Eterniseed › Curriculum › 2 Tesaloniceni
2 Tesaloniceni 1 — cu Gill
Deschidere
Astăzi ne angajăm în Expunerea Particular-Baptistă a întregii Biblii a lui Ioan Gill asupra 2 Tesaloniceni capitolul 1. Tratamentul atent verset cu verset al lui Gill oferă o perspectivă pastorală și doctrinală bogată asupra cuvintelor de deschidere ale lui Pavel de mulțumire, răbdare și speranță. Scrisă în secolul al XVIII-lea, această expunere continuă să servească credincioșilor care doresc să înțeleagă cum Evanghelia susține bisericile sub presiune. Pe măsură ce ascultăm vocea lui Gill, ne pregătim inimile să primim atât instrucțiune cât și încurajare din textul apostolic.
Citește
Citire
Luați câteva clipe liniștite pentru a citi 2 Tesaloniceni capitolul 1 în traducerea preferată. Observați salutul cald al apostolului, recunoștința sa pentru credința și dragostea în creștere și asigurarea că suferințele prezente nu sunt lipsite de sens. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a ne întoarce la expunerea lui Gill.
Studiu
Gill începe prin a aborda mulțumirea cuvenită pentru biserică.
Versetul 3. Suntem datori să mulțumim lui Dumnezeu ,.... Deoarece toate binecuvântările, temporale și spirituale, vin de la El: și aceasta întotdeauna: văzând că El dă mereu binefaceri noi sau continuă pe cele anterioare; și deoarece acestea, mai ales cele de natură spirituală, rămân întotdeauna, cum ar fi credința și dragostea; pe care apostolul le remarcă în mod deosebit, pe care membrii acestei Biserici le aveau și în care creșteau: căci nu pentru sine, ci pentru ei mulțumește, pentru voi, fraților : care erau astfel, nu într-o relație naturală sau civilă, ci într-una spirituală, fiind copiii lui Dumnezeu și frații lui Hristos; și pentru a face aceasta pentru ei, se considera pe sine și pe alții sub o obligație: cum este potrivit ; drept, potrivit și potrivit; nu numai că se cuvine ca persoanele care au primit îndurări de la Dumnezeu să fie recunoscătoare pentru ele; dar este foarte drept ca alții să li se alăture în aceasta, și mai ales slujitorii Evangheliei, care sunt datori și cărora li se cuvine: este de acord cu slujba și profesia lor să dea lui Dumnezeu lauda și slava pentru tot harul și creșterea lui, cu care sunt favorizați cei care participă la lucrările lor, deoarece aceasta nu este de la ei, ci de la Dumnezeu; și pentru o creștere a harului apostolul mulțumește aici, deoarece a judecat că este obligat să o facă și era potrivit să o facă.El continuă cu remarci despre creșterea credinței și a dragostei.
Aceasta a fost, la început, doar ca un grăunte de muștar, foarte mic, dar a crescut treptat și a crescut peste măsură; și de la vederea lui Hristos și privirea la El, care la început putea fi foarte slabă și obscură, a procedat la a merge sau a veni la El; și aceasta putea fi într-un mod foarte slab și nu fără a fi tras și condus și mari încurajări, multe invitații și mari asigurări; și de acolo la o apucare de El, deși poate într-un mod tremurând și nu fără a fi chemat să întindă mâna credinței și să nu mai fie necredincios, ci credincios; și de acolo la o înclinare și încredere în El, încrezându-se în El cu toate și pentru toate; și de acolo la a pretinde un interes în El, spunând: Domnul meu și Dumnezeul meu, care este deplina asigurare a credinței; și când a ajuns la aceasta, a crescut peste măsură, ceea ce putea fi cazul acestor Tesaloniceni; ceea ce apostolul a știut prin abundența dragostei lor, căci credința lucrează prin dragoste; și prin răbdarea, fermitatea și hotărârea lor în suferință pentru Hristos; toate acestea sunt în proporție cu credința și creșterea ei; și pentru aceasta mulțumește lui Dumnezeu, căci credința este un lucru prețios; și așa cum este ea însăși, tot așa creșterea ei este de la Dumnezeu și de aceea lauda Îi aparține: și dragostea fiecăruia dintre voi față de celălalt abundă ; așa cum credința lor în Hristos, tot așa dragostea lor unul față de altul creștea și se arăta în a sluji unul altuia atât în cele temporale cât și în cele spirituale; și acesta nu era cazul doar a câtorva sau a majorității, ci a fiecăruia dintre ei; ceea ce făcea comuniunea lor unul cu altul foarte confortabilă și plăcută.Gill se îndreaptă apoi spre răbdarea și credința arătate în persecuții.
Iar lucrurile particulare pentru care s-a lăudat cu ei erau următoarele, pentru răbdarea și credința voastră în toate persecuțiile și necazurile pe care le îndurați : multe și grele au fost ocările, necazurile și persecuțiile care i-au lovit de dragul lui Hristos și al mărturisirii Lui și al Evangheliei Sale și care este mai mult sau mai puțin cazul fiecăruia care va trăi cu evlavie în Hristos Isus: și pe acestea le-au îndurat, le-au purtat și au rezistat, nu au fost șocați, clătinați și îndepărtați de la nădejdea Evangheliei de ele; ceea ce arată că adevărul harului era în ei; căci unde nu este rădăcina lucrului, când se ridică necazul și aflicțiunea din cauza mărturisirii Cuvântului, astfel de oameni se ofensează, se poticnesc și pleacă repede; dar acești sfinți și-au îndurat necazurile și cu mare răbdare, fără a murmura și a se plânge și cu mare constanță, fermitate și hotărâre a minții.
Considerați
Considerare
Gill încheie prin a reflecta asupra odihnei pregătite pentru cei tulburați.
Versetul 7. Iar vouă care sunteți tulburați, odihnă cu noi ,.... Aceasta este o altă ramură a dreptății lui Dumnezeu, în a da celor care sunt aflictați și persecutați din cauza dreptății, „odihnă”; o relaxare sau odihnă de persecuții, cel puțin pentru o vreme; așa cum bisericile din Iudeea, Galileea și Samaria au avut, de la acea persecuție ridicată la moartea lui Ștefan, Faptele Apostolilor 9:31 și așa cum creștinii au avut la distrugerea Ierusalimului; care deși a fost o zi de răzbunare pentru evreii necredincioși, au fost vremuri de împrospătare pentru sfinți, care erau acum eliberați de persecutorii lor: sau mai degrabă aceasta desemnează o odihnă care rămâne pentru sfinți după moarte în mormânt și la venirea Domnului și pentru toată veșnicia; când se vor odihni de toată truda și munca lor și vor fi eliberați de păcat și de toată neliniștea din cauza lui și de ispitele lui Satana și de asemenea de persecuțiile oamenilor; vezi Iov 3:17 .
Răspunde
Răspuns
Cum stârnește creșterea credinței în alții recunoștința în propria inimă? În ce fel ar putea fi încercările prezente un antrenament pentru slava viitoare? Cum ar arăta odihnirea mai deplină în promisiunea revenirii lui Hristos?
Roagă-te
Rugăciune
Tată milostiv, Te lăudăm pentru Evanghelia Fiului Tău, care face ca credința să crească peste măsură și dragostea să prisosească unii față de alții. Întărește-ne prin harul Tău să îndurăm orice încercare cu o nădejde statornică, încrezându-ne că dreapta Ta judecată va îndrepta toate lucrurile într-o zi, când Isus Se va întoarce în slavă. Să trăim vrednici de chemarea pe care am primit-o, pentru ca numele Domnului nostru Isus Hristos să fie mărit în noi. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →