Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 17 — cu Matthew Henry
Deschidere
Astăzi explorăm bogatul comentariu al lui Matthew Henry despre capitolul 17 din Luca. Henry dezvăluie cu atenție cuvintele lui Isus despre evitarea ofensei, extinderea iertării, creșterea în credință și slujirea cu umilință. El reflectează de asemenea asupra vindecării celor zece leproși și asupra naturii surprinzătoare a împărăției lui Dumnezeu. Perspectivele sale pastorale ne invită să ne examinăm propriile inimi și răspunsuri față de Domnul. Să ascultăm cu atenție în timp ce Henry deschide Scripturile pentru noi.
Citește
Citire
Luați un moment liniștit pentru a citi integral capitolul 17 din Luca. Observați fluxul de la instrucțiunile lui Isus către ucenici, prin vindecarea leproșilor, până la învățătura despre împărăția care vine. Lăsați textul să se așeze înainte de a trece la reflecțiile lui Henry.
Studiu
Henry începe prin...
I. Că darea de ofense este un mare păcat și ceva împotriva căruia trebuie să ne ferim și să veghem cu grijă fiecare dintre noi, v. 1, 2. Nu ne putem aștepta la altceva decât că ofensele vor veni, ținând cont de perversitatea și îndărătnicia care sunt în firea omului și de scopul și planul înțelept al lui Dumnezeu, care își va duce lucrarea chiar prin acele ofense și va scoate binele din rău. Este aproape imposibil ca ofensele să nu vină și de aceea suntem preocupați să ne pregătim în consecință; dar vai de cel prin care vin ele, osânda lui va fi grea (v. 2), mai înfricoșătoare decât cea a celor mai răi răufăcători care sunt osândiți să fie aruncați în mare, căci ei pier sub o povară de vină mai grea decât cea a pietrelor de moară. Aceasta include un vai, 1. Prigonitorilor, care aduc vreo vătămare celor mai mici dintre micuții lui Hristos, prin cuvânt sau faptă, prin care sunt descurajați în slujirea lui Hristos și în împlinirea datoriei lor, sau în primejdie de a fi îndepărtați de la ea. 2. Amăgitorilor, care strică adevărurile lui Hristos și rânduielile sale și tulbură astfel mințile ucenicilor; căci aceștia sunt cei prin care vin ofensele. 3. Celor care, sub mărturisirea numelui creștin, trăiesc în mod scandalos și slăbesc astfel legăturile și întristează inimile poporului lui Dumnezeu; căci prin ei vine ofensa și nu este nicio micșorare a vinovăției lor, nici nu va fi a pedepsei lor, că este imposibil ca ofensele să nu vină.Henry continuă cu chemarea la credință întărită.
III. Că toți avem nevoie să ne întărim credința, deoarece, pe măsură ce harul acesta crește, toate celelalte haruri cresc. Cu cât credem mai ferm învățătura lui Hristos și cu cât ne bizuim mai încrezători pe harul lui Hristos, cu atât va fi mai bine cu noi în toate privințele. Observați acum aici, 1. Adresarea pe care ucenicii au făcut-o lui Hristos, pentru întărirea credinței lor, v. 5. Apostolii înșiși, așa cum sunt numiți aici, deși erau prim-miniștri ai statului în împărăția lui Hristos, au recunoscut totuși slăbiciunea și lipsa credinței lor și au văzut nevoia de harul lui Hristos pentru îmbunătățirea ei; i-au spus Domnului: ' sporește credința noastră și desăvârșește ce lipsește din ea'. Fie descoperirile credinței mai clare, dorințele credinței mai puternice, dependențele credinței mai ferme și fixate, dedicările credinței mai întregi și hotărâte, iar desfătările credinței mai plăcute. Notați, creșterea credinței noastre este ceea ce trebuie să dorim cu ardoare și trebuie să înălțăm acea dorință către Dumnezeu în rugăciune. Unii cred că au înălțat această rugăciune către Hristos cu ocazia îndemnului său de a ierta ofensele: 'Doamne, sporește credința noastră, sau nu vom fi niciodată în stare să practicăm o datorie atât de dificilă ca aceasta.' Credința în mila iertătoare a lui Dumnezeu ne va da putere să depășim cele mai mari dificultăți care stau în calea iertării fratelui nostru. Alții cred că a fost cu altă ocazie, când apostolii au eșuat în săvârșirea unei minuni și au fost mustrați de Hristos pentru slăbiciunea credinței lor, ca în Matei 17:16 etc. Celui care i-a mustrat trebuie să i se adreseze pentru harul de a-i îndrepta; către el strigă: Doamne, sporește credința noastră. 2. Asigurarea pe care Hristos le-a dat-o cu privire la eficacitatea minunată a credinței adevărate (v. 6): 'Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, atât de mică cât grăuntele de muștar, dar a voastră este încă mai mică decât cea mai mică; sau atât de ascuțită ca grăuntele de muștar, atât de pătrunzătoare, atât de excitantă pentru toate celelalte haruri, ca muștarul pentru spiritele animale,' și de aceea folosit în paralizii, 'ați putea face minuni mult dincolo de ceea ce faceți acum; nimic nu v-ar fi prea greu, ceea ce era potrivit să fie făcut pentru slava lui Dumnezeu și confirmarea doctrinei pe care o propovăduiți, da, chiar și transplantarea unui copac de pe pământ în mare.' Vezi Matei 17:20. După cum la Dumnezeu nimic nu este imposibil, tot așa toate lucrurile sunt posibile celui ce poate crede.Henry învață apoi despre slujirea smerită.
IV. Că, orice am face în slujba lui Hristos, trebuie să fim foarte smeriți și să nu ne închipuim că putem merita vreo favoare din mâna lui sau să o pretindem ca pe o datorie; chiar apostolii înșiși, care au făcut atât de mult mai mult pentru Hristos decât alții, nu trebuie să creadă că l-au făcut astfel datornicul lor. 1. Suntem cu toții slujitori ai lui Dumnezeu (apostolii și slujitorii săi sunt într-un mod special astfel) și, ca slujitori, suntem obligați să facem tot ce putem pentru cinstea lui. Toată puterea noastră și tot timpul nostru trebuie folosiți pentru el; căci nu suntem ai noștri, nici la dispoziția noastră, ci la dispoziția Stăpânului nostru. 2. Ca slujitori ai lui Dumnezeu, ni se cuvine să ne umplem timpul cu datorie și avem o varietate de lucrări rânduite să le facem; trebuie să facem din sfârșitul unui serviciu începutul altuia. Slujitorul care a arat sau a hrănit vitele pe câmp, când vine acasă noaptea mai are încă de lucru; trebuie să aștepte la masă, v. 7, 8. Când am fost angajați în îndatoririle unei conversații religioase, aceasta nu ne va scuti de exercițiile devoțiunii; când am lucrat pentru Dumnezeu, totuși trebuie să așteptăm pe Dumnezeu, așteptând pe el neîncetat. 3. Grija noastră principală aici trebuie să fie să împlinim datoria relației noastre și să lăsăm în seama Stăpânului nostru să ne dea mângâierea ei, când și cum socotește el de cuviință. Niciun slujitor nu așteaptă ca stăpânul său să-i spună: Du-te și așază-te la masă; este timp destul să faci asta când ne-am terminat lucrul zilei. Să fim în grijă să ne terminăm lucrul și să-l facem bine, iar atunci răsplata va veni la timpul potrivit. 4. Este potrivit ca Hristos să fie slujit înaintea noastră: Pregătește cu ce să cinsez și după aceea vei mânca și vei bea. Creștinii îndoielnici spun că nu pot da lui Hristos slava iubirii sale așa cum ar trebui, pentru că nu au obținut încă mângâierea ei; dar aceasta este greșit. Mai întâi să aibă Hristos slava ei, să-l așteptăm cu laudele noastre și atunci vom mânca și vom bea în mângâierea acelei iubiri, iar în aceasta este un ospăț. 5. Slujitorii lui Hristos, când trebuie să-l aștepte, trebuie să se încingă, să se elibereze de tot ce este încurcător și împovărător și să se pregătească cu o aplicare strânsă a minții pentru a merge înainte și a trece prin lucrarea lor; trebuie să-și încingă coapsele minții. Când ne-am pregătit pentru primirea lui Hristos, am pregătit cu ce să cinsească, trebuie apoi să ne încingem, pentru a-l aștepta. Aceasta se așteaptă de la slujitori, iar Hristos ar putea cere asta de la noi, dar nu insistă asupra ei. El era printre ucenicii săi ca unul care slujește și nu a venit, ca alți stăpâni, să ia rang și să fie slujit, ci să slujească; martor spălarea picioarelor ucenicilor săi. 6. Slujitorii lui Hristos nu merită nici măcar mulțumirile lui pentru vreun serviciu pe care i-l fac: 'Îi mulțumește acelui slujitor? Se socotește el îndatorat față de el pentru aceasta? Nu, nicidecum.' Nici o faptă bună a noastră nu poate merita ceva din mâna lui Dumnezeu. Așteptăm favoarea lui Dumnezeu, nu pentru că prin serviciile noastre l-am făcut datornic față de noi, ci pentru că el prin promisiunile sale s-a făcut datornic față de propria sa cinste, iar aceasta putem pleda cu el, dar nu putem cere un quantum meruit — după merit. 7. Orice facem pentru Hristos, deși ar putea fi mai mult decât fac unii alții, totuși nu este mai mult decât este datoria noastră să facem. Deși am face toate lucrurile care ne sunt poruncite și vai! în multe lucruri rămânem în urma acestora, totuși nu există lucrare de supererogare; este doar ceea ce suntem legați prin prima și marea poruncă de a iubi pe Dumnezeu cu toată inima și sufletul, care include tot ce este mai mult. 8. Cei mai buni slujitori ai lui Hristos, chiar când fac cele mai bune servicii, trebuie să recunoască cu smerenie că sunt slujitori netrebnici; deși nu sunt acei slujitori netrebnici care își îngroapă talanții și vor fi aruncați în întunericul de din afară, totuși în ce privește pe Hristos și orice avantaj care i-ar putea reveni prin serviciile lor, ei sunt netrebnici; bunătatea noastră nu se întinde până la Dumnezeu, nici dacă suntem drepți nu este el mai bun, Ps. 16:2; Iov 22:2; 35:7. Dumnezeu nu poate fi câștigat prin serviciile noastre și de aceea nu poate fi făcut datornic de ele. El nu are nevoie de noi, nici serviciile noastre nu pot adăuga nimic la desăvârșirile sale. Ni se cuvine deci să ne numim slujitori netrebnici, dar să numim serviciul său un serviciu folositor, căci Dumnezeu este fericit fără noi, dar noi suntem pierduți fără el.
Considerați
Considerare
Henry reflectă asupra recunoștinței în relatarea leproșilor.
1. Observația deosebită pe care a luat-o Hristos despre el, despre întoarcerea recunoscătoare pe care a făcut-o și ingratitudinea celor care au împărțit cu el mila — că cel care era străin de comunitatea lui Israel a fost singurul care s-a întors să dea slavă lui Dumnezeu, v. 17, 18. Vedeți aici, (1.) Cât de bogat este Hristos în a face bine: Nu erau zece curățiți? Aici a fost o vindecare în vrac, un întreg spital vindecat cu o singură vorbire. Notați, există o abundență de virtute vindecătoare și curățitoare în sângele lui Hristos, suficientă pentru toți pacienții săi, deși atât de mulți. Aici sunt zece deodată curățiți; nu vom avea mai puțin har pentru că alții îl împart. (2.) Cât de săraci suntem în întoarcerile noastre: 'Unde sunt cei nouă? De ce nu s-au întors să mulțumească?' Aceasta arată că ingratitudinea este un păcat foarte obișnuit. Dintre cei mulți care primesc milă de la Dumnezeu, sunt puțini, foarte puțini, care se întorc să mulțumească într-un mod drept (aproape unul din zece), care dau potrivit cu binele făcut lor. (3.) Cât de des se dovedesc cei mai recunoscători cei de la care era mai puțin așteptat. Un samaritean mulțumește, iar un iudeu nu. Astfel, mulți care mărturisesc religia revelată sunt depășiți și rușinați de unii care sunt guvernați doar de religia naturală, nu numai în valoarea morală, ci și în evlavie și devoțiune. Aceasta servește aici pentru a agrava ingratitudinea acelor iudei despre care vorbește Hristos, ca luând foarte rău că bunătatea sa a fost atât de disprețuită. Și arată cât de drept resimte el ingratitudinea lumii omenirii, pentru care a făcut atât de mult și de la care a primit atât de puțin.
Răspunde
Răspuns
Unde ați putea fi în risc de a cauza ofensă unui credincios în această săptămână? Cum vă provoacă exemplul singurei leproase recunoscătoare propriul model de recunoștință? În ce domeniu al slujirii sunteți tentați să căutați recunoaștere mai degrabă decât să rămâneți mulțumiți ca un slujitor netrebnic?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, dă-ne har să umblăm în smerenia și credința pe care Cuvântul Tău le poruncește, iertând pe alții cu dărnicie, așa cum am fost iertați în Hristos, și slujindu-Te fără gând de merit sau răsplată. Prin Duhul Tău, păzește inimile noastre de a-i face pe alții să se poticnească și trezește în noi un duh de mulțumire asemenea leprosului care s-a întors să-Ți dea slavă doar Ție. Lasă împărăția Ta să domnească în liniște în inimile noastre până în ziua arătării Fiului Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →