Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 123-124 — cu Spurgeon
Deschidere
Preaiubitule, astăzi deschidem din nou Tezaurul lui David al lui Charles Spurgeon, înălțându-ne împreună cu psalmii pelerinilor în însăși prezența Domnului. În aceste scurte cântări ale treptelor, Spurgeon ne călăuzește inimile de la plângere la ochi ridicați și apoi la mărturia triumfătoare a izbăvirii. Expunerea sa caldă, centrată pe Hristos, ne atrage să ne fixăm privirea deasupra dealurilor, pe tronul harului însuși. Fie ca Prințul Predicatorilor să ne conducă într-o dependență mai adâncă de Dumnezeul nostru care păzește legământul, în timp ce considerăm cu rugăciune Psalmii 123 și 124 împreună.
Citește
Citire
Să citim acum cu glas tare acești doi psalmi scurți, lăsând cuvintele lor să se așeze adânc în sufletele noastre. Fă o pauză după fiecare verset și ridică-ți ochii spre cer, amintindu-ți că fiecare rând a fost dat pentru a întări credința poporului lui Dumnezeu în încercare. Citește încet, savurând mângâierea Duhului și promisiunea ajutorului divin.
Studiu
Spurgeon deschide expunerea Psalmului 123 întorcându-se la primul său verset.
Versetul 1. S-ar putea să fie așa, dar nu există nicio dovadă în acest sens; ni se pare la fel de probabil ca cei suferinzi din toate perioadele de după vremea lui David să fi găsit acest psalm gata la îndemână. Dacă pare să descrie zile îndepărtate de David, cu atât mai evident este că Psalmistul a fost și profet și a cântat ceea ce a văzut în viziune. Ver. 1. Spre Tine îmi ridic ochii. Este bine să ai pe cineva spre care să privești în sus. Psalmistul a privit atât de sus încât nu a mai putut privi mai sus. Nu spre dealuri, ci spre Dumnezeul dealurilor a privit. El credea într-un Dumnezeu personal și nu știa nimic despre acel panteism modern care nu este altceva decât ateism purtând o frunză de smochin. Ochii ridicați reprezintă în mod natural și instinctiv starea inimii care își fixează dorința, speranța, încrederea și așteptarea în Domnul. Dumnezeu este pretutindeni, și totuși este cel mai natural să ne gândim la El ca fiind deasupra noastră, în acea țară a slavei care se află dincolo de ceruri.El continuă reflectând asupra locuirii Domnului în ceruri.
Versetul 2. 'O, Tu care locuiești în ceruri', doar expune ideea nesofisticată a unui copil al lui Dumnezeu în necaz: Dumnezeu este, Dumnezeu este în cer, Dumnezeu locuiește într-un loc și Dumnezeu este veșnic același, de aceea voi privi spre El. Când nu putem privi la niciun ajutor la același nivel cu noi, este foarte înțelept să privim deasupra noastră; de fapt, dacă avem o mie de ajutoare, ochii noștri ar trebui totuși îndreptați spre Domnul. Cu cât Domnul este mai sus, cu atât mai bine pentru credința noastră, deoarece acea înălțime reprezintă putere, slavă și excelență, iar acestea vor fi toate angajate în favoarea noastră. Ar trebui să fim foarte recunoscători pentru ochii spirituali; orbii acestei lumi, oricât de multă învățătură omenească ar poseda, nu pot vedea pe Dumnezeul nostru, căci în lucrurile cerești sunt lipsiți de vedere.Trecând la Psalmul 124, Spurgeon examinează declarația de deschidere a intervenției divine.
Versetul 2. Ver. 1. Dacă nu ar fi fost Domnul care a fost de partea noastră, acum să spună Israel. Propoziția de deschidere este abruptă și rămâne un fragment. Printr-o astfel de începere atenția a fost trezită, precum și sentimentul exprimat: și acesta este întotdeauna modul focului poetic de a izbucni în flacără incontrolabilă. Multele cuvinte în italice din versiunea noastră autorizată vor arăta cititorului că traducătorii au făcut tot posibilul să repare pasajul, care poate ar fi fost mai bine lăsat în măreția sa ruptă, și atunci ar fi sunat astfel: 'Dacă nu ar fi fost Iehova! El a fost pentru noi, o, să spună Israel! Dacă nu ar fi fost Iehova! El care a fost pentru noi când oamenii s-au ridicat împotriva noastră.' Domnul glorios a devenit aliatul nostru; El a luat partea noastră și a intrat într-un legământ cu noi.
Considerați
Considerare
Spurgeon încheie apăsând chemarea la închinare recunoscătoare și încredere durabilă.
Versetul 3. Dacă Iehova nu ar fi protectorul nostru, unde am fi? Nimic altceva decât puterea și înțelepciunea Sa nu ne-ar fi putut păzi de viclenia și răutatea adversarilor noștri; de aceea, să spună toți oamenii Săi așa și să-I dea în mod deschis onoarea bunătății Sale păstrătoare. Aici sunt două 'dacă', și totuși nu există niciun 'dacă' în chestiune. Domnul a fost de partea noastră și este încă apărătorul nostru și va fi așa de acum înainte, chiar pentru totdeauna. Să ne bucurăm cu încredere sfântă în acest fapt vesel: Suntem mult prea înceți în a ne declara recunoștința, de aceea exclamația care ar trebui redată 'O, să spună Israel.' Murmurăm fără a fi stârniți la aceasta, dar mulțumirea noastră are nevoie de un imbold, și este bine când un prieten cu inimă caldă ne îndeamnă să spunem ceea ce simțim. Imaginează-ți ce s-ar fi întâmplat dacă Domnul ne-ar fi părăsit și apoi vezi ce s-a întâmplat pentru că El a fost credincios față de noi. Nu sunt toate materialele unui cântec răspândite înaintea noastră? Să cântăm Domnului.
Răspunde
Răspuns
1. Unde ai fost ispitit să cauți ajutor în loc să-ți ridici ochii doar spre Domnul?
2. Cum trezește amintirea izbăvirilor trecute o recunoștință și încredere proaspătă pentru încercările care încă urmează?
3. În ce situație prezentă ești invitat să declari: 'Dacă nu ar fi fost Domnul care a fost de partea noastră'?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne al cerurilor, înălțăm ochii noștri către tronul Tău și căutăm îndurarea Ta, căci Tu singur ești ajutorul nostru când orice refugiu pământesc dă greș. Prin harul Evangheliei, fixează inimile noastre într-o încredere statornică în Hristos, ca să ne odihnim în izbăvirea Ta sigură și să-Ți cântăm laudele în veci. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →