← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 9-10 — cu Ioan Calvin

Isaia 9-10Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Isaia oferă o lumină statornică pentru cititorii care navighează atât profeția antică cât și încercările prezente. În capitolele 9 și 10 Reformatorul urmărește mișcarea lui Dumnezeu de la judecată la eliberarea promisă, ancorând mereu speranța în Mesia care va veni. Lucrarea sa atentă verset cu verset ne invită să vedem cum întunericul exilului face loc zorilor mântuirii. Astăzi îl urmăm pe Calvin arătând că fiecare promisiune își găsește centrul în Hristos. Cuvintele sale ne amintesc că mângâierea Scripturii nu este niciodată superficială ci înrădăcinată în credincioșia neschimbătoare a lui Dumnezeu. Să ascultăm cu atenție.
Citește

Citire

Așază-te într-un loc liniștit și citește capitolele 9 și 10 din Isaia încet. Observă trecerea de la întuneric la vestirea unui copil care va domni veșnic. Lasă imaginile profetului despre lumină, ruperea jugului și pacea fără sfârșit să se așeze în inima ta. Citește capitolele o dată pentru ansamblul poveștii, apoi din nou notând orice expresie care trezește dor sau convingere. Cere Duhului să te pregătească să primești perspectivele lui Calvin cu atenție proaspătă.
Studiu
Calvin începe prin a clarifica intenția consolatoare a profeției. Dar după părerea mea este cel mai potrivit să o privim ca o mângâiere în care începe să atenueze ceea ce spusese despre acel întuneric înspăimântător și alungare (Isaia 8:22) și prin potolirea amărăciunii acelor pedepse îi încurajează să aștepte favoarea lui Dumnezeu. Ca și cum ar fi spus: 'și totuși în mijlocul acelei calamități îngrozitoare pe care evreii o vor îndura întunericul nu va fi ca atunci când țara lui Israel a fost lovită mai întâi de Tiglat-Pileser (2 Regi 15:29) și apoi mai grav de Salmanasar' (2 Regi 17:6). În mijlocul unor astfel de extreme credincioșii ar fi putut altfel să leșine dacă inimile lor nu ar fi fost înveselite de vreo mângâiere. Isaia își îndreaptă deci discursul către ei ca să nu creadă că sunt nimiciți căci arată că pedepsele care urmează să fie aplicate vor fi mai ușoare decât cele dinainte. Că aceasta este interpretarea firească va apărea repede din ceea ce urmează imediat. Calvin se îndreaptă apoi spre viziunea luminii care străpunge întunericul. 2. Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare. El vorbește despre evenimente viitoare la timpul trecut și astfel le aduce în fața privirii imediate a poporului ca în distrugerea cetății în robia lor și în ceea ce părea a fi nimicirea lor totală să vadă lumina lui Dumnezeu. Se poate deci rezuma astfel: 'Chiar în întuneric ba chiar în moarte însăși există totuși un temei bun de speranță căci puterea lui Dumnezeu este suficientă pentru a reda viață poporului său când ei par deja morți.' Matei care citează acest pasaj pare să îl răsucească spre un alt înțeles căci spune că această profeție s-a împlinit când Hristos a propovăduit de-a lungul țărmului mării (Matei 4:16). Dar dacă privim cu dreptate comparația se va vedea că Matei a aplicat acest pasaj lui Hristos corect și în adevăratul său înțeles. Totuși nu pare că perspectiva oferită în general de comentatorii noștri este o elucidare reușită a pasajului căci ei afirmă doar că aparține împărăției lui Hristos dar nu dau un motiv sau nu arată cum se potrivește cu acest pasaj. Dacă deci dorim să aflăm adevăratul înțeles al acestui pasaj trebuie să ne aducem aminte de ceea ce s-a spus deja că Profetul când vorbește despre aducerea înapoi a poporului din Babilon nu privește o singură epocă ci include toate celelalte până când a venit Hristos și a adus eliberarea cea mai deplină poporului său. Eliberarea din Babilon a fost doar un preludiu la restaurarea Bisericii și a fost menită să dureze nu doar câțiva ani ci până când Hristos să vină și să aducă mântuirea adevărată nu doar trupurilor lor ci și sufletelor lor. Când vom fi făcut puțin progres în citirea lui Isaia vom vedea că acesta era obiceiul său obișnuit. Despre nașterea copilului Calvin scrie: 6. Căci ni s-a născut un copil. Isaia argumentează acum din scop pentru a arăta de ce această eliberare trebuie preferată restului binefacerilor lui Dumnezeu și anume pentru că nu doar că Dumnezeu va aduce poporul înapoi din robie ci va așeza pe Hristos pe tronul său regal ca sub el să se bucure de fericirea supremă și veșnică. Astfel afirmă că bunătatea lui Dumnezeu nu va fi temporară căci include întreaga perioadă intermediară în care Biserica a fost păstrată până la venirea lui Hristos. Nici nu este de mirare dacă Profetul face o trecere bruscă de la întoarcerea poporului antic la restaurarea deplină a Bisericii care a avut loc multe secole mai târziu căci în observațiile noastre despre Isaia 7:14 am remarcat că neexistând altă cale prin care Dumnezeu să ni se împace decât prin Mijlocitor toate promisiunile sunt întemeiate pe el și că din acest motiv este obișnuit cu Profeții ori de câte ori doresc să încurajeze inimile credincioșilor prin bună speranță să aducă aceasta înainte ca un gaj sau arvună. La aceasta trebuie adăugat că întoarcerea din robia Babilonului a fost începutul înnoirii Bisericii care s-a împlinit când Hristos a apărut și în consecință nu există nicio absurditate într-o succesiune neîntreruptă. Pe bună dreptate deci Isaia învață că ei nu trebuie să își limiteze atenția la binele prezent ci să considere sfârșitul și să raporteze totul la el. 'Aceasta este fericirea voastră cea mai înaltă că ați fost salvați de la moarte nu doar ca să trăiți în țara Canaanului ci ca să ajungeți la împărăția lui Dumnezeu.'
Considerați

Considerare

Calvin leagă aceasta de bucuria durabilă găsită în Hristos. De aici învățăm că nu trebuie să înghițim binefacerile pe care le primim de la Dumnezeu astfel încât să le uităm imediat ci să ne înălțăm mințile spre Hristos altfel avantajul va fi mic iar bucuria va fi trecătoare pentru că ele nu ne vor conduce să gustăm dulceața iubirii unui Tată decât dacă păstrăm în amintire alegerea liberă a lui Dumnezeu care este ratificată în Hristos. Pe scurt Profetul nu dorește ca acest popor să fie ocupat în întregime cu bucuria pricinuită de libertatea exterioară și de scurtă durată pe care au obținut-o ci să privească la sfârșit adică la păstrarea Bisericii până când Hristos singurul Răscumpărător va apărea căci el trebuie să fie temelia și desăvârșirea întregii noastre bucurii.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în împrejurările tale actuale ai nevoie cel mai mult de lumina pe care Calvin o descrie străpungând întunericul? 2. Cum schimbă amintirea că fiecare promisiune se sprijină pe Hristos felul în care primești astăzi îndurările mai mici ale lui Dumnezeu? 3. Cum ar arăta pentru tine să lași bucuria pusă înaintea ta să modeleze răspunsul tău la poverile prezente?
Roagă-te

Rugăciune

Tată milostiv, care în îndurarea Ta suverană ai trimis Pruncul născut și Fiul dat, făcând lumina să răsară peste cei ce umblă în întuneric și punând stăpânirea pe umerii care nu vor avea sfârșit, Te lăudăm pentru credincioșia legământului care stabilește Cuvântul Tău pentru totdeauna în Hristos. Prin harul Tău, ancorează inimile noastre în aceste promisiuni, ca să umblăm în bucuria răscumpărării și să nu tratăm Cuvântul Tău ca pe o mângâiere trecătoare. Întărește-Ți Biserica cu aceeași nădejde până vom vedea fața Prințului Păcii. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →