← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 29-30 — cu Simeon

Psalmii 29-30Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În ritmul măsurat al căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a teologiei exegetice în care predicatorul evanghelic deschide Psaltirea cu exactitate reverentă. În Psalmii 29 și 30, Simeon urmărește tunetul maiestății divine și dimineața favorii restabilite, arătând cum același Domn care șade Împărat pe vecie dăruiește putere și pace poporului său. Metoda sa este deopotrivă doctrinară și pastorală, conducând sufletul de la spaimele providenței la mângâierile harului și de acolo la îndatoririle pocăinței și ale laudei. Ascultăm ca inimile noastre să fie întărite în aceeași credință străveche.
Citește

Citire

Să auzim acum porțiunea rânduită. Cu atenție liniștită citim Psalmii 29 și 30, lăsând cuvintele inspirate să răsune în ureche înainte ca expunerea lui Simeon să le dezvăluie sensul evanghelic. Duhul care a dat întâi acești psalmi să ne dăruiască inimi primitoare.
Studiu
Simeon începe prin a-L identifica pe Domnul Isus ca Dumnezeu al providenței. Aceeași persoană despre care Psalmistul spune, în primele trei versete: „Dați Domnului, voi, cei puternici, dați Domnului slavă și putere; dați Domnului slava cuvenită numelui Său; închinați-vă Domnului în frumusețea sfințeniei; glasul Domnului este peste ape; Dumnezeul slavei tună; Domnul este peste apele cele multe.” Despre aceeași persoană spune în textul meu: „Domnul șade deasupra potopului; da, Domnul șade Împărat pe vecie. Domnul va da putere poporului Său; Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.” Că textul meu se referă la El, nu poate fi nicio îndoială: căci El este „acel Puternic, pe care este pusă ajutorul poporului Său;” și El este „Prințul Păcii, de la care trebuie să curgă toată pacea lor. Putem deci să-L considerăm pe Domnul Isus, I. Ca Dumnezeu al providenței— [„El este Creatorul tuturor lucrurilor,” și „prin El toate lucrurile subzistă:” nici nu se întâmplă ceva care să nu fie făcut de El. El Îl contemplă apoi ca Dumnezeu al harului. Istoria lui Iosif, în măsura în care se referă la concursul împrejurărilor contingente pentru înaintarea bunăstării noastre, se reînnoiește în acest timp în mulți dintre noi, a căror înălțare la un tron al slavei este promovată de evenimente care, în ochii simțurilor, ar părea cele mai potrivite să o contracareze. Fie furtuna oricât de vijelioasă, „El șade deasupra potopului;” și fie dușmanii noștri oricât de puternici, „El șade Împărat pe vecie,” ca să le controleze eforturile și să le întoarcă spre binele nostru.] Să-L contemplăm însă, II. Ca Dumnezeu al harului— Domnul Isus Hristos, la înălțarea Sa la cer, a fost constituit „cap peste toate lucrurile pentru Biserica Sa;” și o plinătate a fost adunată în El, pentru folosul poporului Său credincios din toate veacurile. Din această plinătate El este gata oricând să le împărtășească, 1. Putere— [Mare, peste măsură de mare, este lucrarea pe care ei au de împlinit-o, precum și încercările pe care au de le purtat. Simeon continuă să dezvăluie puterea și pacea pe care Hristos le împărtășește. Dar, prin El, cei mai slabi dintre poporul Său vor fi în stare „să facă toate lucrurile [Nota: Filipeni 4:13 .],” și să sufere toate lucrurile [Nota: Coloseni 1:11-12 .], după cum cer împrejurările. Oricare le-ar fi situația, „puterea lor va fi după ziua lor [Nota: Deuteronom 33:25 .];” și, oricât de slabi ar fi în ei înșiși, „puterea Lui se va desăvârși în slăbiciunea lor [Nota: 2 Corinteni 12:9 .]:” atât de potrivite vor fi aprovizionările Sale de har pentru sufletele lor și atât de suficiente pentru toate nevoile lor.] 2. Pace— [Într-o furtună care le amenința distrugerea, ucenicii s-au înspăimântat. Dar binecuvântatul nostru Domn i-a mustrat pentru că nu aveau o încredere mai deplină în El [Nota: Marcu 4:37-41 .]. Oricare ar fi confederațiile oamenilor sau ale diavolilor împotriva noastră, trebuie să alungăm toată frica și „să-L sfințim în inimile noastre,” ca fiind deplin suficient pentru ocrotirea noastră [Nota: Isaia 8:12-14 .].
Considerați

Considerare

Simeon încheie îndemnând la slava cuvenită numelui Mântuitorului. Dați-I, deci, slava cuvenită numelui Său— [Trebuie să intrăm în însăși duhul Psalmistului și să avem mințile pline de simțământul puterii și al harului Mântuitorului nostru — — — Totuși să-L lăudăm nu numai prin cuvinte, ci prin acea încredere desăvârșită pe care El o cere din mâinile voastre; și care este necesară pentru ca voi să primiți binecuvântările pe care El este înălțat să le dăruiască.] 2. Glasul Lui să controleze fiecare emoție a sufletelor voastre— [Dacă El vorbește prin tunete și fulgere, vorbește și prin Cuvântul Său: și dacă prin ele Își arată puterea, prin acesta Își descoperă harul. Observați îndeosebi cum, în psalmul dinaintea noastră, totul este atribuit glasului Său. Și sunt sigur că, dacă veți asculta glasul cel blând și subțire al Cuvântului Său, nu este nicio binecuvântare de care ați putea avea nevoie, care să nu vă fie împărtășită din belșug sufletelor voastre. Pocăitului care plânge îi adresează un cuvânt de felicitare. ]: și Dumnezeu Însuși nu este atât de atent la oștile cerești, încât să nu vadă un astfel de obiect sărman ca acesta și să-l privească cu mulțumire și desfătare [Nota: Isaia 66:2 .]. Este, atunci, de față aici un pocăit care plânge? Îl felicit din toată inima. Fratele meu! coroanele și împărățiile nu au nicio valoare în comparație cu binecuvântarea dăruită ție. Fii mulțumit să continui să plângi, atât timp cât Dumnezeu va socoti de cuviință să te țină în acea stare de disciplină: dar să știi că „bucuria este semănată pentru tine;” și că, la vremea potrivită, ea va răsări spre o recoltă îmbelșugată: căci așa zice Domnul: „Cel ce merge plângând, purtând sămânța prețioasă, va veni negreșit cu bucurie, aducându-și snopii cu el [Nota: Psalmii 126:6 .].”] 3. Ce laude și mulțumiri se cuvin din partea păcătosului iertat!
Răspunde

Răspuns

Unde, în împrejurările mele actuale, am cea mai mare nevoie să aud glasul Domnului tunând în providență, dar stăpânind în har? Cât de lesne mă întorc de la siguranța trupească la căutarea smerită a feței Sale? În ce măsură sunt pregătit să semăn cu lacrimi, încrezându-mă că bucuria va veni dimineața?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne, care șezi Împărat pe vecie deasupra potopurilor acestei lumi, dăruiește-ne harul de a-L privi pe Fiul Tău atât ca stăpânitor suveran al tuturor evenimentelor, cât și ca izvor de putere și pace pentru Biserica Sa. Ferește-ne de falsa siguranță care uită dependența de Tine; și când Îți ascunzi fața, învață-ne să strigăm către Tine cu inimi smerite și pline de credință. Fie ca îndurarea Ta, care ține doar o clipă, să prefacă noaptea noastră de plâns în dimineața bucuriei, ca slava noastră să-Ți cânte laudă și să nu tacă. Prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →