← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Romani

Romani 4 — cu Clarke

Romani 4Comentariul lui Adam Clarke la Biblie20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii. În tratarea sa a capitolului 4 din Romani, Clarke dezvăluie demonstrația atentă a apostolului că Avraam a fost justificat prin credință, nu prin fapte, și că aceeași har se extinde liber la fiecare credincios. Cu o reverență caldă pentru sensul clar al Scripturii, ascultăm chemarea la sfințenie practică ce marchează calea wesleyană. Duhul să ne deschidă inimile pentru a primi mila deja asigurată pentru noi în Hristos.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul 4 din Romani într-un spirit de atenție liniștită. Auziți cum apostolul face apel la Avraam și David pentru a arăta că dreptatea este socotită numai prin credință. Primiți pasajul ca pe un cuvânt viu care invită pe fiecare ascultător, evreu și neam deopotrivă, în același legământ al harului. Citiți încet, lăsând textul să se așeze în inimă.
Studiu
Clarke începe prin a expune noul argument extras din cazul lui Avraam. Apostolul, după ce a dovedit în capitolul precedent că nici evreii, nici neamurile nu au drept la binecuvântarea împărăției deosebite a lui Dumnezeu altfel decât prin har, care este la fel de liber pentru unul ca și pentru celălalt, în acest capitol înaintează un nou argument pentru a convinge pe evreu și pentru a arăta credinciosului dintre neamuri, într-o lumină clară, valoarea înaltă și siguranța puternică a îndurărilor dăruite lor în mod liber în Evanghelie; și, în același timp, pentru a arăta planul providenței divine, așa cum este așezat în sfatul și voia lui Dumnezeu. El arată apoi cum Avraam stă ca tată al tuturor celor ce cred, fie circumciși, fie nu. Argumentul său este luat din cazul lui Avraam: Avraam a fost tatăl și capul națiunii evreiești; el fusese un păgân, dar Dumnezeu l-a iertat și l-a luat pe el și pe urmașii săi în legământul său special și le-a dăruit multe binecuvântări extraordinare peste restul omenirii; și este evident că Avraam nu a fost justificat prin vreo ascultare de lege sau regulă de acțiune dreaptă, ci, în singura cale în care un păcătos poate fi justificat, prin prerogativă sau mila legiuitorului. Acum, aceasta este exact aceeași cale prin care Evanghelia mântuiește pe neamurile care cred și le dă o parte în binecuvântările legământului lui Dumnezeu. De ce atunci ar trebui evreii să se opună neamurilor? Clarke cartografiază apoi dialogul apostolului cu evreul de-a lungul capitolului. Cu această obiecție foarte dexter apostolul își introduce argumentul, Romani 4:1; Romani 4:2; arată că, potrivit relatării din Scriptură, Avraam a fost justificat prin credință, Romani 4:3-5; explică natura acelei justificări, printr-o citare din Psalmi, Romani 4:6-9; dovedește că Avraam a fost justificat cu mult înainte de a fi circumcis, Romani 4:9-11; că neamurile care cred sunt sămânța sa căreia îi aparține făgăduința, la fel ca și evreii care cred, Romani 4:12-17; și descrie credința lui Avraam, pentru a explica credința Evangheliei, Romani 4:17-25. Vezi notele Dr. Taylor. Putem presupune în continuare că dialogul se poartă între apostol și evreu și va face subiectul și mai clar să atribuim fiecăruia partea sa respectivă. Evreul pune o singură întrebare, care este cuprinsă în primul verset și o parte din al doilea. Iar răspunsul apostolului ocupă restul capitolului. El se îndreaptă direct spre mărturia scripturală despre credința lui Avraam. Versetul 3. Versetul Romani 4:3. Căci ce zice Scriptura? — Relatarea scripturală a acestei fapte, Geneza 15:6, este hotărâtoare; căci acolo se spune: Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit, ελογισθη, i s-a socotit lui ca dreptate, ειςδικαιοσυνην, spre îndreptățire.
Considerați

Considerare

Clarke încheie prin a sublinia caracterul simplu și liber al justificării prin credință pentru fiecare credincios. Dar ar însemna să transcriem o parte foarte considerabilă din Noul Testament pentru a consemna toate textele care se referă la acest adevăr atât de important și glorios. 2. Și după cum moartea sa a fost o ispășire pentru păcatele noastre, tot așa învierea sa a fost dovada și chezășia vieții noastre veșnice. Vezi 1 Corinteni 15:17; 1 Petru 1:3; Efeseni 1:13, Efeseni 1:14, etc. 3. Doctrina justificării prin credință, care este dovedită atât de nobil în capitolul precedent, este una dintre cele mai mărețe arătări ale îndurării lui Dumnezeu față de omenire. Este atât de foarte simplă încât toți o pot înțelege și atât de liberă încât toți o pot dobândi. Ce poate fi mai simplu decât aceasta? Tu ești un păcătos, în consecință condamnat la pierzare și cu totul incapabil să-ți mântuiești propriul suflet. Toți sunt în aceeași stare cu tine și niciun om nu poate da o răscumpărare pentru sufletul aproapelui său. Dumnezeu, în îndurarea sa, a pregătit un Mântuitor pentru tine.
Răspunde

Răspuns

Cum trezește amintirea credinței lui Avraam propria ta încredere în mila lui Dumnezeu astăzi? În ce domeniu al vieții ești ispitit să te bizui pe fapte mai degrabă decât să te odihnești numai în har? Unde te-ar putea invita Duhul să umbli în sfințenia practică ce izvorăște din justificarea prin credință?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule plin de har, îți mulțumim pentru mărturia lui Avraam și pentru mărturia clară păstrată în cuvântul tău. Dăruiește-ne aceeași credință care privește numai la mila ta în Hristos. Plămădește în noi sfințenia practică ce răspunde harului tău cu ascultare iubitoare. Păzește-ne de orice laudă în afară de cruce și lasă același Duh care l-a înviat pe Isus din morți să lucreze liber în umblarea noastră zilnică. Prin Isus Hristos, Domnul nostru, Amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →