Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 13 — cu Hodge
Deschidere
În disciplina liniștită a studiului zilnic al Scripturii, ne întoarcem din nou la Comentariul lui Charles Hodge la Romani, 1 Corinteni și Efeseni. Această lucrare venerată călăuzește biserica prin instrucțiunile apostolului cu claritate doctrinară și grijă pastorală. Astăzi atenția se oprește asupra capitolului 13 din Romani, unde îndatoririle credinciosului în societatea ordonată primesc o atenție atentă. Expunerea cumpătată a lui Hodge ne amintește că viața civilă însăși stă sub mâna suverană a lui Dumnezeu. Duhul să ne dăruiască inimi receptive pe măsură ce ascultăm.
Citește
Citire
Cu reverență citim acum capitolul 13 din Romani în întregime. Lăsați cuvintele apostolului să se așeze adânc înainte de a ne ocupa de comentariul care urmează. Citiți încet, observând fiecare poruncă și fiecare temei pe care se sprijină. Cereți Domnului să deschidă textul înțelegerii voastre.
Studiu
Hodge deschide expunerea versetului 1 definind sfera puterilor mai înalte.
Prin puteri mai înalte se înțeleg cel mai frecvent și natural cei care dețin autoritate, fără referire la gradul funcției sau la caracterul lor. Trebuie să ne supunem nu numai magistraților supremi, ci tuturor celor care au autoritate asupra noastră. Cuvântul abstract puteri sau autorități ( ̓ ́ ) este folosit pentru cei investiți cu putere, Luca 12:11 ; Efeseni 1:21 ; Efeseni 3:10 , etc. etc. Cuvântul ( ̔ ́ ) tradus mai înalt se aplică oricui ne întrece în demnitate și autoritate. În 1 Petru 2:13 este aplicat regelui ca suprem, adică superior tuturor celorlalți magistrați. Dar aici o clasă de magistrați nu este comparată cu alta, ci sunt vorbiți ca fiind peste alți oameni care nu dețin funcții. Este o interpretare foarte nenaturală care face ca acest cuvânt să se refere la caracterul magistraților, ca și cum sensul ar fi: 'Fiți supuși magistraților buni'.El stabilește apoi sursa divină a oricărei autorități cârmuitoare.
̓ ́ ̓ ̓ ́ ̓ ̀ ̓ ̀ ͂ . Aceasta este o propoziție foarte cuprinzătoare. Toată autoritatea este de la Dumnezeu. Niciun om nu are vreo putere legitimă asupra altor oameni care să nu fie derivată de la Dumnezeu. Toată puterea umană este delegată și ministerială. Aceasta este adevărat despre părinți, magistrați și slujitori ai bisericii. Totuși, aceasta nu este tot ce înseamnă pasajul. El nu afirmă doar că toată cârmuirea ( ̓ ́ , autoritate ) este ( ̓ ̀ ͂ ) derivată de la Dumnezeu, ci că fiecare magistrat este de la Dumnezeu; adică autoritatea lui este jure divino. Cuvântul ̓ ́ este folosit în mod evident, în această legătură, într-un sens concret. Aceasta reiese clar din folosirea cuvântului în celelalte propoziții ale versetului. 'Puterile mai înalte' și 'puterile care sunt' sunt termeni concreți, însemnând pe cei investiți cu putere.Hodge arată apoi de ce cârmuitorii funcționează ca slujitori ai lui Dumnezeu pentru binele public.
Versetul 3. Romani 13:3 Căci cârmuitorii nu sunt o groază pentru faptele bune, ci pentru cele rele. Acest verset nu trebuie legat de al doilea, ci de primul, deoarece dă un motiv suplimentar pentru datoria enunțată acolo. Magistrații trebuie ascultați, căci așa este voia lui Dumnezeu, și pentru că sunt rânduiți să înfrâneze răul și să promoveze binele. Există deci un temei în însăși natura funcției lor pentru care nu trebuie rezistați. Vrei deci să nu te temi de putere? Fă ce este bine și vei avea laudă de la ea. Adică, cârmuirea nu este un rău de temut, decât de către făcătorii de rele. Deoarece magistrații sunt rânduiți pentru pedepsirea răului, modul de a evita suferința din cauza autorității lor nu este să i te împotrivești, ci să faci ceea ce este bine. Pavel vorbește despre scopul legitim al cârmuirii, nu de abuzul de putere de către oameni răi.El încheie secțiunea despre datoria civilă întemeind ascultarea atât pe conștiință cât și pe teama de pedeapsă.
Versetul 5. Romani 13:5 De aceea trebuie să vă supuneți, nu numai din cauza mâniei, ci și din pricina conștiinței. Adică, supunerea față de magistrați nu este doar o datorie civilă impusă de legi penale, ci și o datorie religioasă și parte din ascultarea noastră față de Dumnezeu. Din cauza mâniei, adică din teama de pedeapsă. Din pricina conștiinței, adică din respect față de Dumnezeu, din motive de conștiință. În același fel, Pavel întemeiază toate datoriile relative și sociale pe temeiuri religioase. Copiii trebuie să asculte de părinți, pentru că este drept înaintea lui Dumnezeu; iar slujitorii trebuie să fie ascultători de stăpânii lor, ca și lui Hristos, făcând voia lui Dumnezeu din inimă, Efeseni 6:1 , Efeseni 6:5 , Efeseni 6:6 .
Considerați
Considerare
Hodge impune limita necesară asupra oricărei autorități omenești.
Nu există nicio limitare a poruncii din acest verset, în ceea ce privește obiectele ascultării, deși există una în privința întinderii ascultării însăși. Adică, trebuie să ascultăm de toți cei care au autoritate reală asupra noastră, fie că autoritatea lor este legitimă sau uzurpată, fie că sunt drepți sau nedrepți. Împăratul domnitor efectiv trebuia ascultat de creștinii romani, oricare ar fi fost părerea lor despre titlul său la sceptru. Dar dacă depășea autoritatea și le cerea să se închine la idoli, ei trebuiau să asculte de Dumnezeu mai mult decât de om. Aceasta este limita oricărei autorități omenești. Ori de câte ori ascultarea de om este incompatibilă cu ascultarea de Dumnezeu, neascultarea devine o datorie.El afirmă că principiul se aplică fiecărei forme existente de cârmuire.
Deoarece cuvântul osândă este prin uz modern restrâns la condamnarea finală și veșnică a celor răi, este nepotrivit acestui pasaj și altora în care apare în versiunea noastră; vezi 1 Corinteni 11:29 . Pavel nu se referă la pedeapsa pe care o poate aplica magistratul civil; căci vorbește despre neascultarea față de cei în autoritate ca un păcat împotriva lui Dumnezeu, pe care El îl va pedepsi. Este clar că acest pasaj ( Romani 13:1 , Romani 13:2 ) se aplică oamenilor care trăiesc sub orice formă de cârmuire, monarhică, aristocrată sau democratică, în toate modificările lor variate. Cei care dețin autoritate trebuie ascultați în sfera lor, indiferent cum sau de cine au fost numiți. Este ̓͂ ̓ ́ , puterile care sunt, cârmuirea de facto, care trebuie privită, pentru moment, ca orânduită de Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
1. Cum modelează recunoașterea că toată autoritatea derivă de la Dumnezeu atitudinea voastră față de cei care cârmuiesc?
2. În ce feluri ar putea conștiința să ceară un răspuns diferit de simpla teamă de pedeapsă?
3. Unde devine cea mai clară limita ascultării în propriul vostru context?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, îți mulțumim pentru viața ordonată pe care ai orânduit-o prin magistrații civili. Dăruiește-ne inimi binevoitoare să dăm ceea ce se cuvine, nu doar din teama de mânie, ci din reverență pentru numele tău. Păzește-ne de orice duh de fărădelege, păstrând în noi o sfântă frică ce te ascultă mai presus de toate. Întărește-ți biserica să trăiască liniștit și pașnic sub orice putere legitimă, purtând o mărturie credincioasă până în ziua în care va răsări eliberarea. În numele lui Hristos ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →