Eterniseed › Curriculum › Iov
Iov 19-20 — cu Matei Henry
Deschidere
Matei Henry ne călăuzește prin sinceritatea crudă a capitolelor 19 și 20 din Iov, unde suferința întâlnește speranța statornică. Comentariul său dezvăluie cum Iov răspunde criticilor săi ancorându-și sufletul în răscumpărarea viitoare. Urmărind perspectivele lui Henry, descoperim atât greutatea încercărilor prezente cât și lumina promisiunilor veșnice. Această lecție ne invită să ascultăm cu atenție cuvintele lui Iov și reflecțiile lui Henry, permițându-le să ne modeleze propriile răspunsuri la greutăți. Împreună vom explora plângerea, mângâierea și chemarea de a avea încredere în Răscumpărătorul cel viu.
Citește
Acordă-ți timp acum să citești capitolele 19 și 20 din Iov încet și cu rugăciune. Observă simțământul profund de izolare al lui Iov și declarația sa îndrăzneață de credință într-un Răscumpărător viu. Lasă cuvintele să se așeze în inima ta înainte de a te întoarce la observațiile lui Matei Henry. Gândește-te cum Iov trece de la bocet la speranță încrezătoare și pregătește-te să primești înțelepciunea pe care Henry o extrage din aceste schimburi străvechi.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a schița structura răspunsului lui Iov la Bildad.
Acest capitol este răspunsul lui Iov la discursul lui Bildad din capitolul precedent. Deși duhul său era mâhnit și mult înfierbântat, iar Bildad era foarte irascibil, totuși i-a dat voie să spună tot ce intenționa să spună și nu l-a întrerupt în mijlocul argumentului său; ci, când a terminat, i-a dat un răspuns cinstit, în care, I. Se plânge de purtarea neiubitoare. Și o ia foarte neiubitor. 1. Că mângâietorii săi i-au adăugat la necaz, ver. 2-7. 2. Că Dumnezeul său a fost autorul necazului său, ver. 8-12. 3. Că rudele și prietenii săi îi erau străini și se fereau de el în necazul său, ver. 20-22. II. Se mângâie cu speranțele credincioase ale fericirii în cealaltă lume, deși avea atât de puțină mângâiere în aceasta, făcând o mărturisire foarte solemnă a credinței sale, cu dorința ca aceasta să fie consemnată ca dovadă a sincerității sale, ver. 23-27. III. Încheie cu o avertizare adresată prietenilor săi să nu persistă în judecățile lor aspre la adresa lui, ver. 28, 29. Dacă expunerea pe care Iov o face aici a necazurilor sale poate servi uneori să justifice plângerile noastre, totuși vederile sale vesele asupra stării viitoare, în același timp, ne pot face rușine pe noi, creștinii, și pot servi să ne reducă la tăcere plângerile sau cel puțin să le echilibreze.Henry examinează apoi cum descrie Iov neiubirea prietenilor săi.
I. Cum descrie el neiubirea lor față de el și ce relatare dă despre ea. 1. I-au chinuit sufletul, și aceasta este mai dureros decât chinuirea oaselor, Psalmul 6:2,3. Erau prietenii săi; veniseră să-l mângâie, pretindeau că-l sfătuiesc spre bine; dar cu multă gravitate și afectare de înțelepciune și evlavie, s-au pus să-l jefuiască de singura mângâiere care-i mai rămăsese: un Dumnezeu bun, un cuget bun și un nume bun; și aceasta l-a chinuit până la inimă. 2. L-au zdrobit cu cuvinte, și acelea erau cu siguranță cuvinte grele și foarte crude care ar zdrobi un om: l-au întristat și astfel l-au zdrobit; și de aceea va fi o socoteală mai târziu pentru toate cuvintele aspre rostite împotriva lui Hristos și a poporului Său, Iuda 15. 3. L-au ocărât (v. 3), i-au dat un caracter rău și l-au acuzat de lucruri pe care nu le cunoștea. Pentru o minte nobilă, ocara este un lucru tăios. 4. S-au făcut străini față de el, se fereau de el acum când era în necazurile sale și păreau ca și cum nu l-ar cunoaște (cap. 2:12), nu erau liberi cu el așa cum obișnuiau când era în prosperitatea sa. Cei care se conduc după duhul lumii și nu după principii de adevărată cinste sau dragoste se fac străini față de prietenii lor sau de prietenii lui Dumnezeu când aceștia sunt în necaz. Un prieten iubește în orice vreme. 5. Nu numai că s-au înstrăinat de el, ci s-au mărit împotriva lui (v. 5), nu numai că s-au ferit de el, ci s-au făcut mari față de el și l-au insultat, mărindu-se pe ei înșiși ca să-l doboare. Este un lucru josnic, este un lucru jos, să calci astfel în picioare pe cei care sunt jos. 6. Au pledat împotriva lui ocara lui, adică au folosit necazul său ca argument împotriva lui ca să-l dovedească om rău. Ar fi trebuit să pledeze pentru el integritatea sa și să-l ajute să ia mângâierea din aceasta sub necazul său și astfel să pledeze aceasta împotriva ocării sale (ca Sfântul Pavel, 2 Corinteni 1:12); dar, în loc de aceasta, au pledat ocara lui împotriva integrității sale, ceea ce nu era doar neiubitor, ci foarte nedrept; căci unde vom găsi un om cinstit dacă ocara poate fi admisă ca pledoarie împotriva lui?Henry se îndreaptă apoi spre mărturisirea solemnă a credinței lui Iov în Răscumpărător.
În toate conferințele dintre Iov și prietenii săi nu găsim linii mai grele și mai importante decât acestea; ar fi așteptat cineva așa ceva? Este mult atât despre Hristos cât și despre cer în aceste versete: și cel care a spus astfel de lucruri a declarat limpede că căuta țara mai bună, adică cea cerească; așa cum au făcut patriarhii acelei vremi, Evrei 11:14. Avem aici crezul lui Iov sau mărturisirea sa de credință. Credința sa în Dumnezeu Tatăl Atotputernic, Făcătorul cerului și al pământului, și principiile religiei naturale le-a mărturisit adesea: dar aici îl găsim nu străin de religia revelată; deși revelația Seminței promise și a moștenirii promise era atunci discernută doar ca zorii zilei, totuși Iov a fost învățat de Dumnezeu să creadă într-un Răscumpărător viu și să aștepte învierea morților și viața lumii viitoare, căci despre acestea, fără îndoială, trebuie înțeles că vorbește. Acestea erau lucrurile cu care se mângâia în așteptarea lor și nu o eliberare din necazul său sau o reînviere a fericirii sale în această lume, așa cum ar înțelege unii; căci pe lângă faptul că expresiile pe care le folosește aici, despre Răscumpărătorul stând în ziua de pe urmă pe pământ, despre vederea lui Dumnezeu și vederea Lui pentru sine, sunt forțate în mod jalnic dacă sunt înțelese despre vreo eliberare temporală, este foarte limpede că nu avea deloc așteptarea întoarcerii la o stare prosperă în această lume. Tocmai spusese că calea sa era închisă (v. 8) și speranța sa îndepărtată ca un copac, v. 10. Ba chiar, după aceasta și-a exprimat disperarea de orice mângâiere în această viață, cap. 23:8,9; 30:23. Astfel, trebuie neapărat să-l înțelegem despre răscumpărarea sufletului său de sub puterea mormântului și primirea sa la slavă, despre care se vorbește în Psalmul 49:15. Avem motive să credem că Iov era chiar acum sub un impuls extraordinar al Duhului binecuvântat, care l-a ridicat deasupra sa, i-a dat lumină și i-a dat grai, chiar spre propria sa surprindere. Și unii observă că, după aceasta, nu mai găsim discursurile lui Iov plângeri pasionale, irascibile, nepotrivite despre Dumnezeu și providența Sa așa cum am întâlnit înainte: această speranță i-a liniștit duhul, a potolit furtuna și, aruncând aici ancora dincolo de văl, mintea sa a fost ținută statornică din acest moment înainte. Să observăm,
Considerați
Consideră
Henry încheie notând intenția din spatele declarației publice a speranței lui Iov.
I. Cu ce intenție face Iov această mărturisire a credinței sale aici. Nimic nu a venit mai potrivit sau cu un scop mai bun. 1. Iov era acum acuzat, și aceasta era apelul său. Prietenii săi l-au ocărât ca ipocrit și l-au disprețuit ca om rău; dar el face apel la crezul său, la credința sa, la speranța sa și la propriul său cuget, care nu numai că l-a achitat de păcatul domnitor, ci l-a mângâiat cu așteptarea unei învieri binecuvântate. Acestea nu sunt cuvintele celui care are un diavol. El face apel la venirea Răscumpărătorului, de la această ceartă la bară la judecata băncii, chiar la Acela căruia I s-a încredințat toată judecata, despre care știa că-l va îndreptăți. Considerarea venirii zilei lui Dumnezeu va face ca un lucru foarte mic pentru noi să fim judecați de judecata omului, 1 Corinteni 4:3,4. Cât de ușor putem purta calomniile și ocările nedrepte ale oamenilor în timp ce așteptăm arătarea glorioasă a Răscumpărătorului nostru și a celor răscumpărați ai Săi în ziua de pe urmă, și că atunci va fi o înviere a numelor, precum și a trupurilor! 2. Iov era acum necăjit, și aceasta era cordiala sa; când era apăsat peste măsură, aceasta îl ținea să nu leșine — credea că va vedea bunătatea Domnului în țara celor vii; nu în această lume, căci aceasta este țara celor muribunzi.
Răspunde
Cum ar putea amintirea unui Răscumpărător viu să schimbe felul în care înfrunți momentele de izolare sau neînțelegere? În ce domenii ale vieții ești ispitit să te mărești împotriva altora care suferă? Unde te invită Dumnezeu să-ți ancorezi speranța dincolo de împrejurările prezente?
Roagă-te
Tată plin de har, în mijlocul suferinței întărește-ne prin Duhul Tău ca să vorbim cu sinceritate despre durerea noastră, ținând cu tărie de promisiunea că Răscumpărătorul nostru cel viu va sta pe pământ. Păzește inimile noastre de a adăuga la poverile celor necăjiți și fixează-ne nădejdea pe ziua în care Te vom vedea față către față în puterea învierii lui Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →