Eterniseed › Curriculum › 1 Cronici
1 Cronici 27-29 — cu Matthew Henry
Deschidere
Expunerea atentă a lui Matthew Henry asupra 1 Cronici 27–29 ne atrage în ultimele acte ale lui David de organizare a regatului și de pregătire pentru templu. Reflecțiile sale evidențiază atât aranjamentele practice ale conducerii, cât și prioritățile spirituale care trebuie să le susțină. Pe măsură ce urmărim tratamentul verset cu verset al lui Henry, vedem cum exemplul lui David continuă să instruiască poporul lui Dumnezeu astăzi. Comentariul ne invită să considerăm cum slujirea credincioasă în fiecare sferă curge dintr-o inimă devotată Domnului. Să ascultăm cu atenție în timp ce Henry ne ghidează prin aceste capitole de încheiere ale domniei lui David.
Citește
Citire
Întoarce-te acum la 1 Cronici 27 până la 29 și citește relatarea completă a organizării militare și civile a lui David, a îndemnului său public către Solomon și adunare, precum și a dispozițiilor finale pentru templu. Permite textului să vorbească despre conducere ordonată, devotament din toată inima și pregătire generoasă pentru închinare. Observă cum cuvintele și acțiunile lui David arată dincolo de el însuși către Împăratul mai mare care zidește o casă veșnică.
Studiu
Henry începe prin a examina reglementările miliției consemnate în capitolul 27.
Avem aici o relatare a reglementării miliției regatului. David era el însuși un om al războiului și făcuse lucruri mari cu sabia; adusese pe câmp armate mari. Acum ni se spune cum le-a organizat atunci când Dumnezeu i-a dat odihnă de toți vrăjmașii săi. Nu i-a ținut pe toți împreună, căci aceasta ar fi fost o povară pentru ei și pentru țară; totuși nu i-a desființat și risipit pe toți, căci atunci ar fi lăsat regatul gol și poporul ar fi uitat artele războiului în care fuseseră instruiți. De aceea a conceput să mențină o forță constantă, dar nu o armată permanentă. Modelul este foarte prudent. 1. A ținut constant 24.000 în arme, presupun în corp și disciplinați, într-o parte sau alta a regatului, proprietarii liberi purtându-și propriile arme și suportându-și propriile cheltuieli cât timp erau mobilizați. Aceasta era o forță suficientă pentru asigurarea păcii și siguranței publice. Cei ce sunt cu adevărat israeliți trebuie să învețe războiul; căci avem vrăjmași cu care să ne luptăm, împotriva cărora suntem datori să stăm constant în gardă. 2. Îi schimba în fiecare lună; astfel numărul total al miliției se ridica la 288.000, poate aproximativ o cincime din bărbații apți ai regatului. Fiind astfel împărțiți în douăsprezece serii, toți erau instruiți și obișnuiți cu exercițiile militare; și totuși nimeni nu era obligat să fie în slujbă și la cheltuieli mai mult de o lună pe an (ceea ce își puteau permite foarte bine), decât în ocazii extraordinare, și atunci puteau fi adunați cu toții repede. Este înțelepciunea guvernatorilor și multă laudă a lor, în timp ce asigură siguranța publică, să conceapă cum să o facă eficientă și totuși ușoară și cât mai puțin împovărătoare pentru popor. 3. Fiecare serie avea un comandant șef peste ea. Pe lângă ofițerii subalterni care erau conducători peste mii, sute și cincizeci, exista un ofițer general pentru fiecare serie sau legiune. Toți acești doisprezece mari comandanți sunt menționați printre vitejii și campionii lui David, 2 Sam. 23 și 1 Cron. 11. Ei s-au distins mai întâi prin faptele lor mari și apoi au fost avansați la acele mari preferințe. Este bine cu un regat când onoarea însoțește astfel meritul. Benaia este numit aici preot șef, v. 5. Dar, cohen însemnând atât preot cât și prinț, ar putea fi tradus mai bine aici conducător șef sau (cum este în margine) ofițer principal. Dodai îl avea pe Miklot (v. 4) fie ca înlocuitor când era absent sau infirm, fie ca succesor când a murit. Benaia îl avea pe fiul său sub el, v. 6. Asael îl avea pe fiul său după el (v. 7), și prin aceasta se pare că acest plan al miliției a fost pus la începutul domniei lui David; căci Asael a fost ucis de Abner în timp ce David domnea în Hebron. Când războaiele sale s-au încheiat, a reluat această metodă și a lăsat afacerile militare în această postură, pentru domnia pașnică a fiului său Solomon. Când ne considerăm cei mai în siguranță, totuși, cât timp suntem aici în trup, trebuie să ne păstrăm gata pentru conflicte spirituale. Să nu se laude cel ce își pune platoșa ca cel ce o scoate.Henry consideră apoi ofițerii numiți peste bunurile și gospodăria regelui.
III. Despre ofițerii curții. 1. Conducătorii bunurilor regelui (cum sunt numiți, v. 31), cei ce aveau supravegherea și grija de arăturile regelui, viile sale, livezile sale de măslini, turmele sale, cămilele sale, măgarii săi, turmele sale. Aici nu sunt ofițeri pentru stat, nici pentru sport, nici maestru al garderobei, nici maestru al ceremoniilor, nici maestru al cailor, nici maestru al ogarilor, ci toți pentru slujire, potrivit simplității și simplității acelor vremuri. David era un mare soldat, un mare învățător și un mare prinț, și totuși un mare gospodar al averii sale, ținea mult pământ în propria mână și îl popula, nu pentru plăcere, ci pentru profit; căci regele însuși este slujit de câmp, Ecl. 5,9. Acei magistrați care ar vrea ca supușii lor să fie harnici trebuie ei înșiși să fie exemple de hărnicie și aplicare la treburile. Aflăm, totuși, că mai târziu săracii țării au fost considerați suficient de buni pentru a fi viticultori și agricultori, 2 Regi 25,12. Acum David i-a pus pe oamenii săi mari să prezideze aceste îndeletniciri. 2. Slujitorii persoanei regelui. Ei erau cei ce se remarcau prin înțelepciune, fiind destinați conversației. Unchiul său, care era un om înțelept și un scrib, nu numai bine priceput în politică, ci și bine citit în Scripturi, era sfetnicul său, v. 32. Altul, care fără îndoială excela în învățătură și prudență, era educatorul copiilor săi. Ahitofel, un om foarte viclean, era sfetnicul său: dar Hușai, un om cinstit, era tovarășul și confidentul său. Nu pare să fi avut mulți sfetnici; dar aceia pe care îi avea erau oameni de mari abilități. Multă din înțelepciunea prinților se vede în alegerea slujitorilor lor. Dar David, deși avea toți acești veri și sfetnici de încredere și iubiți în jurul său, a preferat Biblia sa înaintea tuturor. Ps. 119,24: Mărturiile Tale sunt desfătarea mea și sfetnicii mei.Henry dezvăluie apoi îndemnul dat lui Solomon privind slujirea din toată inima.
V. Le-a deschis scopurile pline de har ale lui Dumnezeu cu privire la Solomon (v. 6,7): L-am ales să fie fiul Meu. Astfel el declară hotărârea, că Domnul i-a spus lui Solomon, ca un tip al lui Hristos: Tu ești Fiul Meu (Ps. 2,7), fiul iubirii Mele; căci a fost numit Iedidia, pentru că Domnul l-a iubit, și Hristos este Fiul Său preaiubit. Despre el Dumnezeu a spus, ca o figură a Celui ce avea să vină, 1. El va zidi casa Mea. Hristos este atât întemeietorul cât și temelia templului Evangheliei. 2. Îi voi întări împărăția pentru totdeauna. Aceasta trebuie să-și aibă împlinirea în împărăția Mesia, care va continua în mâinile Sale prin toate veacurile timpului (Isa. 9,7; Luca 1,33) și apoi va fi predată lui Dumnezeu, chiar Tatăl, totuși poate fi predată înapoi Răscumpărătorului pentru totdeauna. Cât despre Solomon, această promisiune a întăririi împărăției sale este făcută aici condițională: Dacă va fi statornic să împlinească poruncile Mele, ca în ziua aceasta. Solomon era acum foarte promițător și bun: 'Dacă va continua așa, împărăția lui va continua, altfel nu.' Observă: Dacă suntem statornici în datoria noastră, atunci, și nu altfel, putem aștepta continuarea favorii lui Dumnezeu. Cei ce au fost bine învățați și încep bine să ia seama la aceasta: dacă sunt statornici, sunt fericiți; statornicia poartă cununa, deși nu o câștigă.
Considerați
Considerare
Henry introduce adunarea solemnă și numirea divină care încadrează capitolul 28.
Relatarea pe care o avem despre ieșirea lui David, la începutul primei cărți a Regilor, nu face soarele său aproape atât de strălucitor ca cea dată în acest capitol și în următorul, unde avem rămas-bunul său solemn atât față de fiul său cât și față de supușii săi, și trebuie să recunoaștem că a încheiat bine. În acest capitol avem: I. O adunare generală a stărilor chemate să se întrunească, v. 1. II. O declarație solemnă a legăturii divine atât a coroanei cât și a cinstei de a zidi templul asupra lui Solomon, v. 2-7. III. O îndemnare atât către popor cât și către Solomon să facă din religie preocuparea lor, v. 8-10. IV. Modelul și materialele predate lui Solomon pentru zidirea templului, v. 11-19. V. Încurajare dată lui să întreprindă lucrarea și să continue în ea, v. 20,21.
Răspunde
Răspuns
Unde în responsabilitățile tale prezente te cheamă Domnul să menții o credincioșie ordonată mai degrabă decât să te bazezi pe puterea personală? Cum provoacă accentul lui David pe căutarea lui Dumnezeu cu o inimă desăvârșită și voitoare felul în care abordezi slujirea zilnică? În ce domeniu specific ai putea tu, asemenea lui David, pregăti resurse sau încurajare pentru ca alții să ducă mai departe lucrarea casei lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule îndurător, cercetează inimile noastre așa cum ai făcut în zilele lui David și rânduiește viețile și responsabilitățile noastre după Cuvântul Tău, ca să Te slujim cu minți voitoare și neprihănite. Dă-ne har să lucrăm cu credincioșie pentru casa Ta fără prezumție, încrezându-ne în prezența Ta statornică și în lucrarea împlinită a lui Hristos. Întărește-ne prin Duhul Tău ca să împlinim fiecare sarcină pe care ne-ai dat-o numai pentru slava Ta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →