Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 4 — cu Brown
Deschidere
În această lecție ne inspirăm din Comentariul asupra întregii Biblii al lui Robert Jamieson, A.R. Fausset și David Brown, în măsura în care explică Romani capitolul 4. Tratarea lor atentă verset cu verset arată cum apostolul întemeiază justificarea prin credință pe mărturia Vechiului Testament, în special pe viața lui Avraam și pe cântarea lui David. Ascultăm după aceeași claritate a evangheliei care a marcat Reforma și care încă ancorează credincioșii astăzi.
Citește
Citire
Întoarce-te acum la Romani capitolul 4 și citește întregul capitol cu încetineală. Lasă argumentul apostolului să se desfășoare de la exemplul lui Avraam prin mărturia lui David până la lucrarea împlinită a lui Hristos. Cere Duhului să-ți deschidă inima către aceeași neprihănire care este socotită în afara faptelor.
Studiu
Jamieson, Fausset și Brown încep tratarea capitolului prin prezentarea justificării lui Avraam.
Introducere. CAPITOLUL 4 :- . DOCTRINA PRECEDENTĂ A JUSTIFICĂRII PRIN CREDINȚĂ ILUSTRATĂ DIN VECHIUL TESTAMENT. Mai întâi: Avraam a fost justificat prin credință.Ei examinează apoi sensul precis al afirmației scripturistice că credința i-a fost socotită lui Avraam drept neprihănire.
Versetul 3. 3. Căci ce zice Scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu și aceasta — credința lui. i-a fost socotită ca neprihănire — (Geneza 15:6). Exegeții romano-catolici și protestanții arminieni înțeleg aceasta ca însemnând că Dumnezeu a acceptat actul de a crede al lui Avraam ca înlocuitor al ascultării depline. Dar aceasta este în contradicție cu întregul spirit și literă al învățăturii apostolului. De-a lungul întregului argument, credința este pusă în opoziție directă cu faptele, în problema justificării — și chiar în Romani 4:4; Romani 4:5. Sensul, așadar, nu poate fi nicidecum acela că simplul act de a crede — care este tot atât de mult o faptă ca orice altă datorie poruncită (Ioan 6:29; 1 Ioan 3:23) — i-a fost socotit lui Avraam pentru toată ascultarea. Sensul este limpede că Avraam a crezut în promisiunile care cuprindeau pe Hristos (Geneza 12:3; Geneza 15:5, etc.), după cum noi credem în Hristos Însuși și, în ambele cazuri, credința este doar instrumentul care ne pune în posesia binecuvântării dăruite în mod gratuit.Comentariul trece apoi la descrierea aceleiași fericiri de către David.
Versetul 5. 5. Dar celui ce nu lucrează — care, disperând de a fi primit de Dumnezeu prin 'lucrare' pentru aceasta, lucrarea ascultării, nu încearcă aceasta. ci crede în Cel ce justifică pe nelegiuit — se aruncă pe mila Aceluia care justifică pe cei ce merită doar osândă. credința lui, etc.—(Vezi la :-). Al doilea: David cântă despre aceeași justificare.Ei continuă să arate cum circumcizia a servit doar ca pecete a neprihănirii pe care Avraam o poseda deja.
Versetul 9. 9-12. Vine atunci această fericire, etc.—adică, 'Nu zice: Toate acestea sunt rostite despre cei circumciși și de aceea nu sunt nicio dovadă a modului general al lui Dumnezeu de a justifica pe oameni, căci justificarea lui Avraam a avut loc cu mult înainte ca el să fie circumcis și astfel nu putea avea nicio dependență de acel rit: ba chiar 'semnul circumciziei' i-a fost dat lui Avraam ca 'o pecete' (sau semn) a neprihănirii (justificatoare) pe care o avea înainte de a fi circumcis; pentru ca el să stea înaintea fiecărei epoci ca părintele credincios — omul model al justificării prin credință — după al cărui tip, ca prim exemplu public al acesteia, toți urmau să fie modelați, fie iudeu fie neam, care aveau să creadă mai apoi spre viață veșnică.'
Considerați
Considerare
Autorii adună forța întregului argument într-o serie de concluzii doctrinare.
Versetul 25. 25. Care a fost dat pentru —'din cauza.' greșelile noastre —adică, pentru a le ispăși prin sângele Său. și a înviat pentru —'din cauza,' adică, pentru. justificarea noastră —Cum învierea Sa a fost asigurarea divină că El 'a îndepărtat păcatul prin jertfa de Sine,' și încununarea întregii Sale lucrări, justificarea noastră este legată în mod potrivit de acea faptă glorioasă. Notă, (1) Doctrina justificării prin fapte, deoarece generează auto-înălțare, este contrară primelor principii ale oricărei religii adevărate ( :- ; și vezi la :- , Nota 1). (2) Calea justificării unui păcătos a fost aceeași în toate timpurile, iar mărturia Vechiului Testament pe acest subiect este una cu cea a Noului ( :- , etc., și vezi la :- , Nota 1). (3) Credința și faptele, în problema justificării, sunt opuse și ireconciliabile, la fel ca harul și datoria (Romani 4:4 Romani 4:5; și vezi la Romani 4:5- : ).Ei încheie subliniind scopul statornic al acestor exemple din Vechiul Testament pentru fiecare generație.
(8) Justificarea, în acest argument, nu poate fi luată —cum insistă romano-catolicii și alți eretici— ca însemnând o schimbare în caracterul oamenilor; căci în afară de faptul că aceasta înseamnă a o confunda cu Sfințirea, care își are locul potrivit în această Epistolă, întregul argument al prezentului capitol —și aproape toate clauzele, expresiile și cuvintele sale mai importante— ar fi în acel caz nepotrivite și potrivite doar să inducă în eroare. Dincolo de orice îndoială, înseamnă exclusiv o schimbare în starea sau relația oamenilor față de Dumnezeu; sau, în limbaj științific, este o schimbare obiectivă, nu subiectivă —o schimbare de la vinovăție și osândă la achitare și acceptare. Iar cea mai bună dovadă că aceasta este cheia întregului argument este că deschide toate canelurile broaștei cu multe camere cu care apostolul ne-a îmbogățit în această Epistolă.
Răspunde
Răspuns
1. Unde sunt încă ispitit să caut o stare înaintea lui Dumnezeu prin ceva ce am făcut?
2. Cum mă încurajează modelul credinței lui Avraam atunci când împrejurările par fără speranță?
3. În ce feluri tratez sacramentele ca peceți ale harului deja primit mai degrabă decât ca mijloace de a-l câștiga?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia clară a Scripturii că neprihănirea este socotită celui nelegiuit care crede. Ferește-ne de orice gând de merit și învață-ne să ne odihnim doar în lucrarea împlinită a lui Hristos. Întărește credința noastră ca să credem promisiunile Tale chiar atunci când orice nădejde firească a dispărut. Fie ca același har care l-a justificat pe Avraam să marcheze viețile noastre și viața Bisericii Tale. În numele lui Isus, Domnul nostru înviat, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →