← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 10 — cu Benson

Faptele Apostolilor 10Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul cald al devoțiunii wesleyene, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Joseph Benson asupra Vechiului și Noului Testament. Expunerea atentă a lui Benson asupra capitolului 10 din Faptele Apostolilor dezvăluie harul suveran care a purtat mai întâi Evanghelia dincolo de Israel către casa gentilă a lui Corneliu. Cuvintele sale ne îndrumă să urmărim pregătirea răbdătoare a Duhului atât a apostolului cât și a centurionului, arătând cum Domnul îndepărtează orice barieră pentru ca toți cei ce se tem de Dumnezeu și fac dreptate să fie acceptați prin Hristos. Fie ca același Duh care a vorbit lui Petru și Corneliu să ne vorbească din nou nouă.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul 10 din Faptele Apostolilor într-un spirit de așteptare liniștită. Pe măsură ce narațiunea se deplasează de la Cezareea la Iope și înapoi, observă cum cerul însuși îndrumă fiecare pas. Citește încet, permițând viziunilor repetate și ascultării prompte atât ale lui Corneliu cât și ale lui Petru să trezească propria ta disponibilitate de a urma oriunde te conduce Duhul.
Studiu
Benson începe prin a descrie scena din Cezareea. Versetele 1-2. Faptele Apostolilor 10:1-2. Era un om oarecare în Cezareea, adică Cezareea Palestinei (despre care vezi nota la Faptele Apostolilor 8:40), unde Filip fusese și predicase mai înainte și unde, de aceea, doctrina mântuirii prin credința în Hristos nu era cu totul necunoscută. Fusese predicată, totuși, de el, așa cum era acum la Ierusalim și în alte părți, doar iudeilor, samaritenilor și acelor neamuri care erau circumciși și prozeliți desăvârșiți ai iudaismului. Dar Dumnezeu era acum hotărât să deschidă o cale pentru publicarea ei către neamurile necircumcise și să le primească în Biserica Sa prin botez, pe temeiul adevăratei pocăințe și al credinței în Hristos, fără a le obliga să fie circumcise sau să devină prozeliți ai religiei iudaice. El descrie apoi evlavia deja prezentă în casa lui Corneliu. Suntem informați că înainte de convertirea sa, deși soldat roman (centurion sau comandant al o sută de oameni, în ceea ce se numea cohorta italiană, soldații care o compuneau fiind, se pare, italieni) și deși un păgân necircumcis: el era un om evlavios, un om de adevărată pietate, așa cum semnifică expresia ευσεβης folosită aici; unul care se temea de Dumnezeu, care credea în singurul Dumnezeu viu și adevărat, Creatorul cerului și al pământului, venera slava și autoritatea Sa și avea o teamă de a-L ofensa prin păcat. Da, se temea de El cu toată casa sa; nu avea nici un idolatru sau om profan în familia sa, ci avea grijă ca nu doar el însuși, ci toți ai săi să slujească Domnului. Era de asemenea un om foarte milostiv, unul care dădea multe milostenii poporului, adică poporului iudeilor, în ciuda particularităților religiei lor. Benson arată apoi percepția crescândă a lui Petru cu privire la scopul imparțial al lui Dumnezeu. Versetele 34-35. Faptele Apostolilor 10:34-35. Atunci Petru și-a deschis gura, adresându-se lor cu o seriozitate și solemnitate potrivite unei ocazii atât de mari; și a zis: În adevăr, înțeleg mai clar ca oricând, dintr-o astfel de confluență de împrejurări, că Dumnezeu nu este părtinitor cu privire la persoane, nu este parțial în iubirea Sa. Cuvintele înseamnă, în primul rând, că El nu își limitează iubirea la o singură națiune, așa cum iudeii erau gata să presupună că o limitează la națiunea lor. În al doilea rând, că El iubește pe fiecare om și voiește ca toți oamenii să fie mântuiți; dar în orice națiune, cel ce se teme de Dumnezeu și face dreptate, cel ce, în primul rând, venerează pe Dumnezeu ca infinit de mare, glorios, înțelept, puternic, sfânt, drept și bun, cauza, scopul, proprietarul și guvernatorul tuturor lucrurilor: și, în al doilea rând, din această respectare temătoare față de El, nu doar evită tot răul cunoscut, ci se străduiește, potrivit luminii pe care o are, să facă toate lucrurile bine, este acceptat de El prin Hristos, chiar dacă nu Îl cunoaște. Afirmația este expresă și nu admite nicio excepție. El este în favoarea lui Dumnezeu, fie că se bucură sau nu de Cuvântul și rânduielile scrise ale Lui. Totuși, adăugarea acestora este o binecuvântare de nespus pentru cei care erau înainte într-o anumită măsură acceptați. Altfel, Dumnezeu nu ar fi trimis niciodată un înger din ceruri să îl îndrume pe Corneliu către Petru. Vezi nota la Faptele Apostolilor 10:6.
Considerați

Considerare

Benson subliniază onoarea singulară dată slujirii Evangheliei. Așa cum observația anterioară pune o onoare remarcabilă asupra Evangheliei, tot așa face și aceasta asupra slujirii Evangheliei. Nu îngerilor, ci sfinților, persoane înconjurate de slăbiciune, li s-a dat acest har, de a predica printre neamuri bogățiile de nepătruns ale lui Hristos, pentru ca excelența puterii să fie a lui Dumnezeu și demnitatea instituției lui Hristos să fie susținută. Și așa cum a fost o onoare pentru apostol faptul că el trebuia să predice ceea ce un înger nu putea, tot așa a fost o onoare și mai mare faptul că un înger a fost trimis din ceruri cu scopul de a porunci ca el să fie chemat. Observă, cititorule, că a aduce împreună un slujitor credincios și un popor dispus este o lucrare demnă de un înger și ceea ce, de aceea, cei mai mari dintre oameni ar trebui să fie bucuroși să fie implicați. El încheie subliniind necesitatea de a primi mărturia împlinită cu privire la Hristos. ; el îți va spune ce trebuie să faci. Două lucruri sunt remarcabile aici și demne de o atenție deosebită: în primul rând, Corneliu este influențat continuu de teama de Dumnezeu; din acest principiu se roagă și dă milostenii; este religios el însuși și menține religia în familia sa. Și toate acestea le face într-un mod în care este acceptat de Dumnezeu. Totuși, acum este necesar să facă ceva mai mult; el trebuie să îmbrățișeze religia creștină, Dumnezeu stabilind-o acum printre oameni. Nu, ar putea face acest lucru dacă dorește și ar fi o îmbunătățire a religiei sale; ci trebuie să o facă, a face acest lucru este indispensabil necesar pentru acceptarea sa de către Dumnezeu în viitor. Cel ce crezuse promisiunea Mesiei trebuie acum să creadă împlinirea acelei promisiuni.
Răspunde

Răspuns

1. Unde, în viața mea zilnică, Duhul îndepărtează cu blândețe o veche barieră pentru ca eu să pot primi pe cineva pe care îl țineam odinioară la distanță? 2. Cum mă invită modelul lui Corneliu de rugăciune și generozitate să examinez sinceritatea propriei mele devoțiuni? 3. În ce împrejurare prezentă mi se cere să ascult o viziune cerească fără întârziere sau dispută?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, care nu ai arătat părtinire între iudeu și neam, îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale slujitorului Tău Joseph Benson. Așa cum el a urmărit purtările Tale răbdătoare cu Corneliu și Petru, tot așa învață-ne să veghem la mâna Ta îndrumătoare. Dă-ne aceeași teamă reverentă care a umplut casa lui Corneliu și aceeași ascultare promptă care l-a trimis pe Petru la Cezareea. Fie ca Duhul Tău să coboare încă asupra fiecărei inimi care caută, unindu-ne într-o singură casă a credinței. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru, care este Domn al tuturor. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →