Eterniseed › Curriculum › Mica
Mica 5-6 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În bogata moștenire a expunerii reformate, Ioan Calvin se remarcă ca un ghid atent prin oracolele profetice ale Scripturii. Tratarea sa a capitolelor 5 și 6 din Mica atrage cititorul în tensiunea dintre judecata iminentă și promisiunea sigură a restaurării centrate pe Conducătorul care vine. Calvin arată cum micimea Betleemului devine scena actului puternic al lui Dumnezeu, avertizând totodată poporul împotriva prezumției. Cuvintele sale ne invită să ținem atât toiagul corecției cât și speranța eliberării în aceeași mână, încrezându-ne în Dumnezeu care păstrează legământul. Astăzi ascultăm din nou vocea lui Calvin asupra acestor capitole.
Citește
Citire
Ne întoarcem acum la textul capitolelor 5 și 6 din Mica. Lăsați cuvintele profetului să se așeze în inima voastră pe măsură ce citiți încet și cu rugăciune. Observați mișcarea de la obscuritatea Betleemului la promisiunea unui Conducător ale cărui origini sunt din vechime, și apoi chemarea de a umbla cu smerenie cu Dumnezeu. Permiteți Duhului să vă pregătească mintea pentru perspectivele pe care Ioan Calvin le va aduce acestor versete.
Studiu
Calvin începe prin a examina profeția referitoare la Betleem.
Tu, Betleeme Efrata, ești mic, ca să fii printre miile lui Iuda. Deoarece Matei citează acest pasaj diferit, unii cred că ar trebui citit ca o întrebare: Și tu, Betleeme Efrata, ești tu cel mai mic printre provinciile lui Iuda? Matei spune: „Nu ești deloc cel mai mic, ci ești cel mai de seamă. [142]” Dar ce nevoie este să deformăm cuvintele Profetului, deoarece nu a fost intenția Evanghelistului să relateze expresiile Profetului, ci doar să indice pasajul. În ceea ce privește cuvintele, Matei a avut în vedere condiția orașului Betleem, așa cum era la venirea lui Hristos. Atunci a început într-adevăr să fie eminent: dar Profetul reprezintă aici cât de ignobil și de umil era locul Betleem atunci. Tu, spune el, ești cel mai mic printre miile lui Iuda. Unii, nu foarte înțelept, dau această explicație: „Ești cel mai mic printre miile lui Iuda”; adică: „Chiar dacă ar putea fi o mie de orașe în seminția lui Iuda, totuși abia ai putea avea un loc printre un număr atât de mare.” Dar aceasta a fost spusă prin ignorarea unui obicei predominant: căci evreii, știm, obișnuiau să-și împartă districtele în mii sau chiliade. Așa cum în armată există centurioni, tot așa în diviziunile fiecărei națiuni există sute; există de asemenea în armată tribuni, care prezidează peste o mie de oameni. Astfel Profetul îi numește mii, adică tribuni; căci districtele sunt aranjate astfel, încât orașul care, cu satele sale, putea aduce trei mii de oameni, avea trei prefecturi; și avea trei tribuni, sau patru sau cinci, dacă era mai mare. Profetul atunci, pentru a arăta că acest oraș era mic și abia de vreun cont, spune: Tu, Betleeme, abia ești suficient pentru a fi o provincie. Și a fost o dovadă a micimii sale că abia o mie de oameni puteau fi adunați din Betleem și satele învecinate. Nu erau, știm, multe orașe în seminția lui Iuda; și totuși o armată mare putea fi adunată acolo. Deoarece atunci orașul Betleem era atât de mic, încât abia putea atinge rangul de provincie, de aici este fără îndoială evident că era doar un oraș umil. Acum percepem ce avea Profetul în vedere.Calvin se îndreaptă apoi spre promisiunea că unul va ieși pentru Domnul.
Voi proceda acum la a doua clauză: Din tine va ieși pentru Mine unul care va fi Conducător. Aici Profetul Îl introduce pe Dumnezeu ca vorbitor: va ieși, spune el, unul pentru Mine. Dumnezeu declară în acest pasaj că nu a fost scopul Său să distrugă atât de mult poporul Său, ci că intenționa, după un timp, să-l restaureze din nou. El cheamă deci atenția credincioșilor asupra Lui și asupra sfatului Său veșnic; ca și cum ar fi spus: „V-am aruncat astfel pentru o vreme, ca totuși să-Mi manifest grija față de voi.” Pentru Mine atunci va ieși unul care va fi Conducător în Israel. Acum nu există îndoială că Profetul în același timp cheamă atenția credincioșilor la promisiunea care fusese dată lui David. Căci de unde vine speranța mântuirii pentru poporul ales, dacă nu din perpetuitatea acelei împărății? Profetul spune acum: „Există într-adevăr un motiv, potrivit percepției cărnii, de ce credincioșii ar trebui să se descurajeze; căci de unde vine încrederea lor, dacă nu din împărăția lui David? și din ce loc urmează să se ridice David? Chiar din Betleem; căci Betleem a fost numit cetatea lui David; și totuși este un loc obscur și mic, și abia poate fi considerat o provincie obișnuită. Deoarece este așa, mințile credincioșilor pot fi deprimate; dar această micime nu va fi o piedică pentru Domnul, ca să nu aducă de acolo un nou rege.”Despre domnia durabilă a lui Hristos, Calvin scrie:
El va sta, spune el, și va păstori în puterea lui Iehova. Cuvântul „sta” desemnează perseverența, ca și cum ar fi spus că nu va fi pentru un timp scurt că Dumnezeu va aduna prin Hristos rămășița poporului; că nu va fi, așa cum se întâmplă adesea, când unele raze de bucurie strălucesc și apoi dispar imediat. Profetul arată aici că împărăția lui Hristos va fi durabilă și permanentă. Va continua atunci; căci Hristos nu va conduce Biserica Sa doar pentru câteva zile, ci împărăția Sa va continua să stea printr-o serie neîntreruptă de ani și de veacuri. Acum înțelegem obiectul Profetului.
Considerați
Considerare
Calvin conectează în continuare lucrarea Mijlocitorului la maiestatea lui Dumnezeu.
Acum, că Îl supune pe Hristos lui Dumnezeu, se referă la natura Sa umană. Deși Hristos este Dumnezeu manifestat în trup, totuși El este supus lui Dumnezeu Tatăl, ca Mijlocitorul nostru și Capul Bisericii în natura umană: El este într-adevăr Persoana mijlocie între Dumnezeu și noi. Aceasta este deci rațiunea pentru care Profetul spune acum că Hristos are putere, ca să zicem așa, la voia altuia; nu că Hristos este doar om, ci așa cum apare nouă în persoana omului, se spune că primește putere de la Tatăl Său; și aceasta, așa cum s-a spus, cu privire la natura Sa umană. Există totuși un alt motiv pentru care Profetul a adăugat expres acest lucru: ca să știm că Hristos, ca protector al Bisericii, nu poate fi separat de Tatăl Său: așa cum atunci Dumnezeu este Dumnezeu, tot așa Hristos este slujitorul Său pentru a păstra Biserica. Într-un cuvânt, Profetul înseamnă că Dumnezeu nu trebuie privit de credincioși decât prin Mijlocitorul care intervine; și înseamnă de asemenea că Mijlocitorul nu trebuie privit decât ca unul care primește puterea supremă de la Dumnezeu Însuși și care este înarmat cu omnipotență pentru a-și păstra poporul.
Răspunde
Răspuns
Cum provoacă micimea Betleemului așteptările voastre cu privire la modul în care lucrează Dumnezeu? În ce fel sunteți tentați să prezumați asupra milei lui Dumnezeu în timp ce trăiți în neascultare? Unde aveți nevoie să vă odihniți mai deplin în puterea lui Hristos mai degrabă decât în a voastră?
Roagă-te
Rugăciune
O Doamne Suveran, care în credincioșia legământului ai promis Conducătorul din Betleem să păstorească turma Ta în puterea Domnului, dăruiește-ne harul de a umbla smeriți cu Tine în mijlocul atât al avertizării cât și al promisiunii. Prin Duhul, ațintește-ne privirile asupra lui Hristos, ca să primim mustrarea Ta ca milă și să ne odihnim în suficiența puterii Tale suverane pentru orice încercare. Păzește-ne de disperare și de prezumție, încrezându-ne că doar harul Tău susține poporul Tău până la sfârșit.
Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →