Eterniseed › Curriculum › 1 Tesaloniceni
1 Tesaloniceni 2 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la comentariul lui Ioan Calvin despre 1 Tesaloniceni capitolul 2. Calvin urmărește cu atenție purtarea apostolului Pavel printre Tesaloniceni, arătând cum integritatea, aprobarea divină și afecțiunea sinceră confirmă puterea evangheliei. Reflecțiile sale ne invită să examinăm propria noastră primire a cuvântului și caracterul celor care îl proclamă. Pe măsură ce ascultăm, fie ca perspectivele lui Calvin să ne adâncească încrederea în chemarea lui Dumnezeu și să ne întărească hotărârea de a umbla vrednici de împărăția sa. Să ne pregătim inimile pentru a primi atât scriptura cât și expunerea acestui ghid de încredere.
Citește
Citire
Vă invităm acum să citiți 1 Tesaloniceni capitolul 2 în întregime. Ascultați apărarea slujirii lui Pavel, grija sa tandră pentru credincioși și mulțumirea sa pentru primirea credincioasă a cuvântului de către ei. Observați cum capitolul trece de la exemplul personal la efectul transformator al mesajului lui Dumnezeu. Luați câteva clipe de liniște pentru a lăsa textul să vorbească înainte de a ne întoarce la observațiile verset cu verset ale lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a le reaminti Tesalonicenilor propria lor experiență a slujirii sale.
El lasă acum deoparte mărturia celorlalte biserici și le reamintește Tesalonicenilor ce au experimentat ei înșiși [520] și explică pe larg în ce fel s-a purtat el și, în același mod, ceilalți doi, asociații săi, printre ei, întrucât aceasta era de cea mai mare importanță pentru întărirea credinței lor. Căci cu acest scop declară el integritatea sa — ca Tesalonicenii să înțeleagă că au fost chemați la credință nu atât de mult de un om muritor, cât de Dumnezeu însuși. El spune, așadar, că venirea sa la ei nu fusese zadarnică, așa cum persoanele ambițioase manifestă mult spectacol, în timp ce nu au nimic solid; căci folosește aici cuvântul zadarnic ca opus lui eficaceCalvin confirmă apoi puritatea îndemnului său apelând la conștiința lor.
3 Căci îndemnul nostru. El confirmă, printr-un alt argument, credința pe care o îmbrățișaseră Tesalonicenii — întrucât fuseseră instruiți cu credincioșie și curăție în cuvântul Domnului, căci susține că doctrina sa era lipsită de orice înșelăciune și necurăție. Și cu scopul de a pune această chestiune dincolo de orice îndoială, cheamă conștiința lor ca martor. Cei trei termeni pe care îi folosește pot, se pare, fi deosebiți astfel: înșelătoria se poate referi la substanța doctrinei, necurăția la afecțiunile inimii, viclenia la modul de acțiune. În primul rând, așadar, spune că nu fuseseră amăgiți sau impuși prin sofisme când au îmbrățișat felul de doctrină care le fusese transmis de el. În al doilea rând, declară integritatea sa, întrucât nu venise la ei sub influența vreunei dorințe necurate, ci acționat doar de o dispoziție dreaptă. În al treilea rând, spune că nu făcuse nimic fraudulos sau răuvoitor, ci manifestase, dimpotrivă, o simplitate potrivită unui slujitor al lui Hristos. Deoarece aceste lucruri erau bine cunoscute Tesalonicenilor, aveau un temei suficient de ferm pentru credința lor.La versetul 4 Calvin apelează la Dumnezeu ca Autor al apostolatului său.
4 Fiindcă am fost aprobați. El merge chiar un pas mai sus, căci apelează la Dumnezeu ca Autor al apostolatului său și raționează astfel: 'Dumnezeu, când mi-a încredințat această slujbă, a dat mărturie despre mine ca un slujitor credincios; nu este, așadar, niciun motiv ca oamenii să aibă îndoieli cu privire la credincioșia mea, pe care o știu aprobată de Dumnezeu. Pavel, totuși, nu se laudă că a fost aprobat, ca și cum ar fi fost astfel de la sine; căci nu discută aici despre ceea ce avea prin natură, nici nu pune propria sa putere în conflict cu harul lui Dumnezeu, ci spune pur și simplu că Evanghelia i-a fost încredințată ca unui slujitor credincios și aprobat. Acum, Dumnezeu aprobă pe aceia pe care i-a format pentru sine după propria sa plăcere.Calvin contrastează apoi plăcerea oamenilor cu plăcerea lui Dumnezeu care cercetează inima.
Nu ca și cum am plăcea oamenilor. Ce se înțelege prin a plăcea oamenilor a fost explicat în Epistola către Galateni (Galateni 1:10) și acest pasaj, de asemenea, o arată admirabil. Căci Pavel contrastează a plăcea oamenilor și a plăcea lui Dumnezeu, ca lucruri opuse unul altuia. Mai departe, când spune — Dumnezeu, care cercetează inimile noastre, dă de înțeles că aceia care caută să obțină favoarea oamenilor nu sunt influențați de o conștiință dreaptă și nu fac nimic din inimă. Să știm, așadar, că adevărații slujitori ai evangheliei trebuie să-și facă scopul de a-și închina lui Dumnezeu strădaniile și să o facă din inimă, nu din vreo considerație exterioară față de lume, ci pentru că conștiința le spune că este drept și potrivit. Astfel se va asigura că nu-și vor face scopul de a plăcea oamenilor, adică că nu vor acționa sub influența ambiției, cu scopul de a obține favoarea oamenilor.
Considerați
Considerare
Calvin extrage o aplicație din afecțiunea tandră a lui Pavel asemănată cu o doică și un tată.
Ca o doică. În această comparație ia în considerare două puncte pe care le atinsese — că nu căutase nici slavă, nici câștig printre Tesaloniceni. Căci o mamă, alăptându-și pruncul, nu arată nicio putere sau demnitate. Pavel spune că era astfel, întrucât s-a abținut de bunăvoie de la a pretinde onoarea care i se cuvenea și, cu calm și modestie, s-a coborât la orice fel de slujire. În al doilea rând, o mamă, alăptându-și copiii, manifestă o anumită afecțiune rară și minunată, întrucât nu cruță nicio osteneală și necaz, nu evită nicio îngrijorare, nu se obosește de nicio sârguință și chiar cu veselie de spirit își dă propriul sânge să fie supt. În același fel, Pavel declară că era astfel dispus față de Tesaloniceni, încât era pregătit să-și dea viața pentru binele lor. Aceasta, cu siguranță, nu era purtarea unui om sordid sau avar, ci a unuia care exercita o afecțiune dezinteresată, și exprimă aceasta la sfârșit — pentru că ne erați dragi. Între timp, trebuie să avem în vedere că toți cei care ar fi socotiți printre adevărații păstori trebuie să exercite această dispoziție a lui Pavel — să aibă mai multă grijă de bunăstarea Bisericii decât de propria lor viață și să nu fie împinși la datorie de o preocupare pentru propriul avantaj, ci de o dragoste sinceră față de aceia față de care știu că sunt uniți și obligați. [527]Calvin reflectă asupra reverenței și puterii care aparțin numai cuvântului lui Dumnezeu.
De aici învățăm din acest pasaj ce credit trebuie dat evangheliei — un credit care nu depinde de autoritatea oamenilor, ci, odihnindu-se pe adevărul sigur și dovedit al lui Dumnezeu, se ridică deasupra lumii; și, în fine, este la fel de departe deasupra simplei opinii, pe cât este cerul deasupra pământului: [539] și, în al doilea rând, un credit care produce de la sine reverență, teamă și ascultare, întrucât oamenii, atinși de un sentiment al maiestății divine, nu-și vor permite niciodată să se joace cu ea. Învățătorii [540] sunt, la rândul lor, avertizați să se ferească de a aduce înainte altceva decât cuvântul curat al lui Dumnezeu, căci dacă aceasta nu era îngăduit lui Pavel, nu va fi așa pentru nimeni în zilele noastre. El dovedește, totuși, din efectul produs, că era cuvântul lui Dumnezeu pe care îl vestise, întrucât produsese acel rod al doctrinei cerești pe care profeții îl celebrează (Isaia 55:11,13; Ieremia 23:29) înnoindu-le viața, [541] căci doctrina oamenilor nu putea realiza un astfel de lucru. Pronumele relativ poate fi luat ca referindu-se fie la Dumnezeu, fie la cuvântul său, dar oricum ați alege, sensul va fi același, căci deoarece Tesalonicenii simțeau în ei înșiși o energie divină, care venea din credință, puteau fi siguri că ceea ce auziseră nu era un simplu sunet al vocii omenești care dispare în aer, ci doctrina vie și eficace a lui Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
Cum provoacă accentul lui Calvin pe aprobarea divină modul în care evaluați astăzi liderii spirituali? În ce domenii ați putea fi tentați să căutați favoarea omenească mai degrabă decât plăcerea lui Dumnezeu? Unde simțiți că cuvântul lui Dumnezeu lucrează încă cu putere în propria voastră viață?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Suveran, prin harul Tău ne-ai făcut să primim Cuvântul Tău nu ca pe cuvântul oamenilor, ci ca ceea ce este cu adevărat, glasul Tău cel viu și care rămâne. Prin Duhul Fiului Tău, curățește inimile noastre de orice urmă de ambiție și lăcomie, ca să umblăm vrednici de chemarea cu care ne-ai chemat în legământul Tău. Susține-ne prin credincioșia Ta până în ziua lui Hristos, ca să răbdăm toate lucrurile spre lauda slavei Tale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →