Eterniseed › Curriculum › Iuda
Iuda 1 — cu al.)
Deschidere
În spiritul confesional cald al Reformei, deschidem Notele marginale ale Bibliei de la Geneva din 1599 despre Iuda, pregătite de Teodor Beza, William Whittingham și compania de la Geneva. Aceste scurte adnotări țin Biserica alertă la credința neschimbătoare odată încredințată, expunând fiecare încercare de a transforma harul în licență, ancorând în același timp credincioșii în puterea de păstrare a lui Hristos singur.
Citește
Citire
Să auzim acum textul din Iuda capitolul unu, ascultând avertismentul apostolic și mângâierea statornică ce străbate fiecare verset. Citiți încet, îngăduind notelor de la Geneva să lumineze primejdiile ce amenință încă turma și harul ce o păstrează.
Studiu
Adnotatorii de la Geneva încep cu scopul epistolei.
Versetul 3. 1:3 {1} Iubiți, când m-am silit cu toată râvna să vă scriu despre mântuirea {d} de obște, am socotit de trebuință să vă scriu și să vă îndemn ca să {e} luptați cu tărie pentru credința care a fost {f} odată încredințată sfinților. (1) Scopul acestei epistole este să întărească pe cei evlavioși împotriva unor oameni răi atât în dreapta învățătură cât și în purtarea bună. (d) Despre acele lucruri ce țin de mântuirea noastră a tuturor. (e) Ca să apărați credința cu toată puterea ce o puteți aduna, atât prin dreapta învățătură cât și prin pildă bună de viață. (f) Care a fost dată odată, ca să nu fie niciodată schimbată.Ei continuă cu descrierea celor ce disprețuiesc stăpânirea.
Versetul 8. 1:8 Tot așa și acești {i} [necurați] visători întinează carnea, {6} disprețuiesc {k} stăpânirea și vorbesc de rău dregătoriile. (i) Care sunt atât de proști și lipsiți de rațiune ca și cum toate temerile și mințile lor ar fi adormite. (6) O altă învățătură a lor cea mai primejdioasă, în aceea că iau autoritatea guvernării și o defăimează. (k) Este un lucru mai mare a disprețui guvernarea decât pe guvernatori, adică lucrul însuși decât persoanele.Ei încheie avertismentele marcând pe cei ce se despart.
Versetul 19. 1:19 {12} Aceștia sunt cei ce se despart, senzuali, neavând Duhul. (12) Este obiceiul anticriștilor să se despartă de cei evlavioși, pentru că nu sunt conduși de Duhul lui Dumnezeu: și dimpotrivă este obiceiul creștinilor să se zidească unii pe alții prin rugăciuni evlavioase, atât în credință cât și în dragoste, până când mila lui Hristos apare spre mântuirea lor deplină.
Considerați
Considerare
Adnotatorii de la Geneva aduc toată chestiunea la încheiere cu recomandarea finală.
Versetul 24. 1:24 {14} Iar Celui ce poate să vă păzească de cădere și să vă înfățișeze [pe voi] fără prihană înaintea slavei Sale cu mare bucurie, (14) El îi încredințează harului lui Dumnezeu, arătând îndeajuns că numai Dumnezeu poate să ne dea acea statornicie pe care o cere de la noi.
Răspunde
Răspuns
Unde ați simțit atracția de a trata harul ca pe o licență mai degrabă decât ca libertate de a sluji lui Hristos? Cum vă reține pilda lui Mihail limba când autoritățile sunt defăimate? În ce fel sunteți păziți de cădere chiar acum și cum veți răspunde acelei păziri cu luptă statornică pentru credință?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne, care singur poți să ne păzești de cădere, dă-ne să luptăm cu tărie pentru credința odată încredințată, fără a-Ți preface harul în desfrânare și fără a disprețui puterile pe care le-ai orânduit. Păzește-Ți Biserica de cei ce se despart și înfățișează-ne fără prihană înaintea slavei Tale cu mare bucurie, prin Iisus Hristos, singurul nostru Domn. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →