← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Osea

Osea 1-2 — cu Simeon

Osea 1-2Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, comoara sa de o viață de predici exegetice. Despre capitolele 1-2 din Osea, Simeon urmărește urmărirea geloasă, dar milostivă a Domnului față de poporul său legământal, arătând cum necazul și harul împreună îi readuc pe rătăcitori la primul lor Soț. Cuvintele sale ne invită să citim pe profet nu doar ca istorie antică, ci ca o oglindă vie a lucrării lui Dumnezeu cu fiecare suflet pocăit.
Citește

Citire

Să dăm acum ascultare capitolelor de început din Osea. În liniștea atenției rugătoare, auzi cum căsătoria tulburată a profetului devine o fereastră spre inima lui Dumnezeu, care și disciplinează și atrage pe cel iubit. Citește încet, lăsând cuvintele să cerceteze conștiința și să trezească nădejdea în mila dumnezeiască.
Studiu
Simeon începe prin a așeza textul în cadrul strategiei răbdătoare a lui Dumnezeu de a-și recâștiga poporul. O dovadă remarcabilă a acestui lucru avem în pasajul dinaintea noastră. Iudeii îl provocau neîncetat pe Dumnezeu la gelozie, depinzând de alianțe cu păgânii și închinându-se la idolii lor. Dumnezeu, totdeauna încet la mânie și desfătându-se în milă, a folosit toate metodele posibile pentru a-i readuce. Încercase ce poate face bunătatea și nu găsise succes. Acum hotărâse să ia nuiaua și le trimisese cuvânt prin profet că îi va pedepsi pentru fărădelegile lor, dar că scopul pedepsei va fi să-i readucă la o stare mai fericită și mai bună: 'De aceea', zice el (fiindcă sunteți atât de hotărâți să urmați căile voastre rele), 'iată, voi îngrădi' etc. În aceste cuvinte vedem, I. Ce mijloace folosește Dumnezeu pentru a-și readuce poporul. Deși Dumnezeu și-ar putea împlini scopurile instantaneu, printr-un simplu act al voii sale, totuși îi place în general să le împlinească prin mijloace potrivite scopului. În readucerea poporului său, 1. El dezvăluie apoi cele două mijloace prin care Domnul obstrucționează și dezamăgește cursul rătăcit al păcătosului. Poate idolul nostru cel mare este neprihănirea de sine: dorim să 'stabilim o neprihănire a noastră', în loc să ne bizuim simplu pe neprihănirea lui Hristos. Dumnezeu ne lasă deci la propriile noastre eforturi slabe, ca, prin încălcările repetate ale propriilor noastre jurăminte și legăminte, să fim constrânși să privim de la noi înșine la Domnul Isus Hristos. Astfel, dacă persistăm în a trece prin 'gard', el va interpune 'un zid', ca 'când vom urmări pe iubitorii noștri, să nu-i ajungem și când îi vom căuta, să nu-i putem găsi'. Dacă dificultățile mai mici nu-și ating scopul, va trimite altele mai mari, până ce și-a împlinit toată voia cu privire la noi.] Aceste intervenții, totuși, acționează într-un mod rațional, după cum se va vedea considerând, II. Ce efecte produce el asupra minților lor. Unde calamitățile sunt trimise fără har care să le sfințească, ele nu fac decât să împietrească pe aceia pe care ar trebui să-i readucă. Simeon începe apoi să urmărească efectele lăuntrice ale acestor intervenții dumnezeiești asupra sufletului care se întoarce. Dar când harul lui Dumnezeu cooperează cu providența sa, el lucrează în poporul său, 1. Un simțământ al vinovăției lor de a se fi depărtat de el. [Odată puteau păcătui fără teamă sau remușcare: cel mult, vedeau păcatul doar ca o împotrivire la voia lui Dumnezeu; dar, când Duhul lui Dumnezeu le-a deschis ochii, îl văd ca pe un act de adulter spiritual; și încep să simtă ca o femeie care, după ce s-a depărtat de un 'soț' bun și iubitor, tocmai se întorcea la simțământul datoriei sale. Cât de mult s-ar rușina la amintirea purtării sale! Cât de mult ar fi gata să se îndoiască dacă soțul ei o va mai primi vreodată și dacă ar fi posibil ca ea să mai fie vreodată obiectul afecțiunilor sale! Astfel, un suflet făcut cu adevărat conștient de obligațiile sale față de Dumnezeu, 'soțul' poporului său, simte un grad proporționat de rușine pentru că s-a depărtat de el, rușine amestecată cu scârbă de sine și ură de sine [Nota: Ieremia 3:25].
Considerați

Considerare

Simeon trage prima lecție cu privire la depravarea omenească și necesitatea restrângerii dumnezeiești. Depravarea omului. [Niciodată nu-L căutăm pe Dumnezeu până nu suntem constrânși de providența și harul său să o facem; și, până în ultima oră a vieții noastre, avem nevoie de garduri și ziduri ca să ne țină pe calea datoriei. Ce dovadă uimitoare este aceasta a înstrăinării noastre totale de Dumnezeu, ba chiar a vrăjmășiei noastre împotriva lui! Să roșim și să fim rușinați înaintea lui.] 2. Scopul încercărilor. [Ele 'nu răsar din țărână', ci sunt trimise spre binele nostru. Ele sunt ca îngerul care l-a întâlnit pe Balaam [Nota: Numeri 22:22-33]. Iar îndărătnicia noastră de a trece prin aceste obstacole ne-ar fi supus în mod repetat sabiei răzbunării, dacă Dumnezeul nostru nu ar fi exercitat totuși milă și îngăduință față de noi. Să ascultăm deci 'nuiaua și pe cel ce a rânduit-o' [Nota: Mica 6:9].] 3. Fericirea unei vieți religioase. [Nimeni nu s-a dat cu adevărat lui Dumnezeu fără să afle că 'căile sale erau căi de plăcere și pace'. El încheie cântărind scopul plin de har al încercărilor și fericirea durabilă a vieții cu Dumnezeu. Nimeni nu s-a abătut de la el fără să sufere pierdere atât în privința fericirii prezente, cât și a răsplății viitoare. Toți cei ce se numesc credincioși să fie deci 'treji și veghetori la rugăciune', ca în loc să spună 'Odată era mai bine cu mine decât acum', să-și 'arate sporul înaintea tuturor' și să poată spune în fiecare zi următoare: 'Niciodată nu a fost atât de bine cu mine ca acum'.
Răspunde

Răspuns

Unde am confundat prosperitatea cu aprobarea dumnezeiască și necazul cu mânia dumnezeiască? În ce 'gard' sau 'zid' prezent s-ar putea ca Domnul să mă întoarcă cu blândețe înapoi la sine? Cum trezește amintirea îndurărilor de mai înainte în mine o hotărâre proaspătă de a mă întoarce la primul meu Soț?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care și îngrădești căile noastre rătăcite și vorbești mângâietor inimilor care se întorc, dă-ne har să primim mustrările tale nu ca semne ale mâniei, ci ca instrumente ale iubirii. Fie ca valea Acor să devină pentru noi o ușă a nădejdii, iar fiecare vie restaurată un semn al harului mai bogat ce va veni. Păzește-ne, te rugăm, de nebunia de a ne depărta de tine și rânduiește încercările noastre astfel încât să ne conducă zilnic mai aproape de inima ta; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →