← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Geneza 49-50 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock

Geneza 49-50Comentariul Bibliei Haydock20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul Catolic al Familiei Haydock despre capitolele 49 și 50 din Geneza. În aceste scene finale Iacov își adună fiii pentru a vorbi despre viitorul lor, iar comentariul adună secole de înțelepciune catolică în acele cuvinte. Compilația lui Haydock împletește vocile lui Challoner, Calmet și alții pentru a ilumina atât istoria literală cât și sensul spiritual mai profund. Pe măsură ce parcurgem cele șase părți vom asculta mai întâi textul însuși, apoi vom studia paragrafe selectate, vom considera conexiunile lor mai largi, vom răspunde cu reflecție și vom încheia în rugăciune. Lăsați Comentariul Catolic al lui Haydock să ne ghideze meditația asupra ultimului testament al patriarhului.
Citește

Citire

Luați textul sfânt al Genezei capitolele 49 și 50 și citiți cuvintele finale pe care Iacov le adresează fiecăruia dintre fiii săi împreună cu relatarea morții și înmormântării sale. Observați cum tatăl muribund privește atât înapoi peste propria sa viață cât și înainte spre destinul semințiilor ce vor descinde din copiii săi. Lăsați tonul solemn al acestor capitole să se așeze în inima voastră înainte de a vă întoarce la comentariu. Citiți încet, poate cu voce tare, pentru ca ritmul binecuvântărilor să răsune în voi.
Studiu
Haydock începe prin a descrie obiceiul antic al părinților de a da ultimele îndrumări copiilor lor. Comentariul Catolic Haydock Ultimul. Ebraică, 'zile viitoare'. Era un obicei antic și lăudabil ca părinții să-și adune copiii în ultimele lor clipe pentru a le da îndrumări mântuitoare. Adesea le și prevesteau ce urma să se întâmple. Vezi Deuteronomul 31; Iosua 24; 1 Regi 12; Tobia 4, 3; 1 Macabei 2. Atât Cyrus cât și Socrate credeau că aveau atunci o perspectivă asupra viitorului. (Calmet) Haydock se îndreaptă apoi spre binecuvântarea lui Iuda, comparându-l cu un pui de leu. Un pui de leu, etc. Această binecuvântare a lui Iuda prevestește puterea seminției sale, fertilitatea moștenirii sale și mai ales că sceptrul și puterea legislativă nu vor fi luate cu totul din neamul său până aproape de vremea venirii lui Hristos: așa cum de fapt nu au fost niciodată: ceea ce este o demonstrație împotriva evreilor moderni că Mesia a venit de mult; căci sceptrul a fost luat cu totul de la Iuda de mult. (Challoner) --- Nimeni nu poate nega aceasta. Iuda este comparat cu un leu, care era emblema demnității sale regale și era purtat pe stindardele acelei seminții. --- La pradă. Ebraică, 'de la pradă'. El trece de la victorie la victorie. Se ghemuiește, gata să cadă asupra prăzii sale; și, retrăgându-se în munți, este totuși dornic să reînnoiască atacul. (Calmet) --- Citiți istoria lui David și a lui Solomon, care, atât în pace cât și în război, au fost o teroare pentru națiunile înconjurătoare. Despre profeția sceptrului comentariul notează: Sceptrul. Aproape fiecare cuvânt din acest verset a fost explicat într-un mod diferit. Dar toți evreii antici sunt de acord cu creștinii că el conține o prevestire a lui Mesia și indică perioada venirii sale. Dacă aceasta s-a împlinit când Irod, un străin, a luat în stăpânire tronul și a fost recunoscut de evrei, exact în vremea nașterii Mântuitorului nostru, așa cum presupun majoritatea părinților; sau și-a luat efectul deplin doar când Agrippa al II-lea și-a pierdut toată puterea, templul și cetatea au fost dărâmate în ruine și întreaga națiune risipită pentru totdeauna, poate nu este atât de ușor de determinat. În oricare dintre ipoteze, Mesia a venit de mult. Iacov prevestește fie că Hristos avea să apară de îndată ce evreii aveau să cadă sub o jug străin, și în acest sens s-a născut în jurul celui de-al 37-lea an al lui Irod cel Mare --- fie că avea să vină chiar înainte ca împărăția lui Iuda să ia sfârșit, ceea ce s-a întâmplat în anul 70 al erei creștine, sau cu aproximativ 37 de ani după apariția publică și moartea Mântuitorului nostru. Sceptrul nu va pleca irevocabil de la evrei; peste care seminția lui Iuda a avut întotdeauna cea mai mare autoritate în numirea principilor, când aceștia nu erau aleși din seminția însăși sau din coapsa sa; până când Mesia, așteptat atât de mult, va veni și va aduna toate neamurile în Biserica sa. Atunci planurile Providenței, în veghea asupra evreilor, fiind împlinite, republica lor se va dizolva, pentru că au vărsat sângele său, în loc să-i recunoască frumusețea cerească, ver. 12. Semnele evidente de decădere în împărăția evreilor erau suficiente pentru a trezi atenția tuturor de a-L căuta pe Mesia; și citim, atât în Ioan 4, 25, în Tacitus și Suetonius, că apariția sa era pe deplin așteptată în acea vreme. Sceptrul este emblema puterii suverane, deși nu întotdeauna independente. Iuda și posteritatea sa au fost întotdeauna în fruntea fraților lor. Ei au mers primii în pustiu; doi dintre judecători au fost din această seminție. Dar gloria lor principală a început cu David, a cărui posteritate a ascultat-o întreaga națiune, până când Ieroboam a rupt cele zece seminții. Totuși seminția lui Beniamin și leviții au rămas alături de Iuda. În timpul captivității au existat judecători admiși să supravegheze frații lor; iar regele Ioachim a fost ridicat la înaltă autoritate. Conducătorii care au venit la putere după întoarcerea evreilor erau fie din această seminție, cel puțin pe linie maternă, fie erau aleși și recunoscuți de seminția lui Iuda. Chiar și Irod, în acest sens, putea fi considerat un rege evreu, deși străin, la fel cum un trac putea fi socotit împărat roman, fără nicio diminuare a autorității imperiale a Romei. Poate, într-adevăr, el a fost un uzurpator, până când națiunea i-a recunoscut autoritatea la doi ani după nașterea lui Hristos. (Philo, de Temp. ii; Josephus, Antichități xvii. 3.) 'Irod a fost primul rege străin admis de evrei.' (Sfântul Augustin, Cetatea lui Dumnezeu xviii. 45.) Dacă, așadar, niciun străin nu trebuia să fie recunoscut de națiune până când Cel care avea să întemeieze o împărăție spirituală și veșnică nu a venit, momentul sosise când evreii s-au supus lui Irod, iar Hristos se născuse de fapt cu doi ani mai devreme. --- Din Iuda, sau din acea seminție; căci Iacov a dat binecuvântări deosebite fiecăruia; (ver. 28) și de aici părinții adună că Mesia trebuia să se nască din Iuda. --- Conducător din coapsa sa, descendent direct din el, sau recunoscut cel puțin de posteritatea sa, așa cum au fost toți principii legali până la venirea lui Hristos. --- Mechokek ar putea însemna de asemenea un învățător sau scrib care explică legea lui Moise, care a subzistat pentru aceeași perioadă; dar aceasta este mai probabil o explicație ulterioară a sceptrului, etc. (Calmet) --- Până când had ci, care cuvinte fiind unite, sunt luate întotdeauna în acest sens. (Helvicus.) --- Trimis. Schiloach (sau Ssolue) pare să fi fost în copia Sfântului Ieronim, deși acum citim Shiloh (sau Ssole) 'căruia' îi aparține autoritatea; Septuaginta, 'căruia îi sunt rezervate toate lucrurile; sau până când vor sosi lucrurile care sunt păstrate pentru el. (Calmet) --- Așteptare, sau adunare a neamurilor, așa cum a prevestit mai târziu Aggeu, ii. 8. Dacă examinăm toate explicațiile plauzibile care au fost date acestui verset, vom constata că toate tind să transmită același adevăr. 'Sceptrul (ssebet, toiag, cârjă, putere sau seminție) nu va pleca (înceta, fi luat) de la Iuda, (seminția sau evreii) nici un conducător (scrib, legiuitor sau legislator) din coapsa sa, (între picioarele sale sau de la stindardele sale) până când Cel care va fi trimis, (shio, cel pașnic, fiul său, căruia îi aparține sau lucrurile sunt rezervate) va sosi; și pe El îl vor aștepta neamurile, (și vor asculta) la El se vor uita (și se vor aduna). Pe cine vor indica evreii căruia i se potrivesc toate aceste caractere, în afară de Domnul nostru divin, pe care trebuie să-L adore și ei într-o zi? (Haydock)
Considerați

Considerare

Haydock leagă încercările lui Iosif de puterea divină în partea de considerare. Arcul său s-a sprijinit pe Cel tare, etc. Adică pe Dumnezeu, care era tăria sa: care i-a și dezlegat legăturile și l-a scos din închisoare ca să fie păstorul, adică hrănitorul și conducătorul Egiptului; și piatra, adică stânca și sprijinul lui Israel. Mai departe comentariul reflectă asupra binecuvântărilor ce curg spre Iosif. Binecuvântările tatălui tău, etc. Adică binecuvântările tatălui tău devin mai puternice și mai eficiente în privința ta prin puterea suplimentară pe care o primesc de la moștenirea binecuvântărilor strămoșilor săi Avraam și Isaac. --- Dorința dealurilor veșnice, etc. Toate aceste binecuvântări priveau înainte spre Hristos, numit dorința dealurilor veșnice, ca fiind dorit, parcă, de întreaga creație. Mistic, patriarhii și profeții sunt numiți dealurile veșnice din pricina eminenței înțelepciunii și sfințeniei lor. --- Nazarineanul. Acest cuvânt înseamnă unul despărțit; și se potrivește lui Iosif, ca fiind despărțit de frații săi și mai eminent decât ei. Așa cum vechii nazarineni erau numiți astfel pentru că erau puși deoparte pentru Dumnezeu și făgăduiți Lui. (Challoner) --- Nazir înseamnă de asemenea unul ales sau încoronat și este un titlu al unuia dintre principalii curteni sau miniștri ai regilor persani. Așa a fost Iosif. (Calmet) --- Aceste binecuvântări au fost poate pierdute prin purtarea nepotrivită a posterității sale, când Ieroboam a înființat închinarea la vițeii de aur; deși probabil multe au subzistat din semințiile lui Efraim și Manase până la venirea lui Mesia. (Tirinus)
Răspunde

Răspuns

Cum vă invită amintirea adunării finale a lui Iacov să vă pregătiți propriile cuvinte pentru cei pe care îi iubiți? În ce fel promisiunea sceptrului vă trezește speranța pentru împărăția lui Hristos astăzi? Unde vedeți puterea lui Dumnezeu susținându-vă în încercări așa cum l-a susținut odinioară pe Iosif?
Roagă-te

Rugăciune

O Dumnezeule al părinților noștri, care ai împlinit binecuvântările rostite de Iacov asupra fiilor săi prin promisiunea Mesia din seminția lui Iuda, dăruiește-ne același duh de credință care vede mâna Ta lucrând în fiecare încercare. Așa cum ai întors răul făcut lui Iosif în mântuirea multora, întărește familiile noastre să rostească cuvinte de viață și binecuvântare generațiilor ce vor veni. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, păstrează-ne credincioși până vom fi adunați la urmă în prezența Ta veșnică. Amin.

Comentariul Bibliei Haydock · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →