← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Marea de Sticlă și Cântarea Biruitorilor

Apocalipsa 15Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)18 min
Deschidere
Înainte ca ultimele plăgi să fie turnate, Apocalipsa se oprește pentru a ne arăta un loc de odihnă și un sunet de cântare. Ioan vede 'un alt semn în cer, mare și minunat' — șapte îngeri cu cele șapte ultime plăgi — dar privirea este atrasă mai întâi de o mare liniște: 'o mare de sticlă amestecată cu foc', și stând pe ea cei care câștigaseră biruința asupra fiarei, ținând harpele lui Dumnezeu și cântând. Sfântul Andrei al Cezareei, al cărui comentariu a fost ghidul Răsăritului creștin pentru această carte timp de paisprezece secole, citește capitolul nu ca pragul terorii, ci ca o viziune a sfinților în odihnă. Mânia care se adună este reală și sobră; dar Apocalipsa așază cântarea biruitorilor înaintea potirelor, astfel încât să măsurăm judecata care vine de pe malul îndepărtat unde cei răscumpărați stau deja, cântând deja. Aceasta este calea ortodoxă de a citi Apocalipsa: speranța mai întâi, iar mustrarea ținută în iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
Citește
Citește Apocalipsa 15 — scurt și plin de lumină. Ioan vede 'un alt semn în cer, mare și minunat, șapte îngeri având cele șapte ultime plăgi; căci în ele s-a împlinit mânia lui Dumnezeu'. Apoi vede 'o mare de sticlă amestecată cu foc', și pe cei care 'dobândiseră biruința asupra fiarei, și asupra chipului ei, și asupra semnului ei, și asupra numărului numelui ei', stând pe ea cu 'harpele lui Dumnezeu'. Ei cântă 'cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului': 'Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernic; drepte și adevărate sunt căile Tale, Împăratul sfinților… căci toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta; căci judecățile Tale s-au arătat'. Apoi 'templul cortului mărturiei din cer a fost deschis', și cei șapte îngeri au ieșit îmbrăcați în pânză curată, încinși la piept cu brâie de aur; una din cele patru ființe vii le-a dat 'șapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu'; și 'templul s-a umplut de fum de la slava lui Dumnezeu', astfel încât nimeni nu putea intra până când cele șapte plăgi s-au împlinit.
Studiu

Studiază

Ce este această mare strălucitoare, străbătută de foc, pe care stau biruitorii? Sfântul Andrei refuză să o citească ca pe un loc de chin; este strălucirea celor mântuiți. Marea de sticlă, socotim noi, însemnează mulțimea celor mântuiți, curăția stării viitoare și strălucirea sfinților, prin care, prin razele virtuților, vor străluci ca soarele. Iar focul amestecat în ea nu este simplă nimicire; același foc lucrează în două feluri deodată, și Andrei, urmând pe Sfântul Vasile cel Mare, le deosebește: puterea lui poate fi împărțită în două lucrări, după spusa Psalmistului (Ps. 28:7): una arzând pe păcătoși, cealaltă luminând pe cei drepți, cum a înțeles marele Vasile. Chiar și harpele pe care le țin biruitorii nu sunt simple instrumente, ci o întreagă viață făcută muzicală. Andrei aude în ele viața virtuoasă, disciplinată, cântată de mâna Duhului: Harpele însemnează omorârea mădularelor și viața bine orânduită în armonia virtuților, cântate de plec-trul Duhului Dumnezeiesc. Astfel, cântarea dinaintea potirelor nu este un accident de așezare: cartea vrea să ne arate cine stă pe malul îndepărtat înainte de a privi mânia ieșind.
Considerați

Cugetă

De ce două cântări — 'cântarea lui Moise' și 'cântarea Mielului'? Sfântul Andrei aude în această pereche întreaga cuprindere a poporului lui Dumnezeu, cei îndreptățiți sub Lege și cei sfințiți în Hristos, ridicând o singură mulțumire neîncetată: din cântarea Mielului, pe care cei ce au trăit cu sfințenie după venirea lui Hristos I-o aduc neîncetată imnologie și mulțumire pentru toate binefacerile și harurile dăruite de El neamului nostru, pentru că prin Apostolii purtători de Dumnezeu a chemat toate neamurile la cunoașterea Sa. Iar când capitolul se încheie cu templul umplut de fum astfel încât nimeni nu poate intra, Andrei nu ne lasă să citim aceasta ca cruzime; este uimirea sfințeniei și răbdarea lui Dumnezeu față de cei încă pe pământ. El aude chiar, în însăși plăgile, mila care ar vrea să ne facă să suferim puțin aici ca să nu suferim nimic dincolo: Căci, fiind iubitor de oameni, Dumnezeu, ca pedepsele fără sfârșit ale veacului ce va să fie să fie micșorate, îngăduie ca și în viața de acum să fie cercetate cu plăgi de mustrare cei ce le merită. Astfel, cugetarea acestui capitol este rugăciunea pe care ne învață s-o facem: nu ca să fim cruțați de toată mustrarea, ci ca mustrarea să fie mâna unui Tată și nu mânia unui Judecător.
Răspunde
Pune alături cele două chipuri ale acestui capitol și lasă-le să lucreze asupra ta. Este marea de sticlă — sfinții, luminoși, în odihnă, cântând — și este templul umplându-se de fum, înfricoșător și de netrecut. Amândouă sunt adevărate; amândouă vin. Sfântul Andrei nu te lasă să fugi nici în tăgăduire, nici în groază. Mânia este reală, deci nu te încrede; cântarea biruitorilor este reală, deci nu deznădăjdui. Observă că cei răscumpărați sunt numiți nu după ceea ce au împlinit, ci după ceea ce au biruit: fiara, chipul ei, semnul ei, numărul ei. Credincioșia — mica refuzare zilnică de a te închina duhului veacului — este ceea ce pune harpa lui Dumnezeu într-o mână. Fă deci rugăciunea lui Andrei a ta: cere Domnului să te mustre aici, părintește, cu lacrimile pocăinței, ca haina de nuntă să fie spălată curată acum, și ca să fii aflat printre cei ce stau deja pe malul luminos, cântând, când vor veni cele din urmă. Speranța mai întâi; credincioșia zilnic; cântarea deja începută.
Roagă-te
Doamne Dumnezeule Atotputernic, drept și adevărat în toate căile Tale, Împăratul sfinților, înaintea Căruia toate neamurile vor veni și se vor închina: ridicăm ochii dincolo de mânia ce se adună spre marea luminoasă unde stau și cântă biruitorii Tăi cântarea lui Moise și a Mielului. Numără-ne, Te rugăm, printre cei ce biruiesc — nu prin puterea noastră, ci prin harul Tău — ca și noi să ținem harpele lui Dumnezeu și viața bine orânduită a virtuților, cântate de plec-trul Duhului Tău. Mustră-ne aici ca un Tată și nu în mânie; spală cu lacrimile pocăinței hainele pe care păcatele noastre le-au întinat; și îmbracă-ne în haina de nuntă, ca să intrăm în cămara veșnică a bucuriei Tale. Căci Tu ești sfânt, Hristoase Dumnezeul nostru, și Ție Îți înălțăm slavă, cinste și închinare, împreună cu Tatăl Tău cel din veșnicie și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →