Eterniseed › Curriculum › Geneza
Geneza 37-38 — Eterniseed (era Reformei / protestant istoric)
Deschidere
Relatarea casei lui Iacov din aceste capitole arată mâna suverană a lui Dumnezeu care rându iește treburile poporului legământului prin mijloacele obișnuite ale păcatului omenesc și ale descoperirii dumnezeiești. Iosif, iubit de tatăl său, dar sortit încercării, primește vise care vestesc o viitoare înălțare; frații săi, mișcați de invidie, uneltesc împotriva lui. În același timp, linia lui Iuda este păstrată prin evenimente care par dezordonate. Povestirea pune deci în lumină nu virtutea oamenilor, nici succesul planurilor lor, ci credincioșia lui Dumnezeu față de făgăduința Sa că sămânța lui Avraam va continua și că prin ea binecuvântarea va ajunge la neamuri. Cititorii sunt chemați să observe cum sfatul Domnului rămâne în picioare, în timp ce planurile făpturii sunt răsturnate.
Citește
Citire
Pe măsură ce capitolele sunt citite, luați seama la șirul viselor date lui Iosif și la răspunsul pe care îl stârnesc printre frații săi. Observați referințele repetate la recunoașterea lui Iacov că lucrul venea de la Domnul. Observați de asemenea întreruperea istorisirii lui Iosif prin istoria lui Iuda și Tamar și cugetați cum ambele fire slujesc unuia și aceluiași scop de a menține linia legământului. Marcați locurile unde intențiile omenești sunt enunțate și unde rezultatul se abate de la acele intenții.
Studiu
Geneza 37 începe prin a urmări generațiile lui Iacov și prezintă îndată pricina vrajbei: preferința lui Iacov pentru Iosif, arătată prin haina pestriță. Textul nu laudă părtinirea tatălui; o înregistrează pur și simplu ca scânteia care aprinde ura dintre frați. În acest cadru Dumnezeu introduce două vise. În primul, snopul lui Iosif stă drept în timp ce snopii fraților săi se închină. În al doilea, soarele, luna și unsprezece stele i se închină. Aceste vedenii nu sunt rodul ambiției tinerești, ci descoperiri ale scopului dumnezeiesc că Iosif va fi înălțat mai presus de frații săi și că prin el familia va fi păstrată. Frații, însă, interpretează visele ca o amenințare la poziția lor și hotărăsc să-l înlăture pe visător. Uneltirea lor ajunge la culme când Iosif este trimis să cerceteze de starea lor; îi smulg haina, îl aruncă într-o groapă și, în cele din urmă, îl vând negustorilor ismaeliți. Povestirea consemnează intenția lor de a-l înșela pe tatăl cu haina însângerată, dar consemnează de asemenea că midianiții îl luaseră deja pe Iosif în Egipt. Astfel răutatea fraților devine unealta prin care Iosif este așezat spre împlinirea viselor. Capitolul 38 întrerupe relatarea pentru a istorisi faptele lui Iuda. După vânzarea lui Iosif, Iuda se desparte de frații săi, se căsătorește cu o femeie canaanită și zămislește trei fii. Moartea primilor doi fii fără urmași o lasă pe Tamar fără sămânță. Eșecul lui Iuda de a-i da al treilea fiu o determină pe Tamar să asigure continuarea liniei prin stratagema de la tunsul oilor. Nașterea lui Pereț și Zerah arată că făgăduința legământului legată de seminția lui Iuda nu este zădărnicită de neglijența omenească sau de căderea morală. Cele două capitole împreună arată deci același principiu: scopul ales al lui Dumnezeu merge înainte prin chiar faptele care par a i se împotrivi cel mai mult. Visele date lui Iosif vestesc dinainte ceea ce va împlini vânzarea în Egipt; păstrarea neregulată a liniei lui Iuda asigură că sceptrul nu va ieși din acea seminție. În ambele cazuri textul Îl prezintă pe Dumnezeu ca pe Cel care rându iește și scopul și mijloacele, făcând invidia fraților și căderea lui Iuda supuse făgăduinței date lui Avraam.
Considerați
Considerare
Modelul arătat aici se repetă de-a lungul istorisirilor patriarhale și primește o expunere mai deplină în Scripturile de mai târziu. Aceeași suveranitate care îndrumă coborârea lui Iosif în Egipt îndrumă mai târziu exilul și întoarcerea poporului. Păstrarea liniei lui Iuda anticipează păstrarea mai mare a seminției mesianice prin linia lui David. Scriitorii Noului Testament, când vorbesc despre sfatul lui Dumnezeu împlinit prin mâinile unor oameni fărădelege, se află în continuitate directă cu instinctul interpretativ deja prezent în aceste capitole. Tradiția citește deci Geneza 37–38 nu ca o istorie familială izolată, ci ca o primă ilustrare a doctrinei că nimic nu poate despărți pe cei aleși de dragostea și scopul lui Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
În ce împrejurare actuală percepi doar împotrivire omenească, dar ai temei din aceste capitole să crezi că scopul lui Dumnezeu rămâne neschimbat? Cum afectează cunoașterea că visele și uneltirile deopotrivă au slujit la păstrarea poporului legământului felul în care privești încercările care apar în propria ta casă sau adunare? Unde ai observat continuarea liniei legământului în ciuda eșecului omenesc evident și ce cere această observație de la propria ta credincioșie în îndatoririle mici?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeule al părinților noștri, care Te-ai jurat pe Tine Însuți să păstrezi legământul Tău cu sămânța lui Avraam, mărturisim că căile noastre nu sunt căile Tale și că planurile noastre nu pot răsturna sfatul Tău. Tu l-ai ridicat pe Iosif din groapă și ai asigurat seminția lui Iuda prin Tamar, ca făgăduința Ta să rămână. Dă-ne deci să ne odihnim în aceeași suveranitate, fără a ne încrede în propria noastră înțelepciune și fără a deznădăjdui când frații se poartă cu vicleșug sau când propriile noastre păcate amenință pacea Bisericii Tale. Ține-ne amintiți că aceeași mână care a rându it aceste evenimente străvechi rându iește toate lucrurile spre binele celor ce Te iubesc și sunt chemați după planul Tău. Păstrează linia harului Tău ales în generația noastră și adu-ne la urmă în moștenirea pregătită pentru cei ce păzesc legământul Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.