Eterniseed › Curriculum › Iuda
Iuda 1 — cu Barnes
Deschidere
În această lecție zilnică deschidem Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei referitoare la epistola lui Iuda. Barnes, atentul exeget prezbiterian din secolul al nouăsprezecelea, călăuzește cititorii prin avertismentele urgente ale scrisorii și prin îndemnurile sale statornice cu o atenție măsurată, verset cu verset. Lucrarea sa ajută Biserica de astăzi să audă chemarea lui Iuda de a apăra Evanghelia în mijlocul erorii subtile. Pe măsură ce urmăm expunerea sa, ne rugăm ca Duhul să ne întărească înțelegerea credinței odată încredințate și să ne miște să luptăm pentru ea cu smerenie și curaj.
Citește
Citire
Să citim acum cu glas tare întregul prim capitol al Epistolei lui Iuda, ascultând salutul afectuos al apostolului, avertismentul său sobru despre intruși și chemarea sa răsunătoare de a păstra credința. Citiți încet, oprindu-vă după fiecare paragraf pentru ca avertismentele și promisiunile să se așeze în inimă.
Studiu
Barnes începe prin a schița planul general al epistolei.
Introducere. (1) Inscripția și salutul, Iuda 1:1-2. (2) O expunere a motivelor pentru care a fost scrisă Epistola, Iuda 1:3-4. Autorul a simțit că este necesar să le scrie, deoarece anumiți eretici plauzibili se strecuraseră printre ei și exista pericolul ca credința lor să fie subminată. (3) O referire la fapte din trecut, arătând că oamenii care îmbrățișau eroarea și care urmau practici corupte și desfrânate vor fi pedepsiți, Iuda 1:5-7. El se referă în mod deosebit la evreii necredincioși pe care Dumnezeu îi eliberase din Egipt; la îngerii apostaziați; și la locuitorii corupți ai Sodomei și Gomorei. Scopul acestui lucru este de a-i avertiza să nu urmeze exemplul celor care i-ar duce cu siguranță la pieire. (4) El descrie în mod deosebit caracteristicile acestor persoane, fiind de acord în esență cu descrierea lui Petru, Iuda 1:8-16.El începe expunerea verset cu verset cu autodescrierea lui Iuda.
Versetul 1. Iuda, robul lui Isus Hristos - Dacă punctul de vedere prezentat în Introducerea la Epistolă este corect, Iuda avea o legătură apropiată cu Domnul Isus, fiind, ca și Iacov, „fratele Domnului”, Galateni 1:19. Motivele pentru care nu a menționat acest fapt aici, ca o denumire care l-ar fi desemnat și care i-ar fi arătat autoritatea de a se adresa altora în modul în care și-a propus să o facă în această Epistolă, au fost probabil: (1) că dreptul de a face acest lucru nu se baza pe simpla sa „rudenie” cu Domnul Isus, ci pe faptul că El chemase anumite persoane să fie apostolii Săi și îi autorizase să facă acest lucru; și (2) că o referire la această rudenie, ca temei al autorității, ar fi putut crea gelozii între apostoli înșiși.Trecând la scopul scrisorii, el examinează sârguința scriitorului.
Versetul 3. Preaiubiților - O expresie de afecțiune puternică folosită de apostoli atunci când se adresau fraților lor, Romani 1:7; 1 Corinteni 4:14; 1 Corinteni 10:14; 1 Corinteni 15:58; 2 Corinteni 7:1; 2 Corinteni 12:19; Filipeni 2:12; Filipeni 4:1; și adesea în alte locuri. Când am dat toată sârguința - Când mi-am aplicat mintea cu seriozitate; implicând că reflectase asupra subiectului și se gândise în mod deosebit la ceea ce ar fi de dorit să le scrie. Starea de spirit la care se face referire este aceea a unuia care își propunea să scrie o scrisoare și care se gândea cu atenție la ceea ce ar fi potrivit să spună. Procesul mental care a dus la scrierea Epistolei pare să fi fost acesta: Din anumite motive - în principal din cauza afecțiunii sale puternice pentru ei - și-a propus să le scrie. Subiectul general pe care intenționa să îl trateze era, desigur, ceva legat de mântuirea comună - căci el și ei erau creștini.Cu privire la porunca de a lupta, el notează imaginea atletică folosită.
Cuvântul tradus aici prin „luptați-vă cu ardoare” - ἐπαγωνίζεσθαι epagōnizesthai - este unul dintre acele cuvinte folosite de scriitorii sacri care fac aluzie la jocurile grecești. Comparați notele, 1 Corinteni 9:24 și următoarele. Acest cuvânt nu mai apare în altă parte în Noul Testament. Înseamnă „a lupta pentru” - adică „pentru sau despre” ceva; și s-ar aplica la efortul serios depus în acele jocuri pentru a obține premiul. Referința aici, desigur, este doar la lupta prin argument, prin raționament, prin păstrarea fermă a principiilor religiei și prin susținerea lor împotriva tuturor oponenților.
Considerați
Considerare
Barnes subliniază că credința a fost odată pentru totdeauna încredințată.
Doddridge, Estius și Beza o înțeleg în primul sens; Macknight și alții în cel de-al doilea; Benson presupune în mod necorespunzător că înseamnă „pe deplin sau perfect”. Poate că sensul mai obișnuit al cuvântului ar fi că a fost făcut odată în sensul că nu trebuie făcut din nou și, prin urmare, în sensul că era atunci complet și că nu trebuia adăugat nimic la el. Există într-adevăr ideea că a fost făcut anterior, dar cu acest gând suplimentar că era atunci complet. Comparați, pentru această utilizare a cuvântului grecesc tradus prin „odată”, Evrei 9:26-28; Evrei 10:2; 1 Petru 3:18. „Încredințarea” acestei credințe sfinților la care se face referire aici este în mod evident cea făcută prin revelație sau sistemul de adevăr pe care Dumnezeu l-a făcut cunoscut în Cuvântul Său. Tot ceea ce El a revelat, trebuie să îl apărăm ca fiind adevărat. Nu trebuie să renunțăm la nicio parte a acestuia, căci fiecare parte a acestui sistem „este” de valoare pentru omenire.El încheie secțiunea expunând tăgăduirea practică a lui Dumnezeu și a lui Hristos.
Adică, probabil, ei au dat această formă învățăturii lor, așa cum au făcut adesea antinomienii, că prin Evanghelie erau eliberați de obligațiile Legii și puteau să-și satisfacă patimile păcătoase pentru ca harul să abunde. Antinomianismul a început devreme în lume și a avut întotdeauna o răspândire largă. Posibilitatea ca doctrinele harului să fie astfel abuzate a fost prevăzută de Pavel, iar împotriva unui astfel de abuz el a căutat cu ardoare să îi păzească pe creștinii din vremea sa, Romani 6:1 și următoarele. Și tăgăduind pe singurul Stăpân Dumnezeu și pe Mântuitorul nostru Isus Hristos - Vezi notele, 2 Petru 2:1. Adică, doctrinele pe care le susțineau erau de fapt o tăgăduire a singurului Dumnezeu adevărat și a Răscumpărătorului oamenilor.
Răspunde
Răspuns
Cum schimbă recunoașterea structurii Epistolei lui Iuda modul în care auziți avertismentele sale? În ce situații actuale sunteți chemați să luptați cu ardoare pentru credință? Unde ați putea fi tentați să transformați harul lui Dumnezeu într-o scuză pentru o viață neglijentă?
Roagă-te
Rugăciune
Tată milostiv, întărește-ne prin Duhul Tău să luptăm cu râvnă pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. Păzește Biserica Ta de orice rătăcire care neagă pe singurul nostru Stăpân și Domn și păzește-ne să nu ne poticnim când arătăm milă celor ce se îndoiesc. Prezintă-ne fără pată înaintea slavei Tale prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →