← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel

2 Samuel 19-20 — cu Matei Henry

2 Samuel 19-20Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la capitolele 19 și 20 din 2 Samuel urmărește restaurarea fragilă a regatului lui David după înfrângerea lui Absalom. Probleme noi apar aproape imediat, arătând cât de repede poate fractura loialitatea și cum eșecurile personale continuă să răsune prin gospodăria regală. Reflecțiile măsurate ale lui Henry evidențiază atât mila extinsă supușilor care se întorc, cât și consecințele costisitoare ale conflictelor nerezolvate. Lecția de astăzi ne invită să stăm cu aceste scene antice astfel încât același Dumnezeu care l-a călăuzit pe David să ne modeleze propriile răspunsuri la diviziune, conducere și reconciliere.
Citește

Citire

Acordă-ți timp acum să citești 2 Samuel 19-20 încet și cu rugăciune. Observă negocierile delicate care îl aduc pe David înapoi peste Iordan, izbucnirea bruscă a geloziei tribale și noua rebeliune rapidă care urmează. Observă cum mila, dreptatea și manevrele politice se împletesc. Lasă textul să scoată la iveală atât speranța ordinii restaurate, cât și realitatea sobră că o criză cedează adesea alteia.
Studiu
Henry deschide expunerea capitolului douăzeci urmărind revolta bruscă aprinsă de Șeba. I. Supușii lui s-au răsculat împotriva lui la instigarea unui om al lui Belial, pe care l-au urmat când l-au părăsit pe omul după inima lui Dumnezeu. Observă, 1. Că aceasta s-a întâmplat imediat după zdrobirea rebeliunii lui Absalom. Nu trebuie să ni se pară ciudat, cât timp suntem în această lume, dacă sfârșitul unei necazuri este începutul alteia: adâncul cheamă uneori adâncul. 2. Că poporul tocmai se întorcea la supunerea sa, când, deodată, s-a îndepărtat de ea. Când o reconciliere este proaspăt făcută, trebuie tratată cu mare delicatețe și prudență, ca nu cumva pacea să se rupă din nou înainte de a se așeza. Un os rupt, când este pus, trebuie să aibă timp să se lege. 3. Că conducătorul acestei rebeliuni a fost Șeba, un beniamit de naștere (v. 1), care își avea locuința în muntele Efraim, v. 21. Șimei și el erau amândoi din seminția lui Saul și amândoi păstrau vechea dușmănie a acelei case. Împotriva împărăției lui Mesia există o dușmănie ereditară în sămânța șarpelui și o succesiune de încercări de a o răsturna (Ps. 2,1-2); dar Cel ce șade în ceruri râde de ele toate. 4. Că prilejul a fost acea ceartă nechibzuită, pe care o citim la sfârșitul capitolului precedent, între bătrânii lui Israel și bătrânii lui Iuda, despre aducerea regelui înapoi. Era o chestiune de onoare disputată între ei, cine avea cel mai mult interes în David. 'Suntem mai numeroși', spun bătrânii lui Israel. 'Suntem mai apropiați de rudenie cu el', spun bătrânii lui Iuda. Acum, cineva ar crede că David este foarte în siguranță și fericit când supușii săi se străduiesc care să-l iubească mai mult și să-i arate respect; totuși chiar acea ceartă dovedește prilejul unei rebeliuni. Bărbații lui Israel s-au plâns lui David de disprețul pe care bărbații lui Iuda l-au pus asupra lor. Dacă el ar fi încurajat acum plângerea lor, le-ar fi lăudat râvna și le-ar fi mulțumit pentru ea, i-ar fi putut confirma în interesul său; dar el părea parțial față de propria sa seminție: Cuvintele lor au prevalat peste cuvintele bărbaților lui Israel; cum citesc unii ultimele cuvinte ale capitolului precedent. David a înclinat să-i justifice și, când bărbații lui Israel au perceput aceasta, s-au îndepărtat cu indignare. 'Dacă regele va permite să fie acaparat de bărbații lui Iuda, să facă ce vor mai bine unul cu altul, iar noi ne vom ridica unul pentru noi înșine. Am crezut că avem zece părți în David, dar un astfel de interes nu ni se va permite; bărbații lui Iuda ne spun, în fapt, că nu avem parte în el și de aceea nu vom avea niciuna, nici nu-l vom însoți mai departe în întoarcerea sa la Ierusalim, nici nu-l vom recunoaște ca rege al nostru.' Aceasta a fost proclamată de Șeba (v. 1), care probabil era un om de seamă și fusese activ în rebeliunea lui Absalom; israeliții dezgustați au luat indiciul și s-au ridicat de la David ca să-l urmeze pe Șeba (v. 2), adică majoritatea lor au făcut așa, doar bărbații lui Iuda au aderat la el. Învață de aici, (1.) Că este la fel de nepoliticos pentru prinți să fie parțiali în atențiile lor față de supuși ca și pentru părinți să fie așa față de copiii lor; amândoi ar trebui să se poarte cu o mână dreaptă. (2.) Cei care nu știu ce fac când disprețuiesc afecțiunile inferiorilor lor, neluând în seamă și acceptând-o. Ura lor poate fi temută când dragostea lor este disprețuită. (3.) Începutul certurilor este ca slobozirea apelor; de aceea este înțelepciune să o lași înainte de a fi atinsă, Prov. 17,14. Cât de mare materie aprinde puțin din acest foc! (4.) Pervertirea cuvintelor este subvertirea păcii; și mult rău se face prin impunerea de interpretări invidioase asupra a ceea ce se spune și scrie și prin tragerea de consecințe care nu au fost niciodată intenționate. Bărbații lui Iuda au spus: Regele este rudă apropiată cu noi. 'Prin aceasta', spun bărbații lui Israel, 'înțelegeți că nu avem parte în el'; pe când ei nu au însemnat așa ceva. (5.) Oamenii sunt foarte înclinați să alerge în extreme. Avem zece părți în David, au spus ei; și, aproape în următoarea suflare, Nu avem parte în el. Astăzi Osana, mâine Răstignește. Henry examinează apoi decizia dificilă a lui David cu privire la concubinele sale. II. Concubinele sale închise pe viață, iar el însuși sub necesitatea de a le pune în închidere, pentru că fuseseră pângărite de Absalom, v. 3. David înmulțise soțiile, contrar legii și ele s-au dovedit o durere și o rușine pentru el. Pe cele în care le luase cu plăcere păcătoasă le era acum, 1. Obligat, din datorie, să le îndepărteze, fiind făcute necurate pentru el prin necurăția josnică pe care fiul său o săvârșise cu ele. Pe cele pe care le iubise trebuie acum să le urască. 2. Obligat, din prudență, să le închidă în intimitate, să nu fie văzute în public din rușine, ca nu cumva vederea lor să dea prilej oamenilor să vorbească despre ce făcuse Absalom cu ele, ceea ce nu trebuie nici măcar numit, 1 Cor. 5,1. Ca acea ticăloșie să fie îngropată în obscuritate. 3. Obligat, din dreptate, să le închidă în închisoare, să le pedepsească pentru supunerea ușoară la pofta lui Absalom, disperând poate de întoarcerea lui David și dându-l pierdut. Nimeni să nu aștepte să facă rău și să stea bine. Henry se îndreaptă apoi spre intervenția femeii înțelepte care încheie asediul la Abel. (3.) Ioab și avocata lui Abel cad repede de acord că capul lui Șeba va fi răscumpărarea cetății. Ioab, deși într-o ceartă personală îl înghițise și distrusese recent pe Amasa, totuși, când acționează ca general, nu va purta nicidecum imputarea că se bucură de vărsare de sânge: 'Departe de mine să mă bucur să înghit sau să distrug, sau să intenționez decât când este necesar pentru siguranța publică, v. 20. Lucrul nu este așa. Cearta noastră nu este cu cetatea voastră; ne-am pune viețile în primejdie pentru protecția ei. Cearta noastră este doar cu trădătorul adăpostit printre voi; predați-l și am terminat.' Mult rău ar fi prevenit dacă părțile în conflict s-ar înțelege una pe alta. Cetatea rezistă cu încăpățânare, crezând că Ioab țintește la ruinarea ei. Ioab o atacă furios, crezând că cetățenii sunt toți confederați cu Șeba. Pe când amândoi se înșelau; să fie ambele părți deziluzionate și problema se rezolvă repede. Singura condiție a păcii este predarea trădătorului. Așa este și în lucrarea lui Dumnezeu cu sufletul, când este asediat de convingere și necaz: păcatul este trădătorul; pofta iubită este rebelul; desparte-te de aceea, aruncă fărădelegea și toate vor fi bine. Nici o pace în alți termeni. Femeia noastră înțeleaptă este de acord imediat cu propunerea: Iată, capul lui va fi aruncat ție îndată.
Considerați

Considerare

Henry încheie capitolul trecând în revistă oficialii care l-au slujit pe David după întoarcerea sa. Iată o socoteală a stării curții lui David după restaurarea sa. Ioab a păstrat funcția de general, fiind prea mare ca să fie înlăturat. Benaia, ca înainte, era căpitan al gărzilor. Iată o funcție nouă înființată, pe care n-o aveam (cap. 8,16-18), aceea de vistier sau unul peste dări, căci nu până spre sfârșitul vremii sale a început David să ridice taxe. Adoram a fost mult timp în această funcție, dar i-a costat viața la urmă, 1 Împărați 12,18.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața ta a apărut un conflict proaspăt tocmai când unul anterior părea rezolvat? Cum ai putea extinde atât adevărul cât și mila când loialitatea se simte divizată? Ce pas ai putea face astăzi pentru a preveni neînțelegerile mici să escaladeze în fracturi mai mari?
Roagă-te

Rugăciune

Tată milostiv, pe măsură ce cugetăm la întoarcerea lui David și la lucrarea fragilă a împăcării după răzvrătire și dezbinare, Te rugăm să ne păzești inimile de neloialitate și de judecăți pripite. Prin puterea Duhului Tău, dă-ne putere să extindem iertarea pe care am primit-o în Hristos și să urmărim pacea care cinstește Numele Tău. Vindecă rănile pe care le-am pricinuit sau le-am primit și ține-ne statornici în dependența umilă de harul Tău. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →