← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Leviticul

Leviticul 17-18 — cu Simeon

Leviticul 17-18Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În ritmul liniștit al devoțiunii anglicane ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură exegetică alcătuită pentru uzul zilnic al Bisericii. Astăzi discursul lui Simeon despre Leviticul 17 ne introduce în taina sângelui dat pentru ispășire, o temă care străbate de la Noe prin Moise până la Mielul lui Dumnezeu. Cu o reverență cumpătată el dezvăluie interdicția antică și înțelesul ei evanghelic, invitându-ne să primim aceeași Cuvânt care odinioară a modelat închinarea lui Israel și acum ne modelează propria apropiere de cruce. Duhul care a călăuzit pana lui Simeon să ne călăuzească ascultarea.
Citește

Citire

Să ascultăm acum Cuvântul Domnului din Leviticul capitolele 17 și 18. Pe măsură ce pasajul este citit, să luăm aminte la porunca solemnă privitoare la sânge și la chemarea la sfințenie care urmează. Primiți textul nu ca pe o relicvă a antichității, ci ca pe glasul viu care încă cheamă poporul lui Dumnezeu să cinstească mijloacele răscumpărării sale.
Studiu
Simeon începe prin a confirma faptul aici enunțat. Carnea fiarelor și a păsărilor fusese atunci dată omului ca hrană; dar în același timp i se interzisese să mănânce sângele vreuneia [Notă: Geneza 9:4 .]. Și în părțile precedente ale acestei cărți interdicția fusese reînnoită în mod repetat [Notă: Leviticul 3:17 ; Leviticul 7:26 .]: iar aici se arată motivul pentru care aceeași lege a fost din nou statornicită. Într-adevăr, din severitatea deosebită cu care legea este aici întărită, am putea fi siguri că există un motiv foarte important pentru ea, chiar dacă niciunul nu fusese specificat. Dar Dumnezeu, în acest pasaj, a binevoit să arate temeiurile acestei porunci solemne; anume că „sângele era viața trupului și că fusese dat omului ca să facă ispășire pentru sufletul său”. Pentru a lămuri această rânduială, voi, I. Confirma faptul aici enunțat — Dumnezeu hotărâse de la început ca sângele animalelor să fie adus de om ca ispășire pentru sufletul său. El consideră apoi interdicția întemeiată pe acesta. „El a făcut pace pentru noi prin sângele crucii Sale” și „avem răscumpărarea prin El, adică iertarea păcatelor [Notă: Coloseni 1:14 ; Coloseni 1:20 .].” Suntem „spălați de păcatele noastre”? este „prin sângele Lui [Notă: Apocalipsa 1:5 .].” Ne spălăm hainele și le facem albe? este în sângele Mielului [Notă: Apocalipsa 7:14 .]. Biruim vrăjmașii noștri? este prin sângele Mielului [Notă: Apocalipsa 12:11 .]. Suntem socotiți drepți? este prin sângele Lui [Notă: Romani 5:9 .]. Într-un cuvânt, tot ce este pe pământ și tot ce este în ceruri mărturisește acest adevăr binecuvântat, că „Iisus ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu prin sângele Său [Notă: Apocalipsa 5:9 .].”] Acest fapt fiind de netăgăduit, că „Dumnezeu ne-a dat sângele ca ispășire pentru suflet”, trecem la, II. Considerarea interdicției întemeiate pe el — O energie atât de mare abia se mai găsește în vreo altă interdicție din întreaga Scriptură, ca în cea dinaintea noastră. Simeon arată apoi cum rânduiala îndreaptă atenția spre jertfa cea mare. Nici o zi, sau abia o oră, nu putea trece fără ca ei să fie amintiți de aceste articole esențiale ale credinței lor și învățați cum singuri puteau dobândi bunăvoință înaintea lui Dumnezeu. Alte rânduieli felurite fuseseră orânduite de Dumnezeu pentru a le aminti calea în care trebuiau să-I slujească; dar aici una a fost instituită pentru a le aduce neîncetat aminte calea în care urmau să fie mântuiți de El .] 3. Pentru a le îndrepta atenția spre jertfa cea mare – [Toți cei mai înțelepți și mai evlavioși dintre iudei vedeau că jertfele lor preînchipuiau o jertfă de o valoare infinit mai mare. Este adevărat, ideile lor despre jertfa lui Hristos nu erau distincte: totuși nu puteau să nu vadă că sângele taurilor și al caprelor era insuficient pentru a ridica păcatul; și că, prin urmare, trebuiau să privească înainte spre o altă ispășire pe care aceste jertfe tipice o prefigurau.
Considerați

Considerare

Simeon insistă asupra simplității căii mântuirii. Totuși, oricât de ciudat ar părea, creștini fără număr sunt necunoscători ai acestui articol fundamental al religiei noastre și nu au altă nădejde față de Dumnezeu decât cea întemeiată pe propriile pocăințe și îndreptări. Vai! că unii care au Scripturile creștine în mâini să fie astfel necunoscători! și totuși așa este chiar cu mulți care în alte privințe sunt bine instruiți și inteligenți. Dar să știți cu siguranță că nu este decât o singură cale de mântuire fie pentru iudei, fie pentru neamuri; și că, jertfele umbră trecând toate, „Hristos este acum arătat ca o jertfă de ispășire pentru păcat prin credința în sângele Lui” și că El este „o jertfă de ispășire nu numai pentru păcatele noastre, ci și pentru păcatele lumii întregi.”] 2. Cât de înfricoșătoare este starea celor ce o leapădă! [Tremurăm pentru cei ce au disprețuit legea lui Moise și, în disprețul poruncii dumnezeiești, au mâncat din sânge. Dar cu cât mai mult trebuie să tremurăm pentru cei ce fac ușoară de Hristos! El încheie prin a avertiza despre starea înfricoșătoare a celor ce o leapădă. Căci „dacă cei ce au disprețuit legea lui Moise au murit fără milă, cu cât mai aspră pedeapsă socotiți că va fi socotit vrednic cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit sângele legământului cu care a fost sfințit un lucru obișnuit [Notă: Evrei 10:28-29 κοινόν] !” Porunca dată nouă de a bea din sângele jertfei noastre celei mari nu este cu nimic mai puțin urgentă decât interdicția dată iudeilor. Domnul nostru ne spune limpede că „dacă nu mâncăm trupul Lui și nu bem sângele Lui, nu avem viață în noi”: iar Sfântul Pavel ne dă acest avertisment solemn: „Cum vom scăpa noi dacă vom neglija o mântuire atât de mare!” „Într-adevăr, dacă Dumnezeu Și-a întors fața împotriva iudeului neascultător, cu mult mai mult o va face împotriva creștinului neascultător și necredincios. Vă poruncesc deci, fraților mei, să vă supuneți poruncii dumnezeiești în această privință: căci dacă nu o faceți, o, cugetați „care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Hristos!
Răspunde

Răspuns

Unde în propria mea viață tratez sângele lui Hristos ca pe un lucru obișnuit în loc să-l sfințesc? Cum ar putea amintirea zilnică a ispășirii să-mi schimbe privirea față de mijloacele harului? Ce pas de ascultare cuviincioasă îmi cere acum Duhul?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care ai declarat că viața trupului este în sânge și l-ai pus pe altar ca să facă ispășire pentru suflet, dă-ne har ca totdeauna să cinstim această sfântă rânduială a Ta și să fugim de toată necurăția trupului și a duhului. Curățește-ne, Te rugăm, prin singura jertfă a Fiului Tău preaiubit, și scrie legile Tale pe inimile noastre, ca să umblăm înaintea Ta în sfințenie în toate zilele noastre; prin același Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →