← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Judecători

Judecători 1-2 — cu Maclaren

Judecători 1-2Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul lui Alexander Maclaren, Expositions of Holy Scripture. Comentariul său atemporal despre capitolele 1 și 2 din Judecători ne invită să urmărim luptele timpurii ale lui Israel în țară și să auzim vocea lui Dumnezeu proaspăt. Prin expunere atentă Maclaren descoperă atât mila cât și disciplina țesute în povestea legământului. Pe măsură ce ascultăm, același Duh care a călăuzit Israelul antic să ne trezească inimile astăzi spre o credincioșie mai profundă și o încredere reînnoită în Domnul care nu își abandonează niciodată poporul.
Citește
Așezați-vă într-un loc liniștit și deschideți Biblia la capitolele 1 și 2 din Judecători. Citiți cele două rezumate care deschid cartea, observând trecerea de la generația lui Iosua la provocările care urmează. Lăsați narațiunea cuceririi, a avertismentului și a eșecului repetat să vă cuprindă fără grabă. Cereți Duhului să vă pregătească inima pentru perspectivele pe care Maclaren le va aduce din aceste capitole.
Studiu

Studiază

Maclaren începe prin a identifica Îngerul Domnului și mesajul Său aspru. I. 'Îngerul Domnului' apăruse lui Iosua la Ghilgal la începutul războiului și dăduse ordinele Sale ca 'Căpetenie a oștirii Domnului'. Acum El reapare pentru a întreba de ce ordinele Sale nu fuseseră împlinite și pentru a vesti că biruința nu va mai însoți armele lui Israel. Nimic nu poate fi mai limpede decât faptul că Îngerul vorbește ca unul în care locuiește numele dumnezeiesc. 'Eu'-rile Sale repetate sunt de neînțeles pe orice altă ipoteză decât aceea că El este acea persoană tainică, distinctă de Iehova și totuși una cu El, pe care o cunoaștem ca 'Cuvântul întrupat'. Cuvintele Sale de aici sunt aspre. El enumeră binefacerile pe care le arătase lui Israel și care ar fi trebuit să-i inspire la ascultare bucuroasă. El amintește condițiile pe care le primiseră pământul; și anume că nu trebuiau să încheie alianțe încurcate cu rămășița locuitorilor și mai ales să nu tolereze idolatriei lor. Aici putem observa că, potrivit ultimei porunci a lui Iosua, exterminarea popoarelor native nu era avută în vedere, ci ca să nu existe alianțe care să pună în primejdie păzirea legământului de către Israel Ios 23:7, Ios 23:12. El îi acuză de neascultare și pune aceeași întrebare care fusese pusă Evei: 'Ce este aceasta pe care ați făcut-o?' Și El vestește pedeapsa care va urma, în paralizarea brațului biruitor al lui Israel prin retragerea puterii Sale biruitoare și în seducțiile din partea locuitorilor nativi la care vor cădea victime. Apoi el trage lecții din binefacerile lui Dumnezeu și din acuzația de neascultare. Observați, deci, cum binefacerile lui Dumnezeu agravează neascultarea noastră și cum El își întemeiază dreptul de a porunci pe ele. Mai departe, observați cum promisiunile Sale sunt condiționate de împlinirea condițiilor de către noi și cum un legământ pe care El a jurat că nu-l va rupe niciodată El îl socotește ca inexistent când oamenii îl încalcă. Din nou, observați aspră mustrare a celor necredincioși și obligarea lor de a se gândi la adevăratul caracter al faptelor lor sau, dacă adoptăm redarea Versiunii Revizuite, la lipsa de rațiune a îndepărtării de Dumnezeu. Nimeni nu îndrăznește să răspundă când Dumnezeu întreabă: 'Ce ai făcut?' Nimeni nu poate răspunde în mod rațional când El întreabă: 'De ce ai făcut-o?' Încă o dată, observați că slujitorii Săi păcătuiesc când se lasă amestecați cu lumea încât sunt în primejdie de a învăța căile ei și de a-și pune un laț sufletelor. Avem cu toții 'cananeeni' necuceriți în inimile noastre, iar prietenia cu ei este o supremă nebunie și o nelegiuire strigătoare. 'Desăvârșit' trebuie să fie deviza noastră. De multe ori cei cuceriți i-au biruit pe cuceritori, ca în cucerirea Romei asupra Greciei, a goților asupra Romei, a normanzilor asupra Angliei. Israel a fost în unele privințe cucerit de cananeeni și de alte seminții învinse. Să luăm seama ca să nu fim biruiți de dușmanii noștri lăuntrici, pe care ne închipuim că i-am supus și ne putem permite să-i tratăm cu îngăduință. În continuare, Maclaren explică pedeapsa încheierii unui armistițiu cu dușmanii spirituali. Din nou, Dumnezeu pedepsește încheierea unui armistițiu cu dușmanii noștri spirituali lăsând ca efectele armistițiului să se desfășoare de la sine. El a spus lui Israel, în esență: 'Dacă faceți alianțe cu popoarele țării, nu veți mai avea putere să le izgoniți. Iuteala curentului biruinței va fi oprită. Ați ales să-i faceți prietenii voștri, iar prietenia lor își va produce efectele firești, de a vă ispiti la imitație.' Puterea sporită a răului nostru nesupus este pedeapsa, tot așa cum este și rezultatul tolerării lui. Am vrut să-l păstrăm și am visat că-l putem controla. Îl vom păstra, dar nu-l vom putea controla. El ne va stăpâni dacă nu-l vom izgoni. Nu e de mirare că locul a fost numit Bochim 'Plângătorii', când astfel de cuvinte aspre au fost tunate. Lacrimile curg ușor; și multe păcate sunt plânse o dată, iar apoi repetate adesea. Așa a fost cu Israel, după cum povestirea continuă să spună. Să luăm avertismentul și să veghem ca pocăința noastră să fie adâncă și durabilă.
Considerați

Cugetă

Maclaren încheie secțiunea aplicând lecția la tendințele personale. Dar vom pierde lecția învățată aici dacă nu o aplicăm la tendințele din noi înșine și nu recunoaștem cu umilință că suntem în primejdie de a fi 'împiedicați', oricât de 'bine' am fi început să 'alergăm', și că singurul nostru remediu este să reînnoim neîncetat viziunea noastră directă asupra 'marilor lucrări ale Domnului' și consacrarea noastră slujirii Sale. Este o treabă săracă dacă, asemenea lui Israel, devotamentul nostru față de Dumnezeu depinde de viața lui Iosua sau, asemenea regelui Ioas, facem ceea ce este 'drept înaintea Domnului în toate zilele lui Iehoiada preotul'.
Răspunde
Unde în viața mea toler ez influențe care slăbesc ascultarea mea față de Dumnezeu? Cum îmi modelează recunoștința pentru îndurările trecute credincioșia mea prezentă? Ce pași pot face astăzi ca să reînnoiesc dependența directă de Domnul mai degrabă decât de conducători omenești sau de obiceiuri?
Roagă-te
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru avertismentele limpezi și dragostea răbdătoare consemnate în Judecători. Învață-ne să ascultăm glasul Tău înainte ca compromisul să prindă rădăcini. Ferește-ne de alunecarea lentă care preface binecuvântarea în robie. Reînnoiește-ne prima dragoste astfel încât devotamentul nostru să nu depindă de niciun conducător omenesc, ci să se sprijine cu totul pe Tine. Întărește-ne să umblăm în ascultare desăvârșită, încrezându-ne că disciplina Ta slujește întotdeauna scopului Tău mântuitor. În numele lui Isus, Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →