Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 13 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolului 13 din Matei, Maclaren călăuzește cititorii prin pildele neghinei și a aluatului, arătând cum înaintează împărăția în mijlocul opoziției și transformă în liniște lumea. Expunerea sa cumpătată ne invită să zăbovim asupra cuvintelor lui Hristos și să primim atât avertizare cât și încurajare pentru o viață credincioasă astăzi.
Citește
Citire
Așezați-vă într-un loc liniștit și citiți Matei capitolul 13 cu încetineală, lăsând pildele semănătorului, neghinei și aluatului să vorbească. Observați trecerea de la învățătura publică de pe țărm la îndrumarea particulară din casă și ascultați chemarea statornică la încredere răbdătoare și credincioșie activă.
Studiu
Maclaren începe prin a-l identifica pe semănător cu Hristos Însuși.
Întorsătura particulară a primei propoziții, 'Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat', etc., sugerează că scopul principal al pildei este să învețe purtarea împăratului în vederea creșterii neghinei. Împărăția este concentrată în El, iar 'asemănarea' nu este realizată de pildă, ci, după cum arată timpurile ambelor verbe, de faptul deja împlinit al semănatului Său. Domnul nostru își ascunde pretențiile vorbind despre semănător la persoana a treia; dar urechea care aude nu poate să nu prindă implicația de-a lungul întregii pilde că El Însuși este semănătorul și Domnul secerișului. Țarina este 'țarina lui' și propria Sa tâlcuire ne spune că înseamnă 'lumea'. Oricare ar fi părerea noastră despre legătura acestei pilde cu curăția comuniunii în Biserica vizibilă, nu trebuie să trecem cu vederea explicația lui Hristos despre 'țarină', ca să nu pierdem lecția că El revendică întreaga lume ca fiind a Sa și prevede semănarea seminței peste tot. Împărăția cerurilor trebuie să se dezvolte pe și să se răspândească prin întregul pământ. Lumea Îi aparține lui Hristos nu doar atunci când este plină de împărăție, ci și înainte de semănat. Explicația seminței bune adoptă același punct de vedere ca în pilda anterioară. Ceea ce este semănat este 'cuvântul'; ceea ce răsare din sămânță este viața nouă a celui ce primește. Oamenii devin fii ai împărăției primind Evanghelia în inimile lor și primind astfel un nou principiu de creștere, care devine cu adevărat ei înșiși.Maclaren descrie apoi lucrarea potrivnică a vrăjmașului în aceeași țarină.
Alături de lucrarea binefăcătoare a semănătorului merge mai departe lucrarea potrivnică a 'vrăjmașului său'. Așa cum unul, prin depunerea adevărului sfânt în inimă, îi face pe oameni 'fii ai împărăției', celălalt, prin punerea principiilor rele acolo, îi face pe oameni 'fii ai răului'. O expunere cinstită nu poate elimina învățătura despre un potrivnic personal al lui Hristos, nici despre lucrarea sa continuă în coruperea omenirii. Este o privire într-o regiune tainică, cu atât mai demnă de încredere cu cât este atât de trecătoare. Norii sulfuroși care ascund focul din crater sunt îndepărtați pentru o clipă și vedem. Cine s-ar îndoi de adevărul și valoarea descoperirii pentru că a fost scurtă și parțială? 'Diavolul este maimuța lui Dumnezeu'. Lucrarea sa este o parodie a lucrării lui Hristos. Acolo unde este semănată sămânța bună, acolo este împrăștiat răul mai des. Hristoși mincinoși și apostoli mincinoși îi urmăresc pe cei adevărați ca niște umbre. Fiecare adevăr are contrafacerea sa. Nici instituțiile, nici principiile, nici mișcările, nici indivizii nu poartă recolte neamestecate de bine. Nu doar imperfecțiunea creaturală, ci adulterarea ostilă marchează totul. Metalul cel mai curat se oxidează, se adună spumă pe apa cea mai limpede, fundul fiecărei corăbii se murdărește cu alge. Istoria fiecărei reforme este aceeași: speranțe strălucitoare întunecate, progres întârziat, o a doua generație de pitici care sunt nepăsători sau necredincioși păzitori ai moștenirii lor.Maclaren dezvoltă apoi îndelunga răbdare a stăpânului casei până la seceriș.
Conchidem deci că amestecarea pe care o înseamnă pilda este aceea a oamenilor buni și răi în societatea omenească, unde toți sunt atât de întrețesuți încât despărțirea este imposibilă fără a distruge întreaga sa textură; că smulgerea, care se declară a fi nepotrivită cu creșterea recoltei, înseamnă îndepărtarea de pe țarină, adică de pe lume; că punctul principal al celei de-a doua părți a pildei este să înfățișeze răbdarea Domnului secerișului și să sublinieze aceasta ca lege a creșterii împărăției Sale, anume că ea înaintează în mijlocul antagonismului; și că membrii ei sunt întrețesuți prin mii de rădăcini cu cei ce nu sunt supuși ai Împăratului lor. La ce folosește întrețeserea și dacă neghina poate deveni grâu nu fac parte din învățătura ei. Dar lecția îndelungii răbdări a stăpânului casei este menită să fie învățată de noi.
Considerați
Considerare
Maclaren trage o lecție practică pentru Biserica vizibilă din țarina amestecată.
Deși credem că sfera pildei este mai largă decât îndrumarea în disciplina Bisericii, nu uităm că o deducție dreaptă din ea este că, în bisericile actuale, va exista întotdeauna o amestecare de bine și rău; și, deși acest fapt nu este un motiv pentru a renunța la încercarea de a face o biserică o adunare de oameni credincioși și numai de astfel de oameni, este un motiv pentru a imita răbdarea dumnezeiască a semănătorului în tratările bisericești cu erorile de opinie și greșelile de purtare.Maclaren încheie îndemnând credincioșii să ducă aluatul în fiecare sferă a vieții.
Și acesta este ceea ce trebuie să facă astăzi și va face, dacă oamenii creștini sunt credincioși față de ei înșiși și față de Domnul lor. Nu credeți că ar fi o fermentare dacă principiile creștine ar fi aplicate, de pildă, politicii naționale? Nu credeți că ar fi o fermentare dacă principiile creștine ar fi aduse să lucreze asupra tuturor tranzacțiilor de la bursă? Există vreo regiune a vieții în care introducerea preceptelor simple ale creștinismului ca lege supremă nu ar revoluționa-o? Vorbim despre Anglia ca despre o țară creștină. Este? O țară creștină este o țară de creștini, iar creștinii nu sunt oameni care doar spun 'Am credință în Iisus Hristos', ci oameni care împlinesc voia Sa. Acesta este aluatul care trebuie să schimbe și totuși să nu schimbe întreaga masă; să o schimbe prin ușurare, prin punerea unui duh nou în ea, lăsând substanța aparent neafectată decât în măsura în care substanța a fost coruptă de duhul rău care stăpânește. Fraților, dacă noi ca creștini ne-am face datoria, ar fi adevărat despre noi ceea ce era despre primii propovăduitori ai Crucii, că suntem oameni care răstoarnă lumea cu susul în jos.
Răspunde
Răspuns
Unde în împrejurimile voastre zilnice vedeți cel mai clar atât grâu cât și neghină crescând împreună? Cum ar putea răbdarea Domnului față de țarină să vă remodeleze propriul răspuns la opoziție sau dezamăgire? În ce sferă unică a vieții în această săptămână puteți purta în mod intenționat prezența transformatoare a lui Hristos?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte Ceresc, sădește Cuvântul Tău cel viu în pământul inimilor noastre, ca să prindă rădăcini adânci, să aducă roadă statornică și să reziste oricărei încercări. Lasă Împărăția cerurilor să crească neîncetat în noi și prin noi, asemenea grăuntelui de muștar și aluatului, până ce va umple pământul de slava Ta. Păzește-ne treji și credincioși până în ziua secerișului, când îngerii Tăi vor aduna pe cei drepți în bucuria veșnică, toate prin puterea Duhului Tău și pentru Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →