← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Gen 43-44 — cu Matei Henry

Geneza 43-44Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la expunerea atentă a lui Matei Henry asupra Genezei 43-44, unde drama reunirii lui Iosif cu frații săi se desfășoară în mijlocul foametei și al încercării. Henry ne călăuzește prin călătoria reticentă a familiei, primirea surprinzătoare a administratorului și încercarea finală care descoperă adevărata pocăință. Reflecțiile sale ne invită să observăm atât providența divină, cât și transformarea umană la lucru. Pe măsură ce ascultăm, fie ca aceste scene străvechi să vorbească proaspăt relațiilor noastre și încrederii în scopurile ascunse ale lui Dumnezeu.
Citește

Citire

Așezați-vă într-un spațiu liniștit și citiți Geneza capitolele 43 și 44 încet, observând tensiunea dintre frică și speranță care străbate fiecare întâlnire. Lăsați plecăciunile repetate ale fraților, cupa ascunsă și rugămintea înflăcărată a lui Iuda să zăbovească în mintea voastră. Cereți Duhului să vă pregătească inima pentru perspectivele pe care le va aduce Matei Henry acestor scene cruciale.
Studiu
Henry începe prin a examina reticența inițială a lui Iacov și intervenția persuasivă a lui Iuda. Aici, 1. Iacov își îndeamnă fiii să meargă și să cumpere mai multă grâne în Egipt, v. 1, 2. Foametea continua; iar grânele pe care le cumpăraseră fuseseră toate consumate, căci este hrană care piere. Iacov, ca un bun stăpân al unei familii, se îngrijește să asigure celor din casa sa hrană potrivită; și nu va face Dumnezeu același lucru pentru copiii Săi, pentru casa credinței? Iacov le poruncește să meargă din nou și să cumpere puţină hrană; acum, în vreme de lipsă, puţin trebuie să fie de ajuns, căci firea se mulţumeşte cu puţin. 2. Iuda îl îndeamnă să consimtă ca Beniamin să coboare cu ei, oricât de mult ar fi mers împotriva sentimentelor și hotărârii sale anterioare. Observaţi, nu este deloc incompatibil cu onoarea și datoria pe care copiii o datorează părinţilor să-i sfătuiască cu umilinţă și modestie și, după caz, să discute cu ei. Pledează cu mama ta, pledează, Osea ii. 2. (1.) El insistă asupra necesităţii absolute 237 sub care se aflau de a-l aduce pe Beniamin cu ei, de care el, care fusese martor la tot ce se petrecuse în Egipt, era un judecător mai competent decât putea fi Iacov. Protestul lui Iosif (v. 3) poate fi folosit pentru a arăta în ce condiţii trebuie să ne apropiem de Dumnezeu; dacă nu-L aducem pe Hristos cu noi în braţele credinţei noastre, nu putem vedea faţa lui Dumnezeu cu mângâiere. (2.) El se angajează să aibă toată grija posibilă de el și să facă tot ce-i stă în putinţă pentru siguranţa lui, v. 8, 9. Conştiinţa lui Iuda îl mustrase de curând pentru ceea ce făcuse cu mult timp în urmă împotriva lui Iosif (cap. xlii. 21); și, ca dovadă a adevărului pocăinţei sale, este gata să se angajeze, pe cât putea un om, pentru securitatea lui Beniamin. El nu numai că nu-l va nedreptăţi, ci va face tot ce poate pentru a-l proteja. Aceasta este restituire, pe cât permite cazul; când nu ştia cum să-l poată restaura pe Iosif, ar face unele reparaţii pentru nedreptatea ireparabilă pe care i-o făcuse, dublându-şi grija faţă de Beniamin. Henry subliniază apoi capacitatea lui Iacov de a fi convins atunci când necesitatea cere o schimbare de gândire. Observaţi aici, I. Capacitatea lui Iacov de a fi convins. El s-ar lăsa condus de raţiune, deşi cei care o susţineau erau inferiorii săi. El vedea necesitatea cazului; și, deoarece nu era niciun remediu, a consimţit să cedeze necesităţii (v. 11): 'Dacă trebuie să fie aşa acum, luaţi-l pe fratele vostru. Dacă nu se poate obţine grâne decât în aceste condiţii, la fel de bine îl putem expune pe el pericolelor călătoriei decât să suferim noi înşine și familiile noastre, și pe Beniamin printre ei, să pierim de lipsă de pâine.' Piele pentru piele, și tot ce are un om, chiar și un Beniamin, cel mai drag dintre toţi, îl va da pentru viaţa sa. Nicio moarte nu este atât de înfricoşătoare ca aceea prin foamete, Plângeri iv. 9. Iacov spusese (cap. xlii. 38), Fiul meu nu va coborî; dar acum este convins să consimtă. Observaţi, nu este o greşeală, ci înţelepciunea și datoria noastră, să ne schimbăm scopurile și hotărârile atunci când există un motiv bun pentru a face aşa. Constanţa este o virtute, dar încăpăţânarea nu este. Este prerogativa lui Dumnezeu să nu se pocăiască și să facă hotărâri neschimbabile. Henry detaliază apoi prudenţa și dreptatea lui Iacov în pregătirea celei de-a doua călătorii. II. Prudenţa și dreptatea lui Iacov, care au apărut în trei lucruri:—1. A trimis înapoi banii pe care îi găsiseră în gurile sacilor, cu această interpretare discretă a lor, Poate că a fost o greşeală. Observaţi, cinstea ne obligă să facem restituire, nu numai a ceea ce vine la noi prin propria noastră greşeală, ci și a ceea ce vine la noi prin greşelile altora. Deşi îl obţinem prin greşeală, dacă îl păstrăm când greşeala este descoperită, este păstrat prin înşelăciune. În întocmirea socotelilor, erorile trebuie exceptate, chiar și cele care ne sunt favorabile la fel ca cele care ne sunt potrivnice. Cuvintele lui Iacov ne oferă o interpretare favorabilă pe care să o punem asupra a ceea ce suntem tentaţi să privim ca o nedreptate și o ofensă; treceţi-o cu vederea și spuneţi, Poate că a fost o greşeală. 2. A trimis bani îndoiţi, de două ori cât luaseră data trecută, presupunând că preţul grânelor ar fi putut creşte,—sau că, dacă ar fi insistat, ar putea plăti o răscumpărare pentru Simeon, sau taxele sale de închisoare,—sau pentru a arăta un spirit generos, ca să fie mai probabil să găsească un tratament generos la omul, stăpânul ţării. 3. A trimis un dar din astfel de lucruri pe care le producea ţara și care erau rare în Egipt—balsam și miere, etc. (v. 11), mărfurile pe care le exporta Canaanul, cap. xxxvii. 25. Observaţi, (1.) Providenţa îşi distribuie darurile în mod variat. Unele ţări produc o marfă, altele alta, pentru ca comerţul să fie păstrat. (2.) Mierea și mirodeniile nu vor compensa niciodată lipsa de grâne pentru pâine. Foametea era aspră în Canaan, și totuşi aveau balsam și smirnă, etc. Putem trăi destul de bine cu hrană simplă fără delicatese; dar nu putem trăi cu delicatese fără hrană simplă. Să mulţumim lui Dumnezeu că ceea ce este mai necesar și mai folositor este în general mai ieftin și mai comun. (3.) Un dar în taină potoleşte mânia, Pilde xxi. 14. Fiii lui Iacov fuseseră acuzaţi pe nedrept ca spioni, totuşi Iacov era dispus să facă cheltuiala unui dar, pentru a potoli pe acuzator. Uneori nu trebuie să credem că este prea mult să cumpărăm pacea chiar acolo unde o putem cere pe drept și să insistăm asupra ei ca drept al nostru. Henry continuă subliniind evlavia lui Iacov exprimată în rugăciune înainte de plecare. III. Evlavia lui Iacov apărând în rugăciunea sa: Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea îndurare înaintea omului! v. 14. Iacov întorsese odinioară un frate mânios într-unul bun cu un dar și o rugăciune; și aici recurge la aceeaşi metodă încercată, și a reuşit bine. Observaţi, Cei care ar găsi îndurare la oameni trebuie să o caute de la Dumnezeu, care are toate inimile în mâinile Sale și le întoarce cum Îi place.
Considerați

Considerare

Henry încheie materialul despre Iacov reflectând asupra predării sale răbdătoare voii lui Dumnezeu. IV. Răbdarea lui Iacov. El încheie totul cu acestea: 'Dacă voi fi lipsit de copiii mei, sunt lipsit; Dacă trebuie să mă despart de ei astfel unul după altul, trebuie să consimt și să spun, Voia Domnului să se facă.' Observaţi, este înţelepciunea noastră să ne împăcăm cu cele mai aspre necazuri și să facem ce e mai bun din ele 238; căci nu se câştigă nimic luptând cu Făcătorul nostru, 2 Sam. xv. 25, 26. Henry mai târziu trage o concluzie tematică din supunerea umilită a fraţilor înaintea lui Iosif. IV. Aici este supunerea lor umilă, v. 16. 1. Ei recunosc dreptatea lui Dumnezeu: Dumnezeu a descoperit nelegiuirea slugilor tale, referindu-se poate la nedreptatea pe care o făcuseră odinioară lui Iosif, pentru care credeau că Dumnezeu îi socotea acum. Observaţi, Chiar și în acele necazuri în care ne socotim nedreptăţiţi de oameni, totuşi trebuie să recunoaştem că Dumnezeu este drept și descoperă nelegiuirea noastră. 2. Ei se predau prizonieri lui Iosif: Suntem slugile domnului meu. Acum visele lui Iosif s-au împlinit la maximum. Plecăciunile lor atât de dese și omagiul adus puteau fi privite doar ca un compliment și nu mai mult decât ceea ce făceau alţi străini; dar interpretarea pe care o puseseră ei înşişi, în mândria lor, asupra viselor sale era, Veţi avea voi stăpânire peste noi? (cap. xxxvii. 8), și în acest sens este acum în cele din urmă împlinit; ei se recunosc vasalii săi. Deoarece au înţeles-o astfel cu invidie, aşa se va împlini în ei.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viaţa voastră v-ar putea invita Dumnezeu să renunţaţi la o hotărâre de mult ţinută în lumina unei noi necesităţi? 2. Cum provoacă modelul restituirii cinstite și al aprovizionării generoase relaţiile voastre actuale cu ceilalţi? 3. În ce relaţie vă cere Dumnezeu să demonstraţi încredere răbdătoare mai degrabă decât control anxios?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte Milostiv, în încercările și îndurările ascunse ale acestor capitole, formează în noi o inimă gata să se supună când necesitatea o cere și să umble cu prudență înaintea Ta. Călăuzește-ne să căutăm mai întâi mila Ta și să aducem fiecare păcat la o mărturisire smerită, ca să cunoaștem bucuria împăcării cu Tine și cu unul cu altul. Dă-ne harul să ne odihnim în grija Ta suverană, încrezându-ne că Tu lucrezi chiar și atunci când nu putem vedea sfârșitul, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →