Eterniseed › Curriculum › Iov
Iov 39-40 — cu Simeon
Deschidere
În paginile operei Horae Homileticae a lui Charles Simeon, glasul Scripturii este lăsat să cerceteze conștiința și să atragă inima spre încrederea smerită. De-a lungul tratării sale a capitolelor treizeci și nouă și patruzeci din Iov, Simeon arată cum Domnul reduce la tăcere orice răspuns mândru și conduce pe credincios la singurul teren sigur, praful smereniei de sine înaintea Celui Preaînalt. Același Duh care i-a răspuns lui Iov vorbește și astăzi prin aceste expuneri, chemând Biserica la evlavie și frică sfântă.
Citește
Citire
Să se citească textul sacru încet și cu glas tare, lăsând întrebările sale să răsune fără răspuns imediat. Să se ia aminte la cuvintele Domnului însuși către Iov și să se observe cum ele pregătesc calea pentru mărturisirile care urmează. Să se facă pauză după fiecare capitol, pentru ca greutatea maiestății dumnezeiești să se așeze asupra inimii care ascultă.
Studiu
Simeon începe prin a înfățișa acuzația împotriva celor ce mustră pe Dumnezeu.
Versetul 2. DISCURS: 490 PĂCATUL DE A-L MUSTRA PE DUMNEZEU Iov 40:2. Cel ce mustră pe Dumnezeu să răspundă la aceasta. Prietenii lui Iov nu reușiseră să-i convingă mintea. Și nu e de mirare; căci ei nu adoptaseră nici o linie de argumentare potrivită acestui scop. Iov era vinovat, foarte vinovat, înaintea lui Dumnezeu, deși nu în felul în care și-l închipuiau prietenii săi. El se plânsese de Dumnezeu în termeni foarte ireverențioși și nelegiuiți. Se plânsese de Dumnezeu că „îi înmulțește rănile fără pricină [Notă: Iov 9:17 .]”. El condamnase chiar pe Dumnezeu ca pe un asupritor: „Voi zice lui Dumnezeu: Nu mă osândi; arată-mi pentru ce te cerți cu mine. Ți se pare ție bun lucru să asuprești, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să luminezi asupra sfatului celor răi? Tu cauți după nelegiuirea mea și cercetezi păcatul meu. Știi că nu sunt vinovat [Notă: Iov 10:2-3 ; Iov 10:6-7 .].”Simeon se îndreaptă apoi spre mărturisirea adevăratei smeriri.
Versetul 4. DISCURS: 491 ADEVĂRATA SMERIRE Iov 40:4. Iată, sunt josnic! Acestea sunt cuvintele unui om pe care Dumnezeu îl numise „desăvârșit și drept”. Ca descendent căzut al lui Adam, el împărtășea stricăciunea firii noastre comune: dar ca fiu al lui Dumnezeu, el era unul dintre cei mai de seamă dintre toți oamenii. S-ar putea crede, într-adevăr, că această mărturisire a sa dovedea că fusese vinovat de vreo crimă enormă; dar ea arăta mai degrabă marea sa înaintare în viața dumnezeiască și oroarea sa desăvârșită față de tot răul. Fără îndoială că a existat un motiv întemeiat pentru această recunoaștere, deoarece el greșise cu buzele sale, punând la îndoială purtarea Providenței față de el: dar, dacă ele se potriveau cazului său, cu atât mai mult se potrivesc tuturor celor ce nu au atingerile sale înalte. Vom considera cuvintele ca exprimând, I. O descoperire atunci făcută — Iov avusese cu siguranță o părere joasă despre sine în ansamblu [Notă: Iov 9:20 ; Iov 9:30-31 .El continuă să dezvăluie descoperirea pe care Iov a făcut-o despre propria sa păcătoșenie.
Că purtarea sa fusese păcătoasă — [Fiind conștient de integritatea inimii sale, în legătură cu lucrurile pe care prietenii săi i le imputaseră, el făcuse bine menținându-și nevinovăția înaintea lor: dar greșise menținând-o în măsura în care o făcuse; greșise închipuindu-și că nu meritase din mâinile lui Dumnezeu nenorocirile abătute asupra sa; și, mai presus de toate, plângându-se de Dumnezeu ca acționând nedrept și cu cruzime față de el. Aceste mișcări ale inimii sale le vedea acum ca fiind peste măsură de păcătoase, trădând gânduri prea înalte despre sine și o mare ireverență față de Dumnezeul cerului și al pământului, „înaintea căruia cerurile nu sunt curate și care își învinuiește îngerii de nebunie”. Acest păcat, așadar, îl plângea acum cu amărăciune.] 2. Că întreaga sa inimă era păcătoasă — [El nu privea purtarea sa ca pe un simplu act izolat; ci profita de ocazie, din rodul care fusese produs, să cerceteze rădăcina din care izvorâse.Simeon încheie secțiunea arătând dispozițiile care însoțesc pocăința autentică.
Dispozițiile cu care era însoțită — [El s-a supus mustrării și s-a recunoscut vinovat în legătură cu lucrul însuși ce i se imputa. Aceasta este o bună probă a pocăinței adevărate și autentice. Este ușor să recunoști păcătoșenia firii noastre; dar ca un om, după ce a susținut îndelung și cu tărie integritatea sa, să-și mărturisească greșeala înaintea chiar a celor ce l-au acuzat cu vehemență, nu este o mică realizare: totuși Iov a mărturisit că a greșit în repetate rânduri, atât justificându-se pe sine, cât și condamnându-L pe Dumnezeu. Mai mult, el și-a declarat hotărârea, cu ajutorul lui Dumnezeu, de a nu mai greși [Notă: ver. 5.]: și prin aceasta a arătat fără îndoială realitatea și adâncimea pocăinței sale. La ce folosește acea pocăință care nu ne inspiră o hotărâre statornică de a nu mai păcătui?
Considerați
Considerare
Simeon insistă asupra răspunsului final pe care fiecare suflet trebuie să-l dea înaintea lui Dumnezeu.
De aceea mă urgisesc pe mine însumi și mă pocăiesc în țărână și cenușă [Notă: Iov 42:3 ; Iov 42:6 .]”. O, fraților! acesta este răspunsul pe care trebuie să-l dăm fiecare dintre noi: căci „Dumnezeu va fi cu siguranță îndreptățit în tot ce a făcut și va fi curat când va fi judecat [Notă: Psalmii 51:4 .]”. El își va apăra propria onoare și va reduce la tăcere pe orice obiector mândru — — — În loc să-L mustrăm pe Dumnezeu, așadar, în viitor, să fie acesta obiceiul minților noastre: să menținem, în toate împrejurările, o încredere smerită în bunătatea Sa și o supunere blândă voii Sale. Aceasta este datoria noastră, interesul nostru, fericirea noastră. Așteptăm atât de mult de la propriii noștri copii: și vom arăta mai puțin respect față de Dumnezeu decât noi, biete făpturi supuse greșelii, cerem de la ei? Să stăm ca lutul în mâinile Dumnezeului nostru preaînțelept și preaîndurător și să-L lăsăm să-Și desăvârșească lucrarea în felul Său; fără altă îngrijorare în mințile noastre decât să împlinim voia Sa și să-I slăvim numele.
Răspunde
Răspuns
Unde am îngăduit să se ridice plângerea împotriva purtărilor Domnului? În ce măsură mai caut încă să mă justific înaintea Lui? Cum voi cultiva obiceiul zilnic de a-mi pune mâna pe gură și de a mă odihni în îndurarea Sa suverană?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne preasfânt, care ai răspuns lui Iov din vârtej și l-ai adus în țărână, dă-ne nouă aceeași vedere a maiestății Tale și a josniciei noastre. Reduce la tăcere orice gând cârtitor și învață-ne să-Ți răspundem doar cu mărturisire smerită și încredere adoratoare. Duhul care a cercetat inima lui Iov să cerceteze și pe a noastră, ca să ne pocăim în țărână și cenușă și să găsim în Hristos singur dreptatea și pacea noastră. Păzește-ne, Te rugăm, de trufia care ar chema căile Tale la socoteală și condu-ne pe calea supunerii blânde până Te vom vedea față către față; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →