Eterniseed › Curriculum › Judecători
O Cale de Ieșire din Impas: Soții pentru Beniamin și Dorul după Adevăratul Împărat
Deschidere
Cartea Judecătorilor se încheie într-un nod. Beniamin a fost aproape nimicit, doar șase sute de bărbați supraviețuind la stânca Rimmon; iar Israel, în căldura mâniei sale, jurase un mare jurământ că niciunul dintre ei nu-și va da fiica în căsătorie unui beniamit. Acum mânia s-a răcit și ei se întristează că un întreg trib ar trebui șters din Israel; totuși jurământul îi leagă și nu vor să fie sperjuri. Fericitul Teodoret de Cir răspunde la întrebarea clară cum au ajuns supraviețuitorii lui Beniamin să aibă soții. Deoarece toate femeile din tribul lor fuseseră ucise, explică el, iar ceilalți juraseră să nu le dea propriile fiice, au născocit, ca nu cumva beniamiții să fie siliți să aducă soții străine din neamurile dimprejur, o cale de ieșire din dificultatea lor: la sărbătoarea anuală din Silo, când fiicele cetății ieșeau să danseze, bărbații supraviețuitori ai lui Beniamin au fost îndemnați să le răpească pentru soții. Astfel tribul a fost păstrat, nici prin încălcarea directă a jurământului, nici prin amestecarea cu păgânii, ci prin acest ciudat expedient născut din necesitate. Teodoret se ține de istoria sobră; dar însăși dezordinea acestui sfârșit — un popor care peticește o soluție grea la un impas auto-creat, în zilele când, după cum ne-a spus cartea iar și iar, nu era rege în Israel — ne pune înainte, prin însăși sfărâmarea sa, dorul după adevăratul Împărat care singur poate aduna și vindeca poporul Său.
Citește
Citire
Citește Judecători 21 — bărbații lui Israel juraseră în Mițpa: 'Niciunul dintre noi nu-și va da fiica lui Beniamin de soție.' Acum vin la casa lui Dumnezeu și plâng cu amar, zicând: 'O, Doamne Dumnezeule al lui Israel, de ce s-a întâmplat aceasta... ca astăzi să lipsească un trib din Israel?' Află că nimeni din Iabeș-Galaad nu venise la adunare și trimit să-l lovească și să aducă patru sute de fecioare tinere pentru supraviețuitorii lui Beniamin; dar acestea nu sunt de ajuns. Așa că iau sfat: 'este o sărbătoare a Domnului în Silo în fiecare an.' Îi poruncesc beniamiților: 'Duceți-vă și stați la pândă în vii; și vedeți, și iată, dacă fiicele Silo-ului ies să danseze în dansuri, atunci ieșiți din vii și răpiți-vă fiecare soție din fiicele Silo-ului.' Așa se face; beniamiții își iau soții din dansatoare, se întorc la moștenirea lor, își zidesc cetățile și locuiesc în ele. Iar cartea se încheie cu cuvântul pe care l-a răsunat pretutindeni: 'În zilele acelea nu era rege în Israel: fiecare făcea ce era drept în ochii săi.'
Studiu
Teodoret răspunde la întrebarea pe care o ridică capitolul: cum a obținut rămășița lui Beniamin soții, când Israel jurase să nu le dea fiicele? Cauza era îndoită — femeile din propriul lor trib dispăruseră și jurământul rămânea tare:
Pentru că toate femeile din tribul lor fuseseră ucise și ei înșiși juraseră să nu le dea fiicele în căsătorie. Primejdia ridicată era ca Beniamin, negăsind soții în Israel, să fie silit să le ia din neamurile dimprejur, ceea ce Legea interzicea. Ca să prevină aceasta, s-a născocit expedientul răpirii:
De aceea, ca nu cumva să fie siliți de nevoie să aducă soții străine, au găsit o cale de ieșire din dificultatea lor și au născocit răpirea. Teodoret spune același lucru a doua oară, ca să vedem limpede legătura poporului:
Femeile din tribul lor fuseseră toate ucise, dar ei înșiși juraseră să nu-și logodească propriile fiice cu ei. Astfel tribul lui Beniamin a fost ferit de a fi șters — dar numai printr-un expedient născut din necesitate, ultima acțiune stângace a unei națiuni fără rege.
Considerați
Considerare
Teodoret se ține de sensul simplu, iar sensul simplu este el însuși predica. Iată un popor care nu voia să fie sperjur și nu voia să se căsătorească cu păgânii — și acestea sunt bunuri reale, o cinstire a jurământului și o groază de amestecarea cu închinătorii la idoli — totuși care poate ține aceste bunuri împreună doar printr-un dispozitiv atât de ciudat ca poruncirea răpirii fetelor care dansează la o sărbătoare. Teodoret îl numește limpede pentru ceea ce a fost —
au găsit o cale de ieșire din impasul lor și au născocit răpirea. Este o soluție care rezolvă și totuși ne lasă neliniștiți; un nod tăiat mai degrabă decât dezlegat. Și acesta este exact tonul pe care cartea Judecătorilor alege să se încheie, cu refrenul ei răsunând încă o dată: 'nu era rege în Israel; fiecare făcea ce era drept în ochii săi.' Întreaga carte a fost o coborâre — izbăvitori ridicați și căzuți, idoli așezați lângă cort, un trib aproape nimicit și acum o națiune care improvizează ieșirea dintr-un impas auto-creat. Însăși forma ei este o întrebare pe care cartea nu o poate răspunde din interior: cine va aduna acest popor risipit, cu voință proprie, pe jumătate credincios și-l va face întreg? Răspunsul ulterior al lui Israel a fost un rege la Ierusalim; dar răspunsul mai adânc pe care Biserica l-a auzit întotdeauna este adevăratul Împărat, Hristos. Căci numai El poate ține împreună bunurile care se destramă în mâinile noastre — mila și adevărul, dreptatea și credincioșia — căci în El 'mila și adevărul se întâlnesc; dreptatea și pacea s-au sărutat' (Ps 85,10). Unde noi tăiem noduri prin expediente grele, El le dezleagă prin Crucea Sa; unde noi improvizăm ca să salvăm o rămășiță, El își adună poporul risipit de la marginile pământului și nu pierde pe niciunul pe care Tatăl I l-a dat. Sfârșitul sfărâmat al Judecătorilor nu este ultimul cuvânt; este o ușă lăsată deschisă, un dor rămas neîmplinit, până când va veni Împăratul care face în poporul Său ceea ce este drept în ochii lui Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
Nu disprețui zilele 'fără rege'. Sfârșitul Judecătorilor este o oglindă sobră a oricărei vieți și a oricărei epoci care încearcă să fie bună fără un adevărat Împărat înăuntru — păstrând unele bunuri reale, cinstind unele hotare reale, totuși improvizaând mereu, tăind noduri, peticind soluții grele la impasuri de propria sa facere. Poți, ca Israel, să te ții tare de un jurământ și să ocolești ce este oprit și totuși să-ți găsești viața un nod, pentru că ceva lipsește în centru: un Împărat care să domnească peste voință și să adune ce este risipit. Lecția întregii cărți, răsunată o ultimă oară la încheierea ei, este nevoia pe care numai Hristos o poate împlini. Așa că lasă-L să fie Împărat peste tine. Adu-I nodurile pe care nu le poți dezlega — legăturile de propria ta facere, bunurile pe care nu pari să le poți ține împreună — și lasă înțelepciunea Sa să facă ceea ce expedientele tale nu pot. Unde ai făcut pur și simplu ce era 'drept în ochii tăi', întreabă în schimb ce este drept în ai Săi. Și încrede-te în adunarea Sa. El nu salvează o rămășiță prin viclenie și necesitate, cum a salvat Israel pe Beniamin, ci își trage poporul risipit la Sine în dragoste, voind ca niciunul să nu se piardă. Cartea Judecătorilor se încheie cu un dor; lasă propria ta inimă să-i răspundă, deschizând ușa Împăratului care a venit și zicând cu toată Biserica: 'Așa, vino, Doamne Isuse.'
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Dumnezeul nostru, care în zilele când nu era rege în Israel ai păstrat chiar și rămășița lui Beniamin, ca niciun trib să nu fie șters din poporul Tău: Te binecuvântez că mila Ta ajunge la cei din urmă și la cei mai mici și că nu vei lăsa să piară ceea ce ai hotărât să mântuiești. Suntem un popor care improvizează mereu, tăind noduri pe care nu le putem dezlega, ținând tare de unele bunuri în timp ce viețile noastre rămân un nod, pentru că am căutat să facem ce este drept în ochii noștri și am lipsit de adevăratul Împărat. Stăpânește Tu peste mine, o, Hristoase; adună ce este risipit în mine; dezleagă prin Crucea Ta nodurile pe care numai expedientele mele le strâng și mai tare; și ține împreună în mine mila și adevărul, dreptatea și credincioșia, care se destramă în mâinile mele. Tu care îți aduni poporul risipit de la marginile pământului și nu pierzi pe niciunul pe care Ți l-a dat Tatăl, adună-mă și pe mine și fă-mă întreg. Cartea vechilor Tăi judecători s-a încheiat în dor; lasă dorul inimii mele să-și afle odihna în Tine. Ție, o, Hristoase Dumnezeul nostru, adevăratul Împărat care vindeci poporul Tău, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →