoste ca rod lui Dumnezeu. Oricare ți-ar fi trecutul, oferă acum acel rod pe adevăratul Munte Sion, Biserica.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care stăpânești peste Damasc și Egipt și peste orice neam de sub cer, și a cărui suveranitate nici un popor nu o scapă: izbăvește-mă de nebunia lui Efraim, care a angajat brațul unui străin și a uitat Mâna care l-a făcut. Învață-mă că atunci când sunt cu Tine, gândind gândurile Tale și făcând ceea ce Îți place, sunt mai puternic decât orice dușman; și că despărțit de Tine sunt slab și lipsit de bărbăție, căzut sub picioarele potrivnicilor mei. Să nu învăț prin bici ceea ce aș putea învăța prin evlavie, ci păzește-mă cu toată puterea mea de mânia Ta dreaptă, ferindu-mă de ceea ce este rușinos înainte ca lovitura să cadă vreodată. Ferește-mă de tovărășia celor care Te provoacă, ca nu cumva să împărtășesc nenorocirea lor; și unde am rătăcit departe în eroare, transplantează-mă, O, Lucrător al sufletelor, smulgându-mă din pământul cel vechi și plantându-mă în gânduri mai bune și cunoștințe mai adevărate, ca să aduc credință, nădejde și dragoste ca rod Ție pe Muntele Sion, Biserica. Căci nu dorești pieirea nici unui popor, ci mântuirea tuturor, Hristoase Dumnezeul nostru, căruia împreună cu Tatăl și cu Preasfântul Duh fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →