← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Împărați

1 Împărați 15-16 — cu Maclaren

1 Împărați 15-16Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Expozițiile lui Alexander Maclaren asupra Sfintelor Scripturi oferă o perspectivă pătrunzătoare asupra domniilor tulburi consemnate în 1 Împărați. În capitolele 15 și 16, Maclaren confruntă ciclul violenței, al idolatriei și al manevrelor politice care au destabilizat monarhia lui Israel. Expunerea sa îndepărtează drama de suprafață pentru a dezvălui singura măsură durabilă a fiecărei vieți: alinierea ei cu voia lui Dumnezeu. Prin aceste relatări străvechi, Maclaren cheamă cititorii să reflecteze la modul în care mici abateri de la adevăr se lărgesc până la ruină și la modul în care alianțele încurcate erodează credincioșia. Această lecție ne invită să stăm cu reflecțiile sale cumpătate și să le lăsăm să cerceteze inimile noastre. Comentariul atemporal al lui Maclaren continuă să vorbească cu claritate și convingere tuturor celor care caută să umble cu dreptate înaintea Domnului.
Citește

Citire

Ne întoarcem acum la Scripturi. Acordă timp pentru a citi 1 Împărați capitolele 15 și 16 încet și cu atenție. Observă succesiunea rapidă a regilor, violența care pătează fiecare tranziție și deriva constantă spre idolatrie. Lasă relatarea sobră a acestor domnii să vorbească înainte de a adăuga vreun comentariu. În timp ce citești, cere Domnului să-ți pregătească inima pentru adevărurile cercetătoare pe care Maclaren le va extrage din aceste capitole sobrietate.
Studiu
Maclaren distilează apoi domniile tulburi în singura lor măsură spirituală durabilă. Lecțiile ce se pot trage din aceste relatări sever condensate, reduse parcă la os, sunt limpezi. Prima dintre ele este că, atunci când o viață s-a sfârșit, singurul lucru care rămâne sau merită să fie gândit este relația omului cu Dumnezeu și cu voia Sa. Aici sunt doisprezece ani de domnie într-un caz și douăzeci și doi în celălalt, toate fierte, ca să zicem așa, în jumătate de duzină de propoziții și evaluate după un singur standard. Ce s-a întâmplat cu toată lupta înflăcărată, cu bucuriile și durerile, cu speranțele și temerile care au ars atât de aprins pentru o vreme? Toate s-au stins într-o mână de cenușă cenușie. Și ce rămâne în ele ca o bucată de metal solid care a fost topit din mormanul uriaș de zile și fapte care au hrănit focul? Relația omului cu Dumnezeu. Aceasta rămâne; aceasta este consemnată; aceasta determină totul despre el. Pădurile unduitoare care odinioară aveau soare revărsându-se peste frunzele lor verzi sunt reprezentate într-un strat subțire de cărbune. Maclaren urmărește apoi modul în care abaterile minore de la adevărata închinare se lărgesc până la idolatrie deplină. O altă lecție din aceste două domnii este lărgirea sigură a celei mai mici abateri de la Dumnezeu. Ieroboam a pretins că păstrează închinarea la Iehova și că introduce doar o mică schimbare prin așezarea unui simbol al Său. El ar fi afirmat cu vehemență că nu este idolatru și ar fi tresărit la însăși ideea de a se închina la zeii neamurilor, dar în mai puțin de cincizeci de ani un templu al lui Baal sidonian s-a ridicat în Samaria, iar închinarea lui, cu senzualitatea ei murdară, corupea tot Israelul. Oricât de ascuțit ar fi unghiul abaterii, linia trebuie doar prelungită, iar distanța dintre ea și cea de la care a deviat va fi distanța dintre cer și iad. Să nu spună nimeni: 'Până aici și nu mai departe voi merge.' Nu există oprire după voință pe acea cale, mai mult decât un om care alunecă pe o foaie de gheață netedă în pantă abruptă se poate opri înainte de a se prăbuși peste margine în abisul de dedesubt. Aceasta este adevărat cu privire la toate abaterile de la Dumnezeu și de la legea Sa, dar este cu deosebire adevărat cu privire la orice atingere a spiritualității închinării. Simbolismul lui Ieroboam a dus direct la închinarea păgână nerușinată a lui Ahab la Baalul sidonian hidos. Pofta de accesorii simbolice și senzuale ale închinării, care este puternică în cele mai multe biserici în această generație estetică, este primejdioasă. Ajutoare materiale pentru închinare trebuie să existe, atâta timp cât suntem în trup, dar cu cât sunt mai puține și mai simple, cu atât mai bine, căci sunt ajutoare care foarte repede devin piedici. Maclaren avertizează în continuare cu privire la costul spiritual al alianțelor încurcate cu dușmanii lui Dumnezeu. O altă lecție din domnia lui Ahab este nevoia de detașare de alianțele încurcate, dacă vrem să ne păstrăm drepți față de Dumnezeu. Chemarea lui Israel era să fie separat de neamuri. Ispita lui Israel era fie să se amestece cu ele, fie să se țină departe de ele în dispreț și ură. Căsătoria lui Ahab cu Izabela a fost, fără îndoială, considerată de tatăl său o lovitură inteligentă de politică, asigurându-le un aliat. Dar a inundat națiunea cu cultul crud și pofticios al lui Baal, iar acesta a ruinat în cele din urmă pe Ahab și casa lui. Slujitorii lui Dumnezeu nu se pot amesteca niciodată cu dușmanii Săi fără vătămare, decât dacă se amestecă cu ei în scopul de a-i întoarce în slujitorii Săi. Dacă preferăm tovărășia celor care nu-L iubesc pe Isus, dragostea noastră față de El trebuie să fie slabă și va deveni curând și mai slabă. Dacă Ahab o ia pe Izabela de soție, Ahab va lua curând zeul murdar al Izabelei ca zeu al său.
Considerați

Considerare

Maclaren apasă în cele din urmă întrebarea decisivă a modului în care fiecare viață va fi rezumată înaintea lui Dumnezeu. Viețile noastre vor ajunge toate la aceasta în cele din urmă. Cum a stat el față de Dumnezeu și de voia Sa este întrebarea finală care va fi pusă despre fiecare dintre noi, iar răspunsul la ea este singurul lucru care contează pentru cei morți — sau pentru cei vii. Oamenii scriu biografii voluminoase unii despre alții. Cât de puțin contează judecățile lor pentru oamenii morți! Lauda sau blamul le sunt la fel de indiferente. Dar ceea ce contează este dacă Dumnezeu va trebui să consemneze despre noi ceea ce este consemnat despre acești doi regi nenorociți, sau dacă va recunoaște că direcția principală a vieților noastre sărace a fost să-L slujim și să-I împlinim voia. A fost un mare savant; a făcut o avere uriașă; a ajuns pair; ea a fost o frumusețe renumită, o conducătoare a modei, o regină a societății — ce valoare vor avea toate aceste epitafuri, dacă degetul lui Dumnezeu va ciopli în tăcere dedesubtul lor: 'A făcut ce era rău în ochii Domnului'?
Răspunde

Răspuns

Cum se aliniază consemnarea zilelor mele cu singurul standard care va conta în cele din urmă? În ce moduri subtile aș putea tolera compromisuri mici care s-ar putea lărgi în timp? Unde caut securitate prin alianțe care îmi îndepărtează inima de la o devotare întreagă față de Domnul?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeule, pe măsură ce reflectăm asupra împăraților ale căror domnii sunt consemnate în Cuvântul Tău, dăruiește-ne harul de a umbla cu toată inima înaintea Ta, fără compromisuri sau loialități împărțite. Prin Duhul Tău, cercetează inimile noastre și păzește-ne de orice alianță încurcătoare care slăbește devotamentul și dezonorează Numele Tău. Fie ca mărturia vieților noastre să fie scrisă în ascultare simplă care Te place și arată spre lucrarea împlinită a lui Hristos. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →