Eterniseed › Curriculum › Ieremia
Ieremia 9-10 — cu Simeon
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne îndreptăm astăzi spre Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de expunere anglicană modelată prin meditație răbdătoare asupra Scripturii. În tratarea sa a cărții Ieremia 9, Simeon așază înaintea Bisericii chemarea la curaj statornic și singurul temei al adevăratei slave. Cuvintele sale, oferite în căldura cumpătată a amvonului, ne invită să ne cercetăm propria credincioșie față de adevăr și față de cunoașterea lui Dumnezeu descoperită în Hristos.
Citește
Citire
Să ascultăm acum capitolele rânduite. În timp ce prorocul deplânge necredincioșia lui Iuda, suntem chemați să auzim atât avertizarea cât și făgăduința că Domnul singur este vrednic de încrederea noastră. Fie ca citirea să ne pregătească inimile pentru învățătura care urmează.
Studiu
Simeon deschide cuvântarea despre Ieremia 9:3.
Versetul 3. CUVÂNTARE: 1045 CURAJUL RECOMANDAT ÎN FAVOAREA ADEVĂRULUI Ieremia 9:3. Ei nu sunt viteji pentru adevăr pe pământ. Nu este deloc neobișnuit să vedem oameni viteji în cauza țării lor sau neînfricați în săvârșirea nelegiuirii. Dar curajul de partea religiei este o însușire rar întâlnită. Această virtute nu se leagă de puterea nervilor și nici nu este o însoțitoare necesară a îndrăznelii firești. Este un har, născut în inimă de Duhul Sfânt; și se află deopotrivă să împodobească sexul mai slab ca și pe cel mai tare. Lipsa curajului firesc este o greșeală doar la aceia care intră în profesiuni unde exercitarea lui este esențială pentru o împlinire cuvenită a datoriei: dar lipsa vitejiei duhovnicești este o crimă pentru care trebuie să dăm socoteală înaintea lui Dumnezeu: da, este o mare și groaznică crimă, pentru care avem temei să ne temem de judecățile Lui cele mai grele.El dezvăluie apoi necesitatea vitejiei în diferitele relații ale vieții creștine.
Să o recomandăm și să o întărim — [Evanghelia ne poruncește nu numai „să nu avem părtășie cu lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă să le mustrăm”. Acum știm care au fost urmările unei asemenea credincioșii în toate veacurile: „Îl urăsc pe Mica, pentru că nu vorbește bine despre mine, ci rău:” „Lumea mă urăște, pentru că eu mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele [Notă: Ioan 7:7].” Și este oare un lucru ușor să înfruntăm ura prietenilor și rudelor noastre, ba chiar a întregii lumi? Când prevedem aceste urmări, nu suntem oare în primejdie de a reține îndemnurile și învățăturile pe care ar trebui să le dăm? Nu suntem oare în primejdie de a „ascunde lumina noastră sub obroc”, când știm ce ofensă se va lua de la noi, dacă o lăsăm să strălucească? Nu suntem oare ispitiți să îngăduim acea „temere de om care aduce o cursă”?Simeon arată apoi felul în care această vitejie trebuie exercitată cu dreptate.
] Nu este însă de ajuns să posedăm vitejie: trebuie să înțelegem și III. În ce fel trebuie ea exercitată — Aici suntem foarte înclinați să greșim: adevărata vitejie creștină trebuie arătată, 1. În suferințe blânde și răbdătoare — [Vitejia pasivă este cu mult cea mai de preț. Am vrea s-o vedem ilustrată? Să vedem cum a lucrat în apostolul Pavel: „Fiind defăimați”, spune el, „ne rugăm; fiind prigoniți, răbdăm”. Am vrea să vedem cea mai izbitoare exemplificare a ei care a existat vreodată? Să-L privim pe Isus, care cu puțin înainte Își arătase puterea asupra vrăjmașilor Săi doborându-i pe toți la pământ cu un cuvânt, dându-Se pe Sine în mâinile lor și fiind dus ca o oaie la junghiere.
Considerați
Considerare
Simeon încheie prima cuvântare cu un cuvânt de încurajare la statornicie.
De încurajare — [Nimeni nu trebuie să se teamă, ca și cum n-ar putea fi în stare să acționeze cu vitejie în ceasul încercării: căci Dumnezeu a făgăduit că nu vom fi ispitiți peste puterea noastră de a rezista sau fără o cale de scăpare [Notă: 1 Corinteni 10:13]. Ni se spune despre femei care, sub cele mai grele suferințe pentru conștiință, n-au primit eliberarea, când le-a fost oferită ca îndemn să se lepede de principiile lor [Notă: Evrei 11:35]. Nu trebuie deci să ne temem că „puterea noastră va fi și ea după ziua noastră [Notă: Deuteronom 33:25]”. Dumnezeu ne va „întări prin Duhul Său în omul nostru lăuntric, spre toată răbdarea și îndelunga-răbdare cu bucurie”: și „puterea Lui se va desăvârși în slăbiciunea noastră”. În cei mai slabi dintre noi se va împlini făgăduința aceea: „Cei ce cunosc pe Dumnezeul lor vor fi tari și vor face isprăvi [Notă: Daniel 11:32]”.
Răspunde
Răspuns
Unde, în purtarea mea zilnică, mă feresc să mărturisesc adevărul de teamă de alții?
Cum ar putea cunoașterea lui Dumnezeu în Hristos să reordoneze obiectele slavei mele?
Ce pas de răbdare statornică îmi cere acum Duhul?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ai chemat Biserica Ta să lupte cu stăruință pentru credința odată încredințată, dă-ne acea sfântă fortăreață pe care numai Duhul o dăruiește. Să ne lăudăm numai cu cunoașterea Ta, descoperită în fața lui Isus Hristos, și nu cu vreo înțelepciune, putere sau bogăție a noastră. Întărește-ne să suferim cu blândețe, să stăruim cu statornicie și să ne odihnim încrederea în bunătatea Ta iubitoare, în judecata și dreptatea Ta; prin același Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →