Eterniseed › Curriculum › Maleahi
Maleahi 1-2 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Maleahi capitolele 1 și 2 aduce o claritate pătrunzătoare mesajului profetului despre dragostea legământului și judecata divină. În aceste capitole Domnul își înfruntă poporul pentru ingratitudinea lui și pe preoți pentru disprețul lor. Calvin urmărește cu atenție cum dragostea aleasă a lui Dumnezeu pentru Iacov stă împotriva respingerii lui Esau și cum aceeași dragoste cere cinste și teamă de la cei care au fost adoptați. Expunerea lui ne cheamă să cercetăm dacă Îl cinstim cu adevărat pe Domnul ca Tată și Stăpân. În următoarele minute vom asculta cuvintele lui Calvin însuși în timp ce deschide textul pentru noi.
Citește
Citire
Ne întoarcem acum la capitolele de început ale lui Maleahi. În timp ce citiți capitolele 1 și 2, observați declarația de început a Domnului despre dragoste, contrastul ascuțit tras cu Edom și întrebările îndreptate către preoți. Lăsați cuvintele să se așeze în inima voastră înainte de a studia împreună expunerea lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a arăta pretenția lui Dumnezeu asupra poporului Său atât ca Tată cât și ca Stăpân.
Dumnezeu a dovedit deja că a fost un Tată pentru iudei prin multe binefaceri. Ei trebuie să fi simțit că El i-a legat cu adevărat de Sine, dacă aveau vreo religie sau recunoștință. El trage acum concluzia cuvântării Sale către ei, ca și cum ar fi spus că a dăruit foarte rău toate binecuvântările pe care le-a dat; și adoptă două asemănări: mai întâi Se compară cu un tată, apoi cu un stăpân. El spune că în aceste două privințe a avut o cauză dreaptă să se plângă de iudei; căci a fost un tată pentru ei, dar ei nu s-au purtat la rândul lor ca niște copii, într-un mod supus și ascultător, așa cum ar fi trebuit. Și mai departe, a devenit stăpânul lor, dar ei au scuturat jugul și nu s-au lăsat conduși de autoritatea Lui.Calvin examinează apoi răspunsul evaziv al iudeilor la declarația dragostei divine.
Nu este nicio îndoială că condamnă indirect ingratitudinea lor când spune: 'În ce M-ai iubit?' Cuvintele pot fi explicate astfel: 'Dacă spuneți sau întrebați: În ce v-am iubit? Chiar în aceasta: L-am preferat pe tatăl vostru Iacov lui Esau, deși erau frați gemeni.' Dar vom vedea în alte locuri că iudeii prin eschivări au ascuns cu răutate favoarea lui Dumnezeu și că această răutate este condamnată în cuvinte similare. De aceea profetul, văzând că are de-a face cu oameni înjosiți, care nu se vor supune ușor lui Dumnezeu și nu vor recunoaște bunătatea Lui printr-o mărturisire liberă și sinceră, îi introduce aici vorbind cu zarvă: 'He! Când M-ai iubit! În ce! Semnele dragostei Mele nu apar.' El răspunde în numele lui Dumnezeu: 'Esau era fratele lui Iacov; și totuși L-am iubit pe Iacov, iar pe Esau L-am urât.'Calvin dezvăluie apoi favoarea singulară arătată lui Iacov față de Esau.
De aceea spune: V-am iubit. Dumnezeu ar fi putut într-adevăr să facă apel la iudei pe alt temei; căci dacă nu Și-ar fi arătat dragostea față de ei, ei erau totuși obligați să se supună autorității Lui. El nu vorbește aici despre dragostea lui Dumnezeu în general, așa cum o arată întregii rase umane; ci îi condamnă pe iudei, întrucât, fiind adoptați în mod liber de Dumnezeu ca popor sfânt și deosebit al Său, au uitat totuși această cinste și au disprețuit pe Dătător și au socotit nimic ceea ce El i-a învățat. Când deci Dumnezeu spune că i-a iubit pe iudei, vedem că scopul Lui era să-i convingă de ingratitudine pentru că au disprețuit favoarea singulară dăruită numai lor, mai degrabă decât să apese acea autoritate pe care o deține asupra întregii omeniri în comun. Dumnezeu ar fi putut astfel să le spună: 'V-am creat și v-am fost un Tată bun; prin favoarea Mea soarele strălucește zilnic asupra voastră și pământul își produce rodul; într-un cuvânt, vă țin legați de Mine prin nenumărate binefaceri.' Dumnezeu le-ar fi putut vorbi astfel; dar, așa cum am spus, scopul Lui era să aducă în față adopția gratuită cu care a favorizat sămânța lui Avraam; căci era o nelegiuire mai puțin suportabilă că au disprețuit o favoare atât de incomparabilă; întrucât Dumnezeu i-a preferat pe ei tuturor celorlalte neamuri, nu pe temeiul meritului sau al vreunei vrednicii, ci pentru că așa I-a plăcut. Acesta este deci motivul pentru care profetul începe spunând că iudeii au fost iubiți de Dumnezeu: căci ei au făcut cea mai rea întoarcere pentru această favoare gratuită, când au disprețuit doctrina Lui. Acesta este primul lucru.
Considerați
Considerare
Calvin aplică aceeași logică a legământului credincioșilor din orice veac.
Întrucât înțelegem acum sensul profetului și obiectul acestei mustrări, rămâne să învățăm cum să adaptăm ceea ce este învățat la noi înșine. Noi nu suntem într-adevăr descendenți din Avraam sau din Iacov după trup; dar deoarece Dumnezeu a gravat asupra noastră anumite semne ale adopției Sale, prin care ne-a deosebit de alte neamuri, deși nu eram cu nimic mai buni, vedem de aici că suntem expuși pe drept la aceeașiustrare ca și iudeii, dacă nu răspundem chemării lui Dumnezeu. Am dorit să ating astfel pe scurt acest punct, pentru ca să știm că această doctrină nu este mai puțin folositoare nouă astăzi decât a fost pentru iudei; căci deși adopția nu este exact aceeași, deoarece atunci aparținea unei singure semințe și unei singure familii, totuși nu suntem superiori altora prin propria noastră vrednicie, ci pentru că Dumnezeu ne-a ales în mod gratuit ca popor pentru Sine. Deoarece așa a fost, suntem ai Lui; căci ne-a răscumpărat prin sângele Fiului Său și, făcându-ne părtași, prin evanghelie, de o favoare atât de nespus de mare, ne-a făcut fiii și slujitorii Săi. Decât dacă Îl iubim și Îl cinstim ca Tată al nostru și decât dacă ne temem de El ca Domn al nostru, se găsește în noi astăzi o ingratitudine nu mai puțin josnică decât în acel popor antic. Dar deoarece am dorit acum doar să mă refer la punctul principal, voi vorbi mâine, așa cum cere pasajul, despre subiectul alegerii: dar a fost necesar mai întâi să arăt pe scurt planul profetului, așa cum am făcut; și apoi să tratez punctele particulare mai pe larg, după cum poate cere cazul.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața voastră realitatea dragostei alese a lui Dumnezeu a devenit familiară sau mică? Cum ați putea recăpăta un simțămint proaspăt de reverență față de Domnul atât ca Tată cât și ca Stăpân? Ce un singur act concret de cinste sau ascultare vă îndeamnă Duhul să oferiți astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Tată milostiv, Îți mulțumim că Ți-ai pus dragostea asupra noastră nu din cauza vreunei vrednicii din noi, ci potrivit plăcerii Tale bune. Iartă-ne pentru răceala și prezumția care se strecoară atât de ușor în închinarea noastră. Învață-ne din nou să Te cinstim ca Tată și să ne temem de Tine ca Domn. Fie ca aceeași har ales care l-a deosebit pe Iacov să trezească în noi o ascultare bucuroasă și de bunăvoie. Păzește-ne de disprețul care i-a marcat pe preoții de odinioară și lasă viețile noastre să mărească numele Tău peste hotarul poporului Tău. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →