← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Tesaloniceni

2 Tesaloniceni 1 — cu Simeon

2 Tesaloniceni 1Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a expunerii anglicane modelate de meditația răbdătoare asupra Sfintei Scripturi. Pentru 2 Tesaloniceni capitolul 1, Simeon dezvăluie mulțumirea Apostolului pentru o biserică marcată de credință vie, dragoste îmbelșugată și răbdare statornică sub încercare, îndreptând în același timp fiecare ochi spre Judecătorul care vine și spre slava pregătită pentru sfinții Săi. Fie ca aceste cuvinte străvechi, așezate acum din nou înaintea noastră, să aprindă dorința proaspătă pentru acea aceeași conformitate cu Hristos pe care Simeon însuși a căutat-o cu atâta ardoare.
Citește

Citire

Să auzim acum primul capitol al celei de-a doua Epistole către Tesaloniceni, luând seama la lauda Apostolului pentru harurile bisericii, la asigurarea judecății drepte a lui Dumnezeu și la rugăciunea sa ca numele Domnului Isus să fie preaslăvit în poporul Său. Citiți cu încetineală, îngăduind ca frazele măsurate să se așeze în inimă și în conștiință.
Studiu
Simeon deschide starea fericită a Bisericii Tesalonicenilor examinând credința lor crescândă. Starea fericită a Bisericii Tesalonicenilor — În starea ei de pruncie ea a fost foarte lăudată pentru 'lucrările credinței sale, ostenelile dragostei sale și răbdarea nădejdii sale în Domnul nostru Isus Hristos [Notă: 1 Tesaloniceni 1:3 .]'. Dar aici o vedem în starea ei mai adultă: privim, 1. Credința ei crescândă — [Apostolul mărturisește despre credincioșii de acolo că credința lor 'crescuse peste măsură', fiind zilnic mai vie în înțelegerile ei, mai viguroasă în lucrările ei, mai uniformă în roadele ei. Este de însăși firea credinței să se fixeze pe lucrurile nevăzute și să le facă, ca să zicem așa, prezente sufletului. El continuă prin a arăta dragostea lor îmbelșugată. Despre aceste lucruri aveau oarecare vedere la început, așa cum are un om despre firmament într-o noapte înnorată: dar acum, ca atunci când printr-o atmosferă curată și senină un om vede bolta vastă a cerului împodobită în fiecare parte cu stele mai strălucitoare decât cea mai luminoasă nestemată; așa acum vederea lor despre Hristos și despre toate slavele de neînchipuit ale dragostei mântuitoare era clară și deplină. O energie corespunzătoare era simțită de asemenea prin toate puterile sufletelor lor, însoțită de o hotărâre statornică a inimii de a trăi pentru Acela care a trăit și a murit pentru ei. 2. Dragostea ei îmbelșugată — [Aceasta nu era mai puțin remarcabilă. În aproape fiecare Biserică, parțial din pricina diversității de vederi și interese și parțial din pricina slăbiciunii firii noastre comune, există unele înstrăinări relative de inimă, dacă nu unele neînțelegeri efective. Dar aici 'dragostea fiecăruia dintre ei toți unii față de alții îmbelșuga'. Simeon se adresează apoi fermității de neînvins a răbdării lor. Un singur duh pătrundea întregul trup: iar timpul, în loc să dea prilej vrăjmașului să ațâțe deosebiri, nu făcuse decât să cimenteze și să întărească afecțiunea lor reciprocă. În aceasta arătau cât de mult crescuseră în har, văzând că erau atât de mult asimilați chipului Dumnezeului lor, al cărui nume și fire este dragoste. Fericiți, fericiți oameni, unde 'unitatea Duhului era ținută cu atâta statornicie în legătura păcii!' ] 3. Fermitatea de neînvins a răbdării ei — [Încercările lor fuseseră mari de la început [Notă: 1 Tesaloniceni 1:6 .]: și deși știm prea puțin despre amănunte, ni se asigură în general că prigonirile pe care le-au suferit din partea compatrioților lor erau de cel mai crud și amar fel [Notă: 1 Tesaloniceni 2:14-15 .]. Dar erau ei intimidați? Simeon procedează apoi să arate cum Apostolul privea această stare ca pe un subiect de mulțumire adusă lui Dumnezeu. De mulțumire adusă lui Dumnezeu — [Dumnezeu era autorul harului pe care l-au primit mai întâi: și El era și dătătorul a tot sporul pe care îl făcuseră din el. 'De la El și numai de la El se afla tot rodul lor'. Lui deci Apostolul I-a dat slava, 'cum se cuvenea' să facă, și cum se simțea el 'dator' să facă. Creația lumii materiale era a Lui: nici creația cea nouă a sufletelor lor nu era cu nimic mai puțin lucrarea mâinilor Sale. Adevărat, El S-a folosit de voința oamenilor: dar mai întâi a sădit acea voință în ei și apoi S-a folosit de ea pentru împlinirea propriilor Sale scopuri preaplin de har. De la început până la sfârșit 'le-a dat și să vrea și să facă după buna Sa plăcere', fiind deopotrivă 'începătorul și desăvârșitorul' a toate. Astfel deci ar trebui să facem și noi pentru tot ce este bun, fie în noi înșine, fie în alții. Ar trebui să-L recunoaștem în el și să-L preaslăvim pentru el și să mărturisim, în legătură cu toate acestea, că 'prin harul lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem'.
Considerați

Considerare

Simeon își încheie cuvântarea cu o îndemnare stăruitoare de a înainta spre împliniri mai înalte. și făcându-vă mai asemenea cu Acela care a îndurat împotrivirea păcătoșilor împotriva Sa și a suferit până la moarte. Astfel, vrednicia voastră pentru cer va spori zilnic și va fi mai deplin recunoscută de Dumnezeul și Mântuitorul vostru în ziua cea de pe urmă: și nu trebuie niciodată să vă temeți că răsplata pe care El o va da va compensa din plin tot ce puteți face sau suferi în această vale a plângerii. El încheie îndemnând la sârguință în răspândirea cunoașterii Evangheliei. Negreșit, dacă toți slujitorii ar simți importanța acestor adevăruri, ei ar 'striga cu glas tare și nu ar cruța'. Dacă am avea o grijă cuvenită de bunăstarea altora, ar exista de asemenea o mai mare promptitudine printre noi de a merge la neamuri și de a le arăta calea mântuirii. Ne-ar descuraja câteva încercări sau greutăți, dacă am lua în considerare folosul care ar veni la semenii noștri pieritori sau răsplata pe care noi înșine am primi-o la timpul cuvenit? Iubiți frați, să nu ne temem de fața omului; să nu luăm în seamă câteva batjocuri sau ocări pentru Domnul; să nu fim înapoiați în a îndura asprimea ca niște ostași buni: ci să privim spre sfârșitul tuturor lucrurilor; când starea tuturor va fi hotărâtă în corespondență desăvârșită cu caracterele și purtarea lor de acum, și fiecare om din univers va primi o 'răsplată dreaptă'.
Răspunde

Răspuns

Unde a crescut credința mea peste măsură în ultima vreme și unde a rămas mulțumită cu măsurile de odinioară? În ce feluri dragostea reciprocă a casei credinței atât mă mângâie cât și mă mustră? Sunt eu gata, asemenea Tesalonicenilor, să socotesc încercările de acum un semn al slavei viitoare și să înaintez fără rezervă?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne Isuse Hristoase, care vei fi descoperit din cer cu îngerii Tăi puternici, dă-ne har ca să Te cunoaștem și să ascultăm Evanghelia Ta astfel încât să fim socotiți vrednici de împărăția Ta. sporește credința noastră până când va privi slava Ta cu vedere clară; lărgește dragostea noastră până când va îmbelșuga față de toți frații; întărește răbdarea noastră până când va îndura fiecare cruce cu bucurie. Fie ca numele Tău să fie preaslăvit în noi și noi în Tine, după buna plăcere a bunătății Tale, prin același Isus Hristos Domnul nostru, care trăiește și domnește cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu, în veci. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →