Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Antiohia: Unde ucenicii au fost numiți creștini pentru prima oară
Deschidere
În Faptele Apostolilor 11 lucrul nou pe care l-a făcut Dumnezeu trebuie explicat, apărat și apoi trăit. Ajunge la Ierusalim vestea că Petru a mâncat cu cei netăiați împrejur, iar frații se ceartă cu el — până când acesta povestește întreaga vedenie și coborârea Duhului, încheind cu 'Cine eram eu, ca să pot sta împotriva lui Dumnezeu?' Cei ce se împotriveau tac și Îl slăvesc pe Dumnezeu. Apoi scena se mută spre nord, la Antiohia, unde, pentru prima dată, Evanghelia este propovăduită liber grecilor, 'o mare mulțime a crezut', și acolo 'ucenicii au fost numiți creștini pentru prima oară'. Este locul de naștere al numelui pe care îl purtăm și astăzi. Iar capitolul se încheie cu ceva liniștit și măreț: când este vestită o foamete, ucenicii din Antiohia — o biserică tânără și neîncercată — trimit ajutor 'fiecare după puterea sa' fraților mai săraci din Iudeea. Hrisostom preface aceasta într-o predică despre puterea milosteniei și liniștea credinței în necaz.
Citește
Citește Faptele Apostolilor 11 — frații din tăierea împrejur ceartându-se cu Petru pentru că a mâncat cu neamurile; Petru repetând vedenia cu pânza, porunca Duhului de a nu se îndoi de nimic, cuvintele 'ceea ce a curățit Dumnezeu', și Duhul coborând peste ei 'ca și peste noi la început'; 'Cine eram eu, ca să pot sta împotriva lui Dumnezeu?'; ceilalți reduși la tăcere — 'Atunci Dumnezeu a dat și neamurilor pocăință spre viață'; risipirea celor prigoniți ajungând la Antiohia, unde mâna Domnului era cu ei și o mare mulțime s-a întors la Domnul; Barnaba trimis, bucurându-se, îndemnând pe toți să se țină de Domnul; Barnaba aducându-l pe Saul din Tars, și un an întreg învățând poporul; 'ucenicii au fost numiți creștini pentru prima oară în Antiohia'; Agab vestind foametea; și ucenicii trimițând ajutor, fiecare după puterea sa, fraților din Iudeea prin mâinile lui Barnaba și Saul.
Studiu
Studiază
Foametea care a lovit Iudeea ar fi putut împinge tânăra biserică din Antiohia la disperare sau la autoapărare; în loc de aceasta, a devenit ceasul ei cel mai strălucit. Hrisostom este uimit de răspunsul lor — nu bocetele și autocompătimirea pe care le naște de obicei necazul, ci o întoarcere spre afară, spre dărnicie:
Vedeți cum chiar în necaz, în loc să cadă în bocete și lacrimi, ca noi, se dau unei lucrări mari și bune?Încercarea nu le-a strâns inimile, ci le-a lărgit. Iar Hrisostom înalță milostenia trimisă de ei ca pe un leac de putere nemărginită, în stare să atingă și să vindece orice rană a sufletului:
Nu este niciun păcat pe care milostenia să nu-l poată curăți, niciunul pe care milostenia să nu-l poată stinge: tot păcatul este sub acesta: este un leac potrivit pentru orice rană.Credincioșii din Antiohia abia primiseră numele lui Hristos; deja învățau că a purta numele Lui înseamnă a purta sarcinile unii altora.
Considerați
Cugetă
Merită să ne oprim asupra a ceea ce a făcut Dumnezeu dintr-o foamete. Un dezastru pe care lumea îl întâmpină cu tezaurizare și frică, ucenicii l-au întâmpinat cu mâini deschise — iar Hrisostom vede însăși catastrofa prefăcută în vehicul al harului:
Vedeți cum foametea devine pentru ei mijloc de mântuire, prilej de milostenie, vestitor al multor binecuvântări.Ceea ce era menit să-i risipească și să-i înfometeze a devenit prilejul unei iubiri care a legat Antiohia de Ierusalim peste orice barieră de distanță și deosebire. Și observați unde se naște numele 'creștin': nu la Ierusalim, în leagănul credinței, ci la Antiohia, într-o adunare mixtă de iudei și greci, într-o biserică marcată din primele zile de învățătură sănătoasă și de dragoste care se revarsă. Numele nu a fost ales de ei, ci le-a fost dat — lumea a privit și nu a găsit alt cuvânt pentru acești oameni decât 'ai lui Hristos'. Doctrina și milostenia lor împreună au făcut ca numele să se potrivească.
Răspunde
Când vine necazul — pierdere, lipsă, teamă de mâine — în ce direcție se întoarce inima ta? Biserica din Antiohia arată un alt drum decât cel pe care îl luăm de obicei. Hrisostom îl numește limpede: în necaz, în loc să cadă în bocete și lacrimi 'ca noi', s-au dat unei lucrări mari și bune. Foametea a devenit, în mâinile lor, 'vestitor al multor binecuvântări'. Îți vei lăsa anotimpul greu să-ți închidă pumnul sau să ți-l deschidă? Și ascultă promisiunea uimitoare pe care ți-o pune înainte Hrisostom: nu este niciun păcat pe care milostenia să nu-l poată curăți, nicio rană pentru care mila să nu fie leacul. Porți numele 'creștin', născut la Antiohia din credință sănătoasă și mâini deschise — nu-l purta în zadar. Lasă-ți necazurile să devină prilejuri de dărnicie și vei afla, ca și ei, că însăși lucrul menit să te risipească a devenit mijlocul mântuirii tale.
Roagă-te
Doamne Dumnezeul nostru, care ai prefăcut o foamete într-o recoltă de milă și le-ai dat ucenicilor Tăi din Antiohia numele pe care suntem cinstiți să-l purtăm și noi: învață-mă să întâmpin necazul nu cu bocete și lacrimi, ci cu o lucrare mare și bună. Când frica ar vrea să-mi închidă mâna, deschide-o; când lipsa m-ar face să tezaurizez, fă-mă dăruitor după puterea mea și dincolo de ea. Curățește păcatele mele prin mila pe care o arăt altora și fă-mă vrednic de numele de creștin, născut din doctrină sănătoasă și dragoste care se revarsă. Leagă-mă de frații mei de aproape și de departe, ca nicio distanță sau deosebire să nu despartă dragostea pe care ai turnat-o în inimile noastre. Ție, Tată, Fiu și Duh Sfânt, fie toată slava, cinstea și închinarea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →