← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 59-60 — cu Maclaren

Psalmii 59-60Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. Pe măsură ce deschidem Psalmii 59 și 60, expunerea atentă a lui Maclaren ne ghidează prin călătoria psalmistului de la necaz la laudă, dezvăluind cum încrederea răbdătoare în Dumnezeu remodelează inima în mijlocul încercării.
Citește

Citire

Luați un moment liniștit pentru a citi Psalmii 59 și 60 în întregime. Lăsați cuvintele antice ale tânguirii și încrederii să se așeze în duhul vostru înainte de a explora împreună perspectivele lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a așeza refrenul psalmului în contextul său literar și istoric. Titlul psalmului ne spune că data sa este chiar începutul persecuției lui Saul, când 'au pândit casa ca să-l omoare' pe David, iar el a fugit noaptea din cetate. Există o anumită corespondență între împrejurări și o parte din tabloul dușmanilor de aici care face data probabilă. Dacă este așa, acesta este unul dintre cei mai vechi psalmi ai lui David și este interesant deoarece arată credința și curajul său, chiar în primul val de primejdie. Dar fie că este așa sau nu, avem aici, în orice caz, glasul unui suflet evlavios în mare durere și putem învăța bine lecția rostirii sale duble. Omul, copleșit de nenorocire, se îndreaptă către Dumnezeu. 'În Tine, o, Puterea mea! voi aștepta, căci Dumnezeu este apărarea mea.' Apoi, prin puterea așteptării, deși împrejurările exterioare rămân exact aceleași, temperamentul și sentimentele sale se schimbă. A început cu 'Izbăvește-mă de dușmanii mei, Doamne! căci ei pândesc sufletul meu.' Trece prin 'Puterea mea! Voi aștepta de la Tine' și astfel sfârșește cu 'Puterea mea! Îți voi cânta Ție.' Putem atunci grupa observațiile noastre în două categorii și ne vom ocupa pentru câteva clipe de aceste două puncte: așteptarea de la Dumnezeu și transformarea așteptării în laudă. Maclaren examinează apoi sensul precis al așteptării de la Dumnezeu. Acum, cu privire la primul dintre acestea, așteptarea de la Dumnezeu, trebuie să observ că expresia de aici, 'voi aștepta', este una oarecum remarcabilă. Ea înseamnă cu acuratețe 'voi veghea asupra Ta' și este cuvântul folosit în general nu despre privirea noastră în sus către El, ci despre privirea Lui în jos către noi. Ar descrie acțiunea unui păstor care își păzește turma; a unei santinele care păzește o cetate; a celor ce veghează dimineața și altele asemenea. Folosindu-l, psalmistul pare să spună: Există două feluri de veghe. Este veghea lui Dumnezeu asupra mea și este veghea mea pentru Dumnezeu. Privesc în sus către El ca să binecuvânteze; El privește în jos asupra mea ca să aibă grijă de mine. Așa cum El mă păzește, tot așa stau eu așteptător înaintea Lui, ca unul într-o cetate asediată, pe metereze, care privește cu nerăbdare peste câmpie să vadă venirea mult așteptatelor ajutoare. Dumnezeu 'așteaptă să fie milostiv' – cuvinte minunate, care zugrăvesc pentru noi veghea Sa asupra timpurilor și căilor potrivite de a ne binecuvânta și răbdătoarea Sa așteptare față de duhurile noastre nevrednice și nepăsătoare. Putem lua bine o lecție din atitudinea Sa în dăruire și, din partea noastră, să așteptăm de la El să fim ajutați. Căci aceste două lucruri – vigilența și răbdarea – sunt elementele principale în ideea scripturală a așteptării de la Dumnezeu. Lăsați-mă să le întăresc pe fiecare cu un cuvânt sau două. Maclaren urmărește apoi cum așteptarea plină de nădejde trece în laudă. Aici prindem, ca să zicem așa, așteptarea și veghea în chiar actul de a trece în posesiune și laudă. Căci amintiți-vă că aspectul lucrurilor nu s-a schimbat deloc între primul verset al textului nostru și ultimul. Dușmanii sunt cu toții în jurul lui David exact așa cum erau, 'făcând zgomot ca un câine', cum spune el, și 'înconjurând cetatea'. Răul care îl amenința și îl întrista rămâne cu totul neînseninat. Ce s-a schimbat? El s-a schimbat. Și cum s-a schimbat? Pentru că așteptarea sa de la Dumnezeu a început să lucreze o schimbare lăuntrică și a urcat, ca să zicem așa, din adâncurile durerii sale în lumina soarelui. Și așa este întotdeauna, prieteni! Există izbăvire în duh înainte de a exista izbăvire în faptă exterioară. Dacă așteptarea noastră răbdătoare aduce, așa cum va aduce cu siguranță, la timpul potrivit, un răspuns în îndepărtarea primejdiei și ușurarea durerii, va aduce mai întâi răspunsul mai bun, 'pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere', ca să păzească inimile și mințile voastre. Aceasta este binecuvântarea cea mai înaltă pe care trebuie să o căutăm în așteptarea noastră de la Dumnezeu și aceasta este binecuvântarea pe care o primim de îndată ce așteptăm de la El. Izbăvirea exterioară poate întârzia, dar totdeauna vin înaintea ei, ca vestitori ai apropierii sale, simțământul unei poveri ușurate și calmul unei inimi întărite. Poate fi mult până să se rupă dimineața, dar chiar în timp ce întunericul durează, un aer slab începe să se miște printre frunzele adormite, făgăduința zorilor și primele note ale păsărilor pe jumătate trezite prefațează corul deplin care va saluta răsăritul soarelui.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie arătând cum experiența adaugă numele milei la numele anterioare de putere și apărare. Dar lauda nu este doar așteptarea transformată. Experiența nu a adâncit doar concepția despre înțelesul numelui lui Dumnezeu; a adăugat un nume nou. Strigătul celui ce cerea ajutor era către Dumnezeu, puterea și apărarea sa; cântecul celui mântuit este către Dumnezeul care este și Dumnezeul milei sale. Experiențele vieții au scos la iveală mai deplin dragostea și mila tandră a lui Dumnezeu. În timp ce necazurile au durat a fost greu de crezut că Dumnezeu era destul de puternic ca să ne întărească împotriva lor și să ne țină în siguranță în ele; a fost și mai greu să ne gândim la ele ca venind de la El deloc; a fost cel mai greu să simțim că veneau din dragostea Sa. Dar când au trecut și înțelesul lor este mai limpede și posedăm roadele lor în greutatea slavei pe care au lucrat-o pentru noi, vom fi în stare să privim înapoi la ele toate ca la milele Dumnezeului milei noastre, chiar ca atunci când un om privește de pe vârful muntelui asupra negurilor și norilor prin care a trecut și îi vede pe toți loviți de lumina soarelui care strălucește asupra lor de sus. Ceea ce era gros și umed în timp ce se lupta prin el este transformat în frumusețe trandafirie; privirea retrospectivă și în jos confirmă și întrece tot ce credința a deslușit vag și a găsit greu de crezut. În timp ce luptăm aici, fraților! să spunem 'Voi aștepta de la Tine' și apoi acolo vom cânta, cu o cunoaștere mai adâncă a dragostei care a fost în toate necazurile noastre, Celui care a fost puterea noastră în slăbiciunea pământului, apărarea noastră în primejdiile pământului și este pentru totdeauna 'Dumnezeul milei noastre', în mijlocul harurilor mari și nemeritate ale cerului.
Răspunde

Răspuns

Unde în împrejurările voastre actuale sunteți invitați să așteptați mai degrabă decât să luptați? Cum ar putea veghea credincioasă să schimbe tonul rugăciunilor voastre? Ce nume al lui Dumnezeu aveți cea mai mare nevoie să îl revendicați din nou astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, învață-ne arta liniștită a așteptării de la Tine ca Puterea și Apărarea noastră. Când presiunile ne înconjoară, întărește-ne privirea ca așteptarea să se coacă în cântare. Fie ca aceeași milă care l-a întâlnit pe psalmist să ne întâlnească și pe noi, transformând tânguirile noastre în laudă și temerile noastre în încredere. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →