← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel

2 Samuel 17-18 — cu Simeon

2 Samuel 17-18Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadența măsurată a căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de expunere anglicană modelată de meditația rugătoare asupra Sfintei Scripturi. Pe aceste pagini Simeon modelează modul în care predicatorul poate ține atât severitatea cât și tandrețea Cuvântului lui Dumnezeu, lăsând textul însuși să formeze conștiința Bisericii. Pe măsură ce ascultăm tratamentul său asupra durerii lui David, același Duh care l-a călăuzit pe comentator să ne călăuzească auzirea și trăirea noastră.
Citește

Citire

Să dăm acum ureche atentă narațiunii însăși. Să citim încet și cu rugăciune 2 Samuel capitolele 17 și 18, îngăduind ridicării și căderii răzvrătirii, urmăririi și bocetului să răsune în inimă înainte ca vreun comentariu să fie adăugat.
Studiu
Simeon începe prin a cântări durerea lui David. fiul său, fiul său favorit, fusese ucis: și cât de amar și-a pus la inimă această nenorocire se poate vedea din cuvintele pe care le-am citit acum. Ne propunem să observăm, I. Durerea lui David pentru pierderea lui Absalom — Aceasta era în unele privințe dreaptă și lăudabilă — [ El a făcut bine jelind moartea unui fiu. Dumnezeu a pus în inima părinților o dragoste pentru odraslele lor: și într-adevăr o asemenea dragoste era necesară pentru a contrabalansa grijile și necazurile pe care le atrage o familie. Această dragoste conține în mod necesar semințele durerii, când răul se abate asupra odraslei sau moartea le răpește. Chiar și creația irațională este adânc pătrunsă de acest sentiment și îl manifestă într-un grad foarte înalt, ori de câte ori pierderea odraslelor sale îl cheamă la exercițiu. Nu ne mirăm, așadar, că un om de evlavia lui David ar trebui să plângă mult moartea fiului său favorit. El marchează apoi unde acea durere a depășit limitele cuvenite. Mai mult, cu scopul expres de a se face „urât de tatăl său” și de a preîntâmpina orice posibilitate de împăcare cu el, „a intrat la concubinele tatălui său în văzul întregului Israel”. Așa era starea lui Absalom când moartea l-a oprit. Ce povară teribilă de vină era aici, sub care a expirat, fără nici un spațiu dat pentru pocăință! Bine, așadar, ar fi putut David să plângă pentru el, chiar cu lacrimi de sânge. David știa bine nenorocirea celor ce au murit în păcatele lor și plânsese adesea pentru necugetarea celor ce își treceau cu vederea primejdia: bine, așadar, ar fi putut el plânge așa cum a făcut pentru sfârșitul nenorocit al lui Absalom.] În alte privințe era cu siguranță greșit — [Rânduiala era într-adevăr foarte întristătoare; dar totuși cerea sentimente diferite în mintea lui David. El desfășoară apoi învățătura pe care această scenă o oferă tuturor ascultătorilor. Lecțiile pe care este menită să ni le învețe — Multă învățătură ne dă, 1. Oamenilor în general — [Ne învață cu tărie să ne moderăm afecțiunile față de făptură. Orice ne dăruiește Dumnezeu, suntem înclinați să ne fixăm afecțiunile prea puternic asupra ei și să uităm că este mai degrabă un împrumut decât un dar: uităm că rămâne încă al Domnului și că El are dreptul să o ceară ori de câte ori va voi. De aceea, dacă ne este retrasă pe neașteptate, suntem gata să ne întristăm și să murmurăm, ca și cum orice izvor de fericire ne-ar fi fost tăiat: pentru că o cisternă este spartă, ne tânguim ca și cum izvorul însuși ar fi secat. Acest lucru este mai ales cazul în privința rudelor apropiate și dragi: dar o asemenea privire necuvenită la făptură este idolatrie; și mai devreme sau mai târziu își va aduce propria pedeapsă. Ne învață de asemenea să ne proporționăm durerile după împrejurare.
Considerați

Considerare

Simeon încheie apăsând îndatoririle ce cad asupra părinților. Dar în orice caz trebuie să ne ferim de acea întristare necuvenită care ne face nepăsători față de îndurările lui Dumnezeu sau insensibili la meritul nostru.] 2. Părinților și copiilor în mod deosebit — [Părinților, cu siguranță puteți învăța din istoria dinaintea noastră să tăiați orice prilej de auto-reproș în cazul morții copiilor voștri. Fără îndoială că David a fost prea îngăduitor față de Absalom și s-a abținut să-l pedepsească așa cum merita. Și ce reflecție amară va fi pentru voi să gândiți că nu v-ați străduit din toate puterile pentru a reprima păcatul în copiii voștri și pentru a cultiva un principiu ceresc în mințile lor! Știți bine cum Dumnezeu și-a arătat indignarea împotriva lui Eli pentru acest lucru [Note: 1Sa 2:27-34 ; 1 Samuel 3:13-14 .]. Greșeala lui nu a fost că și-a încurajat fiii să păcătuiască, ci că nu s-a străduit cu suficientă energie să-i readucă.
Răspunde

Răspuns

Unde în afecțiunile mele a început dragostea pentru altul să rivalizeze cu dragostea de Dumnezeu? Cum ar putea o întristare măsurată să țină tovărășie cu recunoștința pentru îndurările încă primite? Ce pas concret voi face astăzi pentru a vorbi copiilor mei sau pentru a onora părinții mei despre dragostea lui Hristos?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care temperezi judecata cu îndurare, dă-ne har să jelim fără a murmura și să ne bucurăm fără a Te uita pe Tine. Formează în noi mintea slujitorului Tău David, ca să ne iubim ai noștri cu o dragoste rânduielnică de crucea Ta. Dă părinților înțelepciune să instruiască și copiilor inimi să asculte, ca nici un suflet încredințat îngrijirii noastre să nu plece fără cunoașterea mântuirii Tale. Prin Acela care a murit pentru răzvrătiți dar trăiește ca să mijlocească, chiar Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →