Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 14 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Astăzi ne îndreptăm spre Ioan capitolul 14 sub îndrumarea statornică a lui Ioan Calvin, al cărui comentariu verset cu verset luminează cuvintele de despărțire ale lui Hristos adresate ucenicilor săi tulburați. Calvin arată cum aceste promisiuni ancorează inima atunci când orice speranță vizibilă pare pierdută. Expunerea sa atentă ne atrage din temerile risipite în singurul și suficientul refugiu al credinței în Fiul. Pe măsură ce ascultăm, descoperim că plecarea lui Hristos nu este abandonare, ci însăși calea care ne asigură locul la Tatăl. Cuvintele lui Calvin ne invită să ne odihnim acolo unde ucenicii au fost invitați să se odihnească: în prezența vie a Celui care este El însuși calea. Să ne lase perspectivele sale să ne întărească pentru citirea care urmează.
Citește
Citire
Liniștește-ți inima și citește Ioan 14 încet, permițând fiecărei promisiuni să se adreseze oricărei tulburări care se stârnește înăuntru. Observă cum Isus întâmpină frica cu chemarea de a crede, cum descrie multe locuințe pregătite și cum se declară pe Sine singura cale către Tatăl. Lasă cuvintele să zăbovească; ele au fost rostite întâi pentru a întări urmașii înspăimântați și poartă și astăzi aceeași putere.
Studiu
Calvin începe prin a explica motivul pentru care Hristos își întărește ucenicii.
1. Să nu vi se tulbure inima. Nu fără temei bun Își întărește Hristos ucenicii cu atâtea cuvinte, deoarece îi aștepta o luptă atât de grea și de înfricoșătoare; căci nu era o ispită obișnuită faptul că, curând după aceea, aveau să-L vadă atârnat pe cruce; un spectacol în care nu se vedea nimic altceva decât temei pentru cea mai adâncă deznădejde. Fiind aproape vremea unei atât de mari strâmtorări, El arată leacul, ca să nu fie biruiți și copleșiți; căci nu îi îndeamnă și încurajează pur și simplu să fie statornici, ci le arată și unde trebuie să meargă ca să dobândească curaj; adică, prin credință, atunci când este recunoscut ca Fiul lui Dumnezeu, care are în Sine o îndestulare de putere pentru a menține siguranța urmașilor Săi.Calvin se îndreaptă apoi spre metoda de a rămâne statornic prin credință.
Credeți în Dumnezeu. S-ar putea citi și la modul imperativ: Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine; dar prima lectură se potrivește mai bine și a fost primită mai pe larg. Aici arată metoda de a rămâne statornic, după cum am spus deja; adică, dacă credința noastră se odihnește pe Hristos și nu-L privește altfel decât ca fiind prezent și întinzând mâna ca să ne ajute. Dar este minunat că credința în Tatăl este așezată aici întâi, căci ar fi trebuit mai degrabă să le spună ucenicilor că trebuie să creadă în Dumnezeu, deoarece au crezut în Hristos; pentru că, precum Hristos este chipul viu al Tatălui, tot așa trebuie să ne aruncăm mai întâi privirile asupra Lui; și din acest motiv, de asemenea, El coboară la noi, ca credința noastră, începând cu El, să se înalțe la Dumnezeu. Dar Hristos avea un alt scop, căci toți recunosc că trebuie să credem în Dumnezeu, și acesta este un principiu admis la care toți consimt fără contradicție; și totuși abia unul din o sută crede cu adevărat, nu numai pentru că maiestatea goală a lui Dumnezeu este prea departe de noi, ci și pentru că Satana interpune nori de tot felul ca să ne împiedice să-L contemplăm pe Dumnezeu. Urmarea este că credința noastră, căutând pe Dumnezeu în slava Sa cerească și în lumina inaccesibilă, se risipește; și chiar carnea, de la sine, sugerează o mie de închipuiri, ca să ne abată ochii de la a-L privi pe Dumnezeu în chip cuvenit.Despre afirmația că Hristos este calea, adevărul și viața, Calvin scrie:
Calea, adevărul și viața. El așază trei trepte, ca și cum ar fi spus că El este începutul, mijlocul și sfârșitul; și de aici urmează că trebuie să începem cu El, să continuăm în El și să sfârșim în El. Cu siguranță nu trebuie să căutăm o înțelepciune mai înaltă decât aceea care ne duce la viața veșnică, și El mărturisește că această viață se află în El. Acum, metoda de a dobândi viața este să devenim făpturi noi. El declară că nu trebuie s-o căutăm nicăieri altundeva și, în același timp, ne amintește că El este calea, prin care singuri putem ajunge la ea. Ca să nu ne lipsească în niciun fel, El întinde mâna celor care rătăcesc și Se coboară atât de jos încât să călăuzească pruncii care sug. Prezentându-Se ca un conducător, El nu Își lasă poporul la mijlocul drumului, ci îi face părtași ai adevărului. În cele din urmă, îi face să se bucure de rodul acestuia, care este cel mai ales și mai desfătător lucru ce poate fi închipuit.
Considerați
Considerare
Calvin explică de ce nimeni nu vine la Tatăl decât prin Hristos.
Nimeni nu vine la Tatăl. Aceasta este o explicare a afirmației anterioare, căci El este calea, pentru că ne duce la Tatăl, și este adevărul și viața, pentru că în El Îl percepem pe Tatăl. Cât despre chemarea lui Dumnezeu, se poate spune, într-adevăr, cu adevăr, că nicio rugăciune nu este ascultată decât prin mijlocirea lui Hristos; dar deoarece Hristos nu vorbește acum despre rugăciune, trebuie pur și simplu să înțelegem că înțelesul este că oamenii își croiesc singuri adevărate labirinturi ori de câte ori, după ce L-au părăsit pe Hristos, încearcă să vină la Dumnezeu. Căci Hristos dovedește că El este viața, pentru că Dumnezeu, la care este izvorul vieții (Psalmul 36:9), nu poate fi bucurat în niciun alt chip decât în Hristos. De aceea, toată teologia, când este despărțită de Hristos, nu este doar zadarnică și confuză, ci este și nebună, înșelătoare și falsă; căci, deși filozofii rostesc uneori cuvinte alese, totuși nu au nimic decât ceea ce este trecător și chiar amestecat cu sentimente rele și greșite.
Răspunde
Răspuns
Unde este inima ta cel mai mult ispitită să fie tulburată astăzi și cum abordează accentul lui Calvin pe odihnirea credinței în Hristos acea frică? În ce feluri L-ai căutat pe Dumnezeu în afara Fiului și ce te îndeamnă avertismentul lui Calvin să te întorci? Cum ar putea promisiunea că Hristos îți pregătește un loc să schimbe felul în care înfrunți incertitudinea prezentă?
Roagă-te
Rugăciune
O, Tată, calmează inimile noastre tulburate prin harul suveran al Fiului Tău, care singur este calea, adevărul și viața, și care a pregătit un loc pentru noi potrivit făgăduinței legământului Tău. Trimite Duhul Tău Sfânt ca să ne întărească să păzim poruncile Lui și să ne odihnim în certitudinea revenirii Sale. Susține-ne prin credincioșia Ta până vom vedea fața Lui față în față. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →