← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Timotei

1 Timotei 5 — cu Clarke

1 Timotei 5Comentariul lui Adam Clarke la Biblie20 min
Deschidere
În lumina caldă a harului wesleyan deschidem Comentariul lui Adam Clarke la întreaga Biblie pentru studiul nostru din capitolul cinci al Primei Epistole către Timotei. Expunerea răbdătoare a lui Clarke ne atrage în sensul clar al Scripturii, unde sfințenia practică întâlnește viața zilnică a bisericii. Duhul care l-a călăuzit pe apostol să ne călăuzească citirea și trăirea noastră de astăzi.
Citește

Citire

Să citim acum Prima Epistolă către Timotei capitolul cinci încet și cu rugăciune, ascultând chemarea Duhului la cinstire, îngrijire și slujire credincioasă în casa lui Dumnezeu.
Studiu
Clarke începe prin a clarifica tratarea bătrânilor și a membrilor mai tineri. Versetul 1. CAPITOLUL V. Reguli de urmat în mustrarea celor bătrâni și a celor tineri, 1, 2. Îndrumări privitoare la văduve, 3-16. Despre bătrânii care cârmuiesc bine, 17, 18. Cum să se procedeze împotriva bătrânilor când sunt acuzați și împotriva celor care păcătuiesc în mod notoriu, 19-21. Îndrumări privitoare la punerea mâinilor, 22. Privitor la sănătatea lui Timotei, 23. Motive pentru care nicio persoană nu trebuie numită în grabă în slujbe sfinte, 24, 25. NOTE LA CAP. V Versetul 1 Timotei 5:1. Să nu mustri un bătrân — Adică o persoană în vârstă; căci cuvântul πρεσβυτερος este luat aici în sensul său firesc și înseamnă unul înaintat în ani. La 1 Timotei 5:17 este luat în ceea ce poate fi numit sensul său bisericesc și înseamnă un slujitor în Biserică, ceea ce numim de obicei un prezbiter sau episcop; căci uneori acești termeni au fost confundați. Sunt puține cazuri în care se potrivește unui tânăr să mustre un bătrân și mai ales pe unul care este un tată în Biserică. Dacă un astfel de om greșește sau iese din cale, trebuie rugat ca un tată, cu mare prudență și respect. Cel puțin vârsta lui îi dă dreptul la aceasta. Cuvântul επιπληξης înseamnă: nu lovi; adică nu-i trata aspru, nici cu austeritate stăpânitoare. Pe cei mai tineri ca pe frați — Arătând smerenie și neînsușindu-ți nimic ție însuți din pricina slujbei tale. Simte pentru ei așa cum trebuie să simți pentru propriii tăi frați. Clarke explică apoi datoria familiilor față de propriile văduve. Versetul 4. Versetul 1 Timotei 5:4. Dar dacă vreo văduvă are copii sau nepoți — Aceasta arată că văduvele cu adevărat sunt acelea care nu au nici copii, nici nepoți, adică nici rude care să vrea sau să poată să le ajute, sau nicio rudă apropiată în viață. Să învețe mai întâi să arate evlavie acasă — Acești copii și nepoți să îngrijească de părinții sau rudele lor bătrâne sau neajutorate și să nu împovăreze Biserica cu ele cât timp sunt în stare să le întrețină. Și să răsplătească părinților — Και αμοιβας αποδιδοναι τοις προγονοις· Să învețe să dea bine pentru bine. Părinții voștri v-au întreținut și hrănit când erați tineri și neajutorați; trebuie deci să-i întrețineți când sunt bătrâni și lipsiți. Aceasta se numește a arăta evlavie; și există fără îndoială o aluzie la a cincea poruncă: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta — îngrijește-i la bătrânețe și în necazuri; Dumnezeu poruncește aceasta. Clarke tratează apoi cinstea cuvenită bătrânilor care cârmuiesc bine. Versetul 17. Versetul 17. Bătrânii care cârmuiesc bine — Bătrân este probabil aici numele unui slujitor bisericesc, asemănător cu ceea ce numim acum prezbiter. Vezi nota la 1 Timotei 5:1. Dr. Macknight a remarcat că, „în prima epocă, numele πρεσβυτερος, bătrân, era dat tuturor celor care exercitau vreo slujbă sfântă în Biserică, după cum reiese clar din Faptele Apostolilor 20:28, unde persoanele sunt numite επισκοποι, episcopi, care, Faptele Apostolilor 20:17, erau numite πρεσβυτεροι, bătrâni. Același lucru apare din Tit 1:5, unde cei numiți bătrâni, Tit 1:7, sunt numiți episcopi; și din 1 Timotei 4:14, unde, colectiv, toți cei care dețineau slujbe sfinte în Listra sunt numiți πρεσβυτεριον, prezbiteriu sau adunare a bătrânilor, și se spune că au fost de acord cu Sfântul Pavel în a-l pune deoparte pe Timotei pentru slujire.” Dublă cinste — Διπλης τιμης. Aproape fiecare critic de seamă admite că τιμη aici înseamnă răsplată, stipendiu, salariu. Să aibă un salariu dublu sau mai mare cel care cârmuiește bine; și de ce? Pentru că în împlinirea slujbei sale trebuie să aibă cheltuieli, proporțional cu sârguința sa, în a vizita și a ușura pe cei bolnavi, în a găzdui și a îngriji pe străini; într-un cuvânt, în a fi dat ospitalității, care era cerută de la orice episcop sau prezbiter. Mai ales cei care se ostenesc în cuvânt și învățătură. — Aceia care nu numai că propovăduiesc în public, ci și instruiesc în particular, catehizează etc. Unii cred că aceasta se referă la ordine bisericești distincte, dar aceste distincții tehnice au fost, în opinia mea, o lucrare a timpurilor mai târzii.
Considerați

Considerare

Clarke insistă asupra standardului apostolic pentru numirea slujitorilor. Versetul 22. Versetul 22. Să nu pui mâinile degrabă peste nimeni — Nu numi în grabă pe nicio persoană la slujirea sfântă: să fie bine încercată persoana înainte de a primi punerea mâinilor. Unii înțeleg aceasta ca punerea mâinilor peste cei bolnavi. Nici să nu fii părtaș la păcatele altora — Este un păcat ca orice persoană nepotrivită să se impună în slujba sfântă; și este părtaș la acel păcat cel care îl introduce, îl ajută sau îl sancționează în aceasta. O, ce socoteală vor avea de dat lui Dumnezeu episcopii, prezbiterii și alții grăbiți, lipsiți de discernământ și prejudecați pentru hirotoniile lor! Punerea mâinilor lor grăbite sau nepăsătoare „peste cranii care nu pot învăța și nu vor învăța;” în timp ce probabil refuză să introducă pe alții bine calificați pentru slujirea creștină. Păstrează-te curat. — De acest rău și de oricare altul. Clarke încheie cu principiul întreținerii drepte pentru lucrătorii credincioși. Versetul 18. Versetul 18. Scriptura zice: Să nu legi gura boului — Aceasta este o dovadă clară că prin τιμη, cinste, în versetul precedent, apostolul înseamnă salariu sau plată: „Bătrânii care cârmuiesc bine să fie socotiți vrednici de dublă cinste,” un salariu mai mare decât oricare dintre văduvele oficiale menționate mai înainte, căci „lucrătorul este vrednic de plata sa.” Întreținerea fiecărui om din Biserică trebuie să fie proporțională cu propria sa muncă și cu nevoile familiei sale. Cel ce nu lucrează nu trebuie să aibă plată. În Biserica lui Hristos nu poate exista niciodată o sinecură. Cei ce slujesc la altar trebuie să trăiască de pe altar; boul care treieră grâul nu trebuie să aibă gura legată; lucrătorul este vrednic de plata sa: dar altarul nu trebuie să-l întrețină pe cel ce nu slujește la el; dacă boul nu va treiera grâul, să meargă la pășune sau să aibă gura legată; dacă omul nu va lucra, să nu aibă plată.
Răspunde

Răspuns

Unde te-ar putea invita Domnul la o cinstire mai mare față de cei în vârstă în cercul tău de părtășie? Cum reflectă gospodăria ta evlavia care îngrijește mai întâi de ai săi? În ce feluri te îndeamnă Duhul să-i sprijini pe cei ce se ostenesc în cuvânt și învățătură?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru mărturia clară a Scripturii deschisă nouă de slujitorul tău Clarke. Dă-ne inimi blânde față de cei bătrâni, îngrijire credincioasă în casele noastre și sprijin generos pentru cei ce propovăduiesc și învață. Păstrează-ți slujitorii curați și poporul tău fără vină. Fie ca fiecare faptă de dragoste să izvorască din harul care ne-a iubit mai întâi, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →